Djokovic suferă, dar găsește o cale în condiții neprielnice. Semifinala lui cu Tsitsipas se anunță una foarte bună
Andrei Năstase | 7 octombrie 2020Semifinalele Roland Garros sunt stabilite: Iga Swiatek – Nadia Podoroska și Sofia Kenin – Petra Kvitova. Novak Djokovic – Stefanos Tsitsipas și Diego Schwartzman – Rafael Nadal
Stefanos Tsitsipas începe să învețe cum să răspundă momentelor de cădere. Anul trecut, după ce a pierdut un meci epic la Roland Garros cu Stan Wawrinka, meci după care a venit în fața jurnaliștilor cu aerul cuiva care tocmai ce văzuse o stafie, abia reușind să îngaime câteva cuvinte, Stefanos a avut nevoie de mult timp să se recapaciteze. A mai jucat bine, pe ici, pe colo, dar n-a intrat cu adevărat într-o viteză ceva mai aproape de potențialul lui până târziu în toamnă, când circuitul s-a mutat în Asia, găsind apoi forma grozavă care i-a adus titlul la ATP Finals.
Luna trecută, la US Open, Tsitsipas a suferit o înfrângere comparabilă ca efect, scăpând din mână victoria în meciul cu Borna Coric, după ce a irosit șase mingi de meci. Lumea tenisului s-a întrebat dacă nu cumva va urma o mahmureală similară celei de anul trecut. Dar, deși au mai fost căderi – de exemplu, finala de la Hamburg, când deși a servit pentru titlu, Tsitipas a dispărut brusc, pierzând următoarele patru game-uri și trofeul în favoarea lui Rublev – de data asta Stefanos pare să răspundă mult mai bine.
Meciul cu Jaime Munar din primul tur pare să fi fost momentul cheie. Ibericul a condus cu 2-0 la seturi, iar Tsitsipas părea pierdut pe teren, și consumat fizic și emoțional. Faptul că a putut întoarce acel meci i-a arătat că poate produce și el reveniri de tipul celei de la US Open, în care s-a regăsit la capătul greșit. De la acele două seturi cu Munar, Tsitsipas n-a mai pierdut niciun set, navigând cu mare ușurință pe un tablou cu destule teste potențial incomode. Azi a obținut cea mai bună victorie dintre toate, luându-și revanșa față de Andrey Rublev pentru înfrângerea de la Hamburg. Dinamica în oglindă se păstrează și aici. Față de ultimul set de la Hamburg, aici a fost Tsitsipas care a întors primul set de la 3-5, câștigând 16 din ultimele 21 de game-uri într-o victorie solidă, 7-5, 6-2, 6-3, în doar o oră și 55 de minute. Un efort excelent, care îi păstrează și resursele fizice pentru bătălia din semifinale.
Tsitsipas se întoarce astfel într-o semifinală de Grand Slam, prima de la debutul său într-o astfel de fază, realizat la Australian Open 2018. Un rezultat care îi salvează sezonul, indiferent de ce va urma de aici înainte și îl păstrează pe un trend ascendent. Talentele din noul val au atras, pe rând, atenția în ultima perioadă, și e simplu de uitat că, dintre toți, Tsitsipas este probabil jucătorul cu cel mai mare spațiu de progres. Acest rezultat ne reamintește câte ceva despre potențialul grecului.
Djokovic îl depășește, în sfârșit, pe Carreno Busta
Care erau șansele? Pentru a doua oară în tot atâtea Slamuri jucate în ultimele săptămâni, Novak Djokovic s-a regăsit într-o situație nefericită într-un meci cu Pablo Carreno Busta. De data asta, problema sârbului a ținut însă de corpul său. Cu probleme în zona cervicală și la brațul stâng, probleme pe care vremea rece probabil că le-a acutizat, sârbul a început neobișnuit de slab meciul cu Pablo și s-a chinuit vreme îndelungată să-și găsească ritmul și loviturile. A servit încet pe primul și foarte încet pe al doilea serviciu, a făcut multe erori neforțate necaracteristice, iar limbajul corporal nu anunța nimic bun. După ce a pierdut primul set, Djokovic s-a mai eliberat de presiune și a început să simtă mingea mai bine, în special după ce a salvat două mingi de break la 1-1 în setul secund. Scăpat de acest moment de pericol real, Novak și-a regăsit imediat atât serviciul, cât și loviturile trademark, sufocându-l în restul meciului pe Pablo cu combinația de lungime, plasament și precizie care-l face atât de greu de doborât.
Totuși, meciul nu a fost o plimbare în parc, în ciuda faptului că Djokovic s-a impus la scoruri clare în seturile următoare (4-6, 6-2, 6-3, 6-4). Multe game-uri au fost strânse, majoritatea serviciilor sârbului au fost greu de câștigat (10 din 13 mingi de break salvate de Nole), multe raliuri au fost solicitante și au trebuit rezolvate cu execuții grozave – ceea ce Djokovic a făcut în multe ocazii. Iar Carreno Busta și-a jucat șansa până la capăt, recuperând un break în setul al treilea și bătându-se pentru fiecare punct cu un grad ridicat de intensitate în setul al patrulea.
