Djokovic, suprem, înclină rivalitatea cu Nadal în favoarea sa

Finala masculină a dovedit încă o dată dacă mai era nevoie că tenisul se reduce la match-up-uri. Stilurile de joc ale celor doi adversari și felul cum se îmbină ele contează mai mult decât locul în clasament, mai mult decât experiența, pedigree-ul, mai mult chiar și decât forma de moment.

Tennis is all about match-ups. First and foremost.. @AustralianOpen

— Rob Koenig (@RobKoenigTennis) January 27, 2019

După semifinala pierdută drastic acum doua zile, Tsitsipas declarase că a fost năucit de jocul lui Nadal. „Are talentul de a te face să joci prost”, a declarat amărât grecul la conferința de presă.

Într-adevăr, Rafa avusese un traseu triumfător de-a lungul întregului turneu, iar contra lui Tsitsipas, o versiune mai tânără a lui Federer, jocul lui Nadal a intrat ca uns în schemele exersate de atâtea ori în meciurile cu elvețianul. Este fascinant că, pe cât de dificil a fost stilul lui Rafa pentru Federer (elvețianul a mai echilibrat balanța în ultimii ani, devenind mult mai agresiv pe retur și rever), pe atât de dificil a fost și este stilul lui Novak pentru Rafa. Același lucru pe care Tsitsipas l-a spus despre el ar putea să-l spună și Nadal despre Djokovic: „M-a făcut să joc prost.”

Să recapitulăm puțin motivele principale ale acestui match-up de coșmar pentru spaniol:

1. Novak returnează excelent, făcând punct imediat sau punându-l pe Rafa în defensivă încă de la începutul schimbului.
2. Principala armă a lui Nadal, forehandul său în cros, este neutralizată de reverul foarte bun al lui Novak.
3. Poziția avansată, aproape lipit de baseline, din care Djokovic e capabil să apere, înseamnă că mingile se întorc la Rafa foarte repede. Acest lucru, cuplat cu legendara capacitate a sârbului de a schimba direcția mingii cu rapiditate și precizie înseamnă nu numai că mingea se întoarce cu viteză, dar și cu plasament incomod.

În mod tradițional, acestea au constituit fundamentul victoriilor lui Djokovic versus Rafa încă din anul de grație 2011. Meciurile lor erau totuși disputate: la nivel de Slamuri, toate cele șapte întâlniri dintre ei, indiferent de câștigător, avuseseră cel puțin patru seturi. Însă azi lucrurile au luat-o la vale rapid și neplăcut pentru tabăra spaniolă.

S-a făcut mult caz de serviciul modificat al lui Nadal la acest AO. Rafa a mai venit o dată cu un serviciu diferit, când a câștigat US Open, în 2010 (tot cu Djokovic în finală). Atunci, viteza a fost semnificativ mai mare. Chiar dacă i-a adus acel titlu, Rafa nu a păstrat acel serviciu bombă, spunând că era prea riscant și că preferă un serviciu mai prudent, dar care să fie sigur că îi intră, pentru a face apoi punct cu forehandul. Aceeași filozofie a avut-o și acum: a modificat pe ici pe colo mișcarea, ridicând viteza mai ales pe serviciul doi. Ce a urmărit el nu a fost să facă ași, ci să închidă punctul cu următoarea lovitură. Planul i-a reușit magistral tot turneul, dar nu și în fața returului lui Novak.

Invers, când s-a aflat la retur, evoluția lui Nadal a fost lipsită de strălucire. De-a lungul turneului, serviciul lui Novak nu a atras nici pe departe atâta atenție ca cel al lui Nadal, deși ar fi trebuit, pentru că a fost de o eficiență covârșitoare, mai cu seamă azi. Poziția retrasă a lui Rafa la retur funcționează în general pentru că îi dă timp sa reacționeze și să taie unghiurile, dar Djokovic a servit impecabil, și la T și cu exteriorul. Rafa a câștigat primul său punct pe retur după 33 de minute de joc!

Nadal știe toate cele de mai sus, le-a experimentat pe propria piele cu suficiente ocazii. Cicatricile înfrângerilor se vindecă, dar nu fără a lăsa urme. Ca și Federer împotriva sa la AO 17, și el trebuia sa vina azi cu ceva radical schimbat în joc sau în tactică pentru a avea o șansă de a răsturna dinamica match-up-ului cu Novak. Nu a venit. Novak a intrat pe teren și a început să alunece dintr-o parte în alta, înfigând cu nonșalanță winnere din toate pozițiile.

