Diversitate e cuvântul cheie și în tenis, în ce privește ultimii câștigători de turnee

O să vă spun ceva: aș putea să mă obișnuiesc cu lipsa primilor clasați din turnee. Adică, o săptămână în care au câștigat Thiem, Stephens, Wawrinka, Suarez Navarro, Cuevas iar în finale au fost Tomic, Cibulkova, Baghdatis, Ostapenko și Carreno Busta? Unde semnez?

Serios, cum ar fi fără omniprezenții Big din ambele circuite? Vă spun eu: cel puțin interesant. N-am mai ști dinainte rezultatele a jumătate din meciuri și am mai vedea și noi niște alăturări proaspete de nume prin fazele finale. Chiar, jucătorii de tenis nu pot să-și un an sabatic? Le-ar prinde bine și lor, după atâtea meciuri și stres. Și ar avea în sfârșit timp să-și cheltuiască grămada de bani adunată până acum.

Sunt sigură că sunt în asentimentul celor tineri măcar. Thiem a declarat după titlul de la Acapulco, unde l-a învins în finală pe Tomic: ”A fost o finală așa cum ar trebui să fie: între doi jucători tineri și în ascensiune”. Am râs zdravăn când am citit declarația. Negru pe alb, cumintele și seriosul Domi le-a zis ălor bătrâni să-l mai scutească cu prezența lor. Ai bătrâni, întâmplător sau nu, l-au ascultat: Djokovic s-a retras de la Dubai din meciul cu Lopez din cauza unei infecții la ochi, iar Federer și-a amânat revenirea pentru Monte Carlo, sărind complet peste dubla Indian Wells-Miami.

Dacă tot am ajuns la Thiem: cât de surprinzător a fost acest tur de forță sud-american? Destul de surprinzător, în primul rând pentru el. Titlu și semifinală pe zgură, iar apoi titlu pe hard, primul său 500. Pe parcurs, multe victorii solide, dintre care se desprind cele cu Nadal și cu Ferrer. Ce mi se pare foarte interesant pe lângă anduranța sa este nonșalanța cu care a trecut de la zgură la hard cu aceleași rezultate excelente. De obicei, aceste două suprafețe cer ajustări semnificative, atât fizic, cât și tactic. Sunt puțini jucători care au același succes pe ambele și de obicei îi găsești în vârful clasamentului. Foarte posibil, am fost martori la breakthrough-ul lui Domi. Sau, cel puțin, la începutul lui. 

Testul pe care tinereii va trebui să-l treacă iar și iar pe termen lung este anduranța. Un sprint ca acesta din februarie e una, dar anul e lung și plin de turnee. Thiem se ține bine deocamdată, dar sunt extrem de curioasă cu ce rezerve va aborda dubla de categorie grea Indian Wells-Miami. Dacă va face valuri și la aceste turnee mastodont, atunci chiar că voi începe să fiu foarte atentă la el. Kyrgios, de exemplu, a aruncat prosopul la Dubai în mult-anticipatul meci-revanșă cu Wawrinka, din cauza unei accidentări la șold și la spate cu care s-a pricopsit la Marsilia. Tot de acolo s-a întors și cu o infecție virală, iar participarea sa la primul tur al Cupei Davis contra SUA este sub semnul întrebării. Dar Nick are, totuși, de raportat un titlu din acest segment de turnee de februarie. Ce mi-a plăcut totuși e că nu a ratat ocazia de a-l bate din nou pe Berdych (după ce îl învinsese la Open 13 în Franța săptămâna anterioară). Tomas zic că are zilele numărate în top 10 și nu pot să spun că îmi pare foarte foarte rău. El, Ferrer și Tsonga mi se pare că sunt jucători care s-au plafonat și n-au mai venit cu nimic nou în ultimii ani, nici ca joc nici ca rezultate. I say off with their rankings!