Dar rămâne de văzut cu ce preț va veni această victorie obținută în peste trei ore de luptă. Dacă Djokovic va fi, fizic, în aceeași stare (sau mai rău) în semifinala cu Tsitsipas, e de imaginat că lucrurile vor fi mult mai dificile pentru favoritul 1. Pe de altă parte, Novak iese cu multă încredere după acest test, cel mai greu al său din turneu, și are o zi la dispoziție ca să se refacă. Întâlnirea cu numărul șase dintre Novak și Stefanos (3-2 pentru sârb în meciurile oficiale; Tsitsipas mai are una la Abu Dhabi) va fi și prima a lor într-un turneu de Grand Slam.
Improbabilul parcurs al Petrei și Sofiei
Tabloul feminin a fost înțesat cu surprize, la o frecvență cum n-am mai avut de ceva vreme într-un WTA în care a început să se consolideze un grup de jucătoare de elită. Însă, chiar și așa, pe jumătatea de jos ajung în semifinale doi capi de serie destul de înalți, favoritele 4 și 7, garantând astfel o finalistă din Top 10 pentru acest Roland Garros.
Însă chiar și așa, faptul că acești doi capi de serie ajung în semifinale este în sine o mică surpriză. Petra Kvitova și Sofia Kenin nu erau în grupul de favorite la titlu, din motive destul de clare: niciuna nu strălucește pe zgură, iar rezultatele premergătoare nu anunțau ceva deosebit. Însă fiecare au reușit să gestioneze excelent turneul, croindu-și loc pe tablou, profitând din plin atunci când acesta s-a deschis, dar și câștigându-și meciurile complicate.
Sofia Kenin și-a regăsit în mod admirabil drumul spre victorie, după o perioadă în care părea că îl rătăcise. Pe hard, lucrurile au mers destul de prost pentru ea în perechea de turnee de la New York, iar trecerea pe zgura europeană a fost un șoc, un 0-6, 0-6 rar pentru o campioană de Slam în exercițiu – un „dezastru”, cum l-a descris americanca. La Paris, Kenin a arătat vulnerabilă o vreme, inclusiv în meciul cu Ana Bogdan, care a avut șansele ei. Victoria cu Irina Bara i-a adus multă încredere Sofiei, care a trecut la o viteză superioară în următoarele două meciuri, ambele complicate pentru ea. Cu Fiona Ferro a fost dominată copios vreme de un set, franțuzoaica expunând exact slăbiciunile pe zgură ale lui Kenin. Dar, în pofida direcției în care mergea meciul, în ciuda faptului că a avut și publicul contra ei (sau poate tocmai de aceea) Kenin a accelerat impresionant, fugind cu victoria fără ca Ferro să aibă timp sau spațiu de vreo reacție.
După toate asta, urma un meci deloc convenabil pentru ea: Danielle Collins părea să-i fi aflat toate secretele, dovadă că o bătuse de trei ori în trei meciuri, cel mai recent, chiar înainte de triumful lui Kenin de la Melbourne. Collins părea oarecum favorită pentru acest nou meci, bazat pe ușurința cu care a dominat-o anterior. Dar Kenin a venit de data asta cu lecțiile învățate. I-a făcut viața grea oponentei ei, găsind exact varietatea de care avea nevoie în selecția loviturilor ca să n-o lase pe Collins să dicteze cu loviturile ei mai puternice. Nici acum lucrurile n-au fost simple pentru Kenin, care s-a văzut iar dusă în decisiv, dar, ca și în turul anterior cu Ferro, a pornit bine setul trei și nu s-a mai uitat în urmă: 6-4, 4-6, 6-0.
Kenin nu are poate cel mai strălucitor joc, dar a regăsit la Paris, dintre toate locurile, ceva ce pierduse în pauza provocată de pandemie. Acel mod de a găsi o soluție ca să rezolve diferitele matchup-uri. Cum-necum, Sofia are un sezon stelar la nivel de Slamuri, și va juca pentru a doua finală a anului cu Petra Kvitova, într-un alt matchup defavorabil ei (0-2).
Petra și-a continuat turneul excelent cu o altă victorie în două seturi, 6-3, 6-3 cu Laura Siegemund. Într-un tablou cu atâtea surprize, Petra putea fi următoarea victimă importantă, dar cehoaica s-a asigurat să nu aibă emoții azi. Kvitova a dominat de la început până la sfârșit, Siegemund nereușind câtuși de puțin să o deraieze cu varietatea ei obișnuită. Kvitova a făcut un prim set impecabil – 16 lovituri direct câștigătoare și doar 5 erori neforțate -, genul de set în care totul e despre ea, iar adversarei îi rămân puține opțiuni. Și chiar dacă n-a mai avut cifre la fel de curate în al doilea, Kvitova a compensat prin presiunea exercitată prin venirile mai dese în față.
La opt ani distanță de la prima și singura ei apariție în semifinalele Roland Garros, Petra se va întoarce acum în această fază, oferindu-și o nouă oportunitate pentru a ajunge într-o finală de Slam. Curios, în ultima vreme aceste șanse nu mai vin pentru ea la Wimbledon, ci la Australian Open și acum la Paris.
Semifinalele Roland Garros
Iga Swiatek – (Q) Nadia Podoroska
(7) Petra Kvitova – (4) Sofia Kenin
(1) Novak Djokovic – (5) Stefanos Tsitsipas
(12) Diego Schwartzman – (2) Rafael Nadal
IBAN RO51RNCB0079145659320001
Asociația Lideri în Mișcare,
Banca Comercială Română
