Djokovic vs Wawrinka, finala. Novak, față în față cu istoria. Și cu Stan the Man, spărgătorul de petreceri

Încă un meci sau două la nivel de Grand Slam între Novak Djokovic și Stan Wawrinka și va trebui să le facem și lor un articol în seria de match-up-uri celebre, lângă cele deja clasice, precum Federer – Nadal, Nadal – Djokovic sau Federer – Djokovic. Atât de dese și de spectaculoase au fost recentele întâlniri ale celor cei doi, încât, de nicăieri, Nole vs Stan a devenit unul dintre meciurile cele mai anticipate și mai dorite de către privitorii neutri. În ultimii ani, Noval și Stan s-au întâlnit de trei ori consecutiv la Australian Open – optimi în 2013, sferturi în 2014 și semifinale în 2015 – plus un meci la US Open, în semifinalele din 2013. De fiecare dată, meciurile celor doi au ajuns în cinci seturi. 

De data asta, facem pasul cel mare alături de ei: Djokovic și Wawrinka se întâlnesc într-o finală de Grand Slam, ceea ce duce rivalitatea celor doi la cel mai înalt nivel posibil. Citeam zilele trecute o întrebare pe un site: dacă Wawrinka ar câștiga azi, am putea vorbi deja despre un Big 5? Sau măcar de un Big 4 + 1? Într-adevăr, în cazul unui triumf al elvețianului, el ar avea două titluri de Grand Slam în palmares. Deși nu se poate compara cu bilanțul general al acestuia, Stan l-ar egala însă pe Andy Murray în ce privește trofeele de Grand Slam. Poate să facă asta?

Într-o combinație între ridicarea propriului nivel și scăderea celorlalți, Stan este văzut drept potențial singurul om în stare să-l oprească acum pe Djokovic într-un astfel de meci. Ceilalți? În condițiile unei suprafețe favorabile lui, Federer n-a putut ducă asaltul decisiv în finala de la Wimbledon; Murray a investit un efort imens pentru cele două seturi câștigate ieri și, la fel ca în Australia, a pierdut clar ultimul set jucat; Nishikori l-a bătut la US Open, dar de atunci n-a mai făcut ceva care să susțină acel rezultat; iar Nadal a coborât atât de drastic încât a pierdut clar și fără comentarii în sferturile de anul acesta. Prin prisma ultimelor meciuri directe, mai rămâne Wawrinka drept un rival neașteptat. În ciuda head-to-head-ului disproporționat, Wava a demonstrat deja că poate genera acel nivel de excelență, și mai ales, că-l poate susține pe durata a cinci seturi – cel mai important lucru. 

E singura modalitate prin care Djokovic ar putea fi oprit de cineva în acest moment de vârf al carierei sale. Din multe puncte de vedere, 2015 arată mai impresionant decât 2011, deși această discuție va putea fi purtată serios ceva mai târziu, în vară. Wawrinka poate dezvolta de unul singur o forță brută de pe ambele laturi ale terenului, poate încheia rapid punctele și poate sfredeli faimoasa apărare a lui Novak. Stan e capabil să susțină raliuri intense de pe baseline cu Novak, are un serviciu care îl poate scoate din necazuri și a arătat, nu o dată, că poate încheia puncte și de la fileu. Apropo de serviciu, Stan a fost excelent când a avut nevoie în cele două meciuri precedente, cu Federer și cu Tsonga, și va avea nevoie de această armă mai mult ca orice azi.

Stan este foarte la curent cu necazurile pe care i le poate produce lui Novak: „Știu că el nu e întotdeauna foarte fericit să mă întâlnească pe teren. Când pot să joc agresiv, Novak nu se simte atât de confortabil precum o face de obicei. Așa că va trebui să mă concentrez asupra mea și să încerc să-mi aduc jocul A„, a spus Wawrinka: „Poate că o să joace el cel mai bun tenis al lui și o să mă bată în trei seturi, cine știe. Dar știu că am avut câteva meciuri mari de tot pe hard, așa că să ne întâlnim pe zgură va fi foarte interesant. Novak a avut un an extraordinar până acum, jucând cel mai bun tenis al său făcut vreodată. Dar nu a câștigat niciodată Roland Garros. Pentru mine e extraordinar să fiu într-o nouă finală de Grand Slam și voi încerca să mă bucur cât pot”. 

În esență, de asta depinde soarta acestei finale: de abilitatea celor doi de a-și susține cel mai înalt nivel pe o perioadă cât mai lungă. Va mai conta și controlul emoțiilor: Novak s-a comportat absolut extraordinar până acum din acest punct de vedere și merită un credit imens pentru asta, dar va trebui să facă ultimul pas și să-și scuture această presiune care-i apasă de atâta timp pe umeri. 

„Voi fi gata pentru finală. E un meci mare pentru mine. Voi investi tot ce mai am rămas în mine și sper că va fi suficient”, a explicat, laconic, Novak la conferința de ieri, înainte de a fugi să se recupereze. Până și această reținere de la a sta prea mult la taclale cu jurnaliștii spune multe despre cât de important poate să fie această zi pentru Nole.

Va clipi el la vreun moment dat? Din acest punct de vedere, Stan are mai puține de pierdut: el nici măcar nu era luat în seamă pentru o finală aici, tocmai din cauza inconstanței de la un turneu la altul. Și se mai poate raporta și la un precedent interesant: în 2014, în drumul său spre primul titlu de Slam, a câștigat contra numărului 2 în sferturi și contra numărului 1 în finală, adăugând, între cele două meciuri, o altă victorie vs Top 10 în semifinale. Traseul de aici seamănă izbitor. 

Așadar, avem o finală cât mai apropiată de un cadru ideal: doi rivali cu ceva istorie în spate, contrast de stiluri de joc, elementar pentru spectacol, o miză uriașă, șanse mari ca meciul să fie echilibrat și lung, plus perspectiva ca unul dintre ei să scrie istorie azi. Cu o victorie, Novak va intra în galeria celor mai mari jucători din istorie. Va deveni membru al unui club ultraselect de jucători care au reușit Career Grand Slam-ul (Fred Perry, Don Budge, Roy Emerson, Andre Agassi, Roger Federer, Rafael Nadal).  

Toate condițiile sunt împlinite pentru un meci de ținut minte.