Ce era și mai demoralizant? Că nu părea să se străduiască prea tare. Prima lovitură pe care a greșit-o a venit la 3-0, 0-15. Felul cum a luat meciul de ceafă și ușurința cu care a câștigat primele game-uri l-au destabilizat mental pe Rafa, reamintindu-i câte probleme are de rezolvat și cât de puține soluții are la îndemână. Nu-i de mirare că Rafa părea că văzuse o fantomă. Văzuse de fapt mai multe: fantomele tuturor meciurilor pe care le pierduse la acea versiune impenetrabilă a lui Novak care îi stătea și acum în față.

Bineînțeles, se pot aduce argumente în favoarea spaniolului: abia revenit după o pauză de patru luni, inclusiv o accidentare care a necesitat și o intervenție chirurgicală, acest AO este primul turneu oficial de la USO18 pentru Nadal. Poate nu este 100% match fit, poate mai are nevoie de pregătire. Însă până la finală Rafa a defilat, iar apoi s-a izbit în zidul Djokovic. Dacă aveți idee ce putea face mai bine în acest meci, vă aștept cu interes comentariile.

Mai este un detaliu important in match-up-urile dezavantajoase: componenta morală este atât de importantă, încât deseori întreg jocul victimei se dezintegrează, inclusiv armele sale. Rafa a greșit necaracteristic de mult cu forehandul, lovituri pe care alteori le făcea cu ochii închiși, din poziții favorabile, uneori cu terenul gol. A părut debusolat în deplasare, prins în repetate rânduri pe contre-pied, faimoasa sa anticipare, făcută praf. Pur și simplu, jocul său a făcut implozie încă din primele gameuri, iar ce a urmat au fost niște încercări neclare de a găsi soluții ad-hoc: mingi înalte, sliceul, scurte, veniri la fileu. La toate, Djokovic a reacționat cu aceeași precizie implacabilă.

Mă temeam ieri, când am ales să scriu finala masculină, că o să mă pricopsesc cu un maraton de 4-5 ore. Iată că din nou fetele au fost cele care au livrat drama și răsturnările în finală (și semifinale), nu băieții. A fost cel mai scurt meci dintre toate cele jucate de Rafa cu Novak la nivel de Slamuri, prima finală de Slam pierdută de el în trei seturi, și, cel mai important, prima în care pur și simplu nu a reușit să-și ridice nivelul de joc.

If you wonder why Nadal seems so tense and has made so many errors, it could just be because he knows the level he needs to hit to compete with Djokovic, knows he's not at that level, and is searching frantically for that level.

— Juan José Vallejo (@jjvallejoa) January 27, 2019

Reader: "Not to be blasphemous, but the way Djokovic was playing I don't think God, even on His best day, could've beaten him." #AusOpen

— Jon Wertheim (@jon_wertheim) January 27, 2019

https://twitter.com/Camelia30_0/status/1089485539319914497

https://twitter.com/AustralianOpen/status/1089500207446937600

În discursul de la ceremonie, un Nadal solemn a promis că va continua să muncească și să lupte pentru a reveni în finale și a avea din nou șanse. Nu mă îndoiesc că această înfrângere usturătoare va băga tabăra sa în priză, în căutarea de soluții. Federer a avut nevoie de ani buni până să spargă codul Rafa și a făcut-o când nimeni nu se mai aștepta. Va fi interesant dacă și Rafa va reuși același lucru contra lui Novak, și mai ales, cum.

Până una alta, Novak Djokovic joacă un tenis superb și implacabil. Discursul său la ceremonie, la fel de elegant și măsurat, indică spre o maturitate pe care ți-o dă doar traversarea câtorva deșerturi personale. Deși pe teren Djokovic are aceeași sclipire maniacă în ochi când este încolțit, se pare că acum își strunește mai bine bestia interioară și o lasă să iasă doar atunci când are cu adevărat nevoie de ea. Cu restul sezonului de hard întinzându-se promițător încă două luni, Novak Djokovic pare ideal plasat pentru a-și prelungi perioada de dominație.

 

 

30-0 e acum 30-0+. 30-0+voi. Lansăm 30-0+, un program dedicat oricui vrea să susțină 30-0 și/sau vrea să primească mai mult decât găsește acum pe site.