Djokovic rezistă revenirii spectaculoase a lui Murray, e la un singur pas de împlinirea visului

Novak Djokovic este al doilea finalist de la Roland Garros; liderul mondial l-a învins pe Murray în cinci seturi, 6-3, 6-3, 5-7, 5-7, 6-1. Mâine, Novak își va relua rivalitatea cu Stan Wawrinka. Ținând cont de istoria meciurilor celor doi la turneele de Grand Slam, era și timpul ca ei să joace și o finală.

Așadar, rămăsesem aici. Când ne-am întors, două tipuri de așteptări pe care le-au avut fanii despre acest meci au fost luate, desfăcute și întoarse fix pe dos. Știam că Andy Murray e un slow-starter și că are nevoie de timp ca să intre în meci, iar odată scăpat din situația complicată de pe tabelă, șansele lui ar fi urmat să crească. Dar s-a petrecut invers: Murray a început on-fire și a sfârșit stors emoțional, fără nimic și dominat în setul decisiv de Djokovic. 

Ne mai așteptam ca Djokovic să forțeze în primele game-uri, dar să-și piardă răbdarea și să devină frustrat în cazul în care meciul s-ar fi prelungit. Încă o dată, lucrurile au stat pe dos: Nole a fost mai degrabă reținut când meciul s-a reluat, dar a reacționat excelent când, poate, gândurile negre ar fi avut teren potrivit să se instaleze. Calm în setul al cincilea, Djokovic și-a impus jocul din primele două seturi și s-a desprins imediat, anulând șansele unui comeback care ar fi intrat în cărțile de istorie. 

N-a fost ușor pentru niciunul dintre cei doi să treacă peste noapte. Murray, cu sabia deasupra capului; Nole, cu stresul și cu presiunea așteptărilor apăsându-l. Era simplu ca Andy să clacheze la reluare, la gândul că primul pas greșit îl va trimite la vestiare. Era simplu ca Novak să se lase dominat de frustrarea continuării unui meci pe care n-avea nevoie să și-l prelungească. Motiv pentru care ambii merită mult credit pentru cum au răspuns sâmbătă după prânz, când semifinala s-a reluat. Alte condiții, alt vibe în tribune, aceeași calitate în primele schimburi. Cei doi și-au făcut serviciile cu siguranță: călcând printre mine, Andy s-a descătușat după ce a scos setul din zona riscului imediat. Odată ajuns la 5-5, britanicul a făcut un game extraordinar la fileu, câștigând iar schimburi lungi și agățându-se cu disperare de fiecare minge. Breakul a venit meritat și, spre bucuria posesorilor de bilete la finala feminină, aveam prelungiri. 

Dar, pe măsură ce meciul și-a început a cincea sa oră, drama a dispărut rapid. A fost suficient un singur game slab al lui Murray la serviciu, făcut sandwich între două servicii solide ale sârbului, și echilibrul a fost gata: Djokovic câștigă a 8-a oară consecutiv cu Andy și-și duce la 28 seria de victorii. 

Cât despre Andy, el își vede oprită o serie incredibilă de victorii pe zgură, cu titluri la Munchen și Madrid, plus o semifinală la Roland Garros. Ieșit de pe teren în uralele publicului parizian, Murray devine aproape automat unul dintre favoriții la Wimbledon. 

Novak a sprintat către conferința de presă la fel cum a fugit cu setul decisiv. A fost chestiune de secunde de la momentul în care a dispărut de pe teren și a ajuns în sala de presă, o premieră pentru el: „Am un meci foarte important mâine și vreau să folosesc tot timpul ca să mă recuperez”, a zâmbit el, când a fost întrebat de ce s-a grăbit.

I-a dat mult credit lui Murray, lăudându-l pentru efortul depus, și, deși a păstrat foarte scurte răspunsurile, încercând să reducă pe cât posibil timpul petrecut, a spus câteva lucruri interesante.

„Nu cred că am fost norocos aseară, când meciul s-a întrerupt”, a răspuns el, chestionat fiind dacă simte că întreruperea de aseară, într-un moment care îi aparținea lui Murray. „Cred că, deși am pierdut setul al treilea, am jucat un tenis foarte, foarte bun. Am avut multe oportunități să închid, dar Andy și-a găsit jocul pe final și a făcut câteva mingi grozave. Credit lui, pentru că este unul dintre luptătorii circuitului, printre cei mai buni competitori. Condițiile de joc au fost un pic mai lente pe final de zi, comparativ cu felul în care am început meciul. Azi a început foarte bine și a meritat setul al patrulea. Dar mi-am păstrat calmul, știam că vor mai fi oportunități pentru mine în decisiv, trebuia doar să nu încetez să cred. E mereu un maraton cu Andy, toate meciurile noastre sunt epuizante fizic, stilurile noastre se aseamănă și ne place să ne jucăm de-a șoarecele și pisica”.

Novak a recunoscut, printre rânduri, că găsește frustrant când publicul se întoarce împotriva lui: „Publicul a vrut să-l vadă pe Andy câștigând setul al treilea și să stea cât mai mult în tribune. Respect asta. Nu m-a încurcat cu nimic. Deși poate fi uneori frustrant să vezi că publicul nu e de partea ta atunci când ai avea nevoie de susținerea lor. That it is the way it is”. 

Mâine, Djokovic se va reîntoarce în finală la Roland Garros, a treia sa încercare să pună mâna pe trofeul care îi lipsește. Îl conduce cu 19-3 pe Stan Wawrinka, dar meciurile lor jucate în turneele de Grand Slam în ultimii ani au fost extraordinare: cele trei înfruntări consecutive de la Australian Open (succesiv în optimi, sferturi, semifinale), plus semifinala de la US Open – toate încheiate în cinci seturi. Era și timpul pentru o finală.