Până la urmă, Wawrinka a dus treaba la capăt și a luat titlul la Dubai. Stan a ajuns la 13 titluri în carieră, deja două anul acesta. Stan The Man mai jucase de două ori la Dubai, dar nu câștigase niciodată. Acum s-a dus până la capăt, păstrând trofeul-navă în Elveția. Wawrinka dezvoltă o reputație strașnică în finale: când ajunge într-una, Stan e pretty close to a lock, pentru că le-a câștigat pe ultimele nouă jucate, indiferent de nivel. Nu același lucru putem spune despre Baghdatis, care le-a pierdut pe ultimele șapte jucate. Dar Marcos măcar a revenit la acest nivel, ceea ce nu-i puțin. Iar la cum se joacă acum tenisul peste 30 de ani, Baghdatis are șanse la un mic comeback. 

O notă și pentru Pablo Cuevas, care a luat momentumul creat la Rio și l-a continuat la Sao Paulo, reușind back-to-back titles. Pablo ajunge acum la un record de 5-1 în cele șase finale de ATP jucate, toate pe zgură. „Obiectivul meu e să fiu în Top 20 în acest an”, a spus uruguayanul, care ocupă un interesant loc 7 în Race to Londra la acest moment. Interesant, în special când te uiți și-l vezi pe Rafa Nadal pe locul 21. 

La fete, Sloane Stephens a câștigat la Acapulco, unde petrecerea fusese pregătită pentru Azarenka, iar Carla Suarez Navarro a obținut un titlu tare prețios la Doha. Errani – Suarez Navarro câștigând dubla Dubai – Doha, iată o pereche de campioane pe care nu le-a anticipat nimeni.

Ca și în săptămâna dinainte, am avut ocazia să mai trec în carnețel un nume nou pe care l-am urmărit pentru prim oară: letona Jelena Ostapenko. Care-i treaba cu Letonia? Gulbis nu mai face mare brânză în ultimul timp, dar fetele au preluat în forță ștafeta. După reîntoarcerea Sevastovei (jucătoare de top 30 acum câțiva ani când s-a retras din cauza unor probleme fizice), acum o avem pe Ostapenko, câștigătoare a Wimbledonului la juniori în 2014 și posesoare a unui joc drăcos și exploziv. A bubuit-o pe Carla în finala de la Doha din toate pozițiile și a fost nevoie de toată experiența și spiritul de luptă al spaniolei ca să întoarcă acel meci. Fiți atenți la asta mică: are genul de joc care poate spulbera pe oricine (cu condiția să țină mingea în teren) și nu se mișcă rău deloc. N-a făcut mare lucru anul acesta, dar la Qatar Open a trecut de Kuznetsova, Kvitova, Zheng și Petkovic în drumul spre finală.

Dacă tot vorbim de WTA, turneul de la Doha n-a clarificat nicicum apele tulburi ale acestui început de an. Kerber, Halep, Bencic și Safarova au ieșit din prima, iar restul favoritelor s-au scurs încet-încet printre crăpături. Așteptăm Indian Wells și Miami ca să ne dumirim ce și cum, dar să nu fiți foarte surprinși dacă și aceste două turnee vor fi la fel de amestecate din punct de vedere al rezultatelor.

Dar până atunci, mai avem încă o săptămâna de relache, cu două turnee mititele la fete, Monterrey și Kuala Lumpur, și pauză pentru băieți, impusă de weekendul inaugural de Cupa Davis. La primul o avem pe Alexandra Dulgheru pe tabloul principal: deschide cu o jucătoare venită din calificări și ar avea un potențial tur doi contra lui Caroline Garcia, cap de serie 5. Restul capilor sunt, în ordinea numerelor de pe tricou: Errani, Wozniacki, Pavlyuchenkova, Konta, Van Uytvanck, Kovinic și Babos. Destul de tare pentru un International. La dublu, Elena Bogdan face pereche cu elvețianca Viktorija Golubic.

Jumping for joy like pic.twitter.com/RXunA9slQO

— WTA Reactions (@WTAreactions) February 27, 2016

When you're going to visit your grandparents and your mom makes you wear your best clothes pic.twitter.com/0L0QKumTbt

— WTA Reactions (@WTAreactions) February 28, 2016