Discreția lui Dominic Thiem. Dacă aștepți o explozie de la el, n-o mai aștepta. Domi e despre muncă și constanță

La 24 de ani, Dominic Thiem a reușit să bifeze câteva borne importante în cariera sa și a contribuit tot mai serios la ideea că poate fi unul dintre jucătorii de urmărit. Dovadă, mulți îl plasează de acum în #ViitorulTenisuluiMasculin, raionul ăsta de lux unde noi, fanii, continuăm să-i înghesuim pe cei care au ambiția și calitatea să se-ntreacă, măcar din când în când, cu domnii din Big Four. Și de ce n-ar face-o?

Spre deosebire de anul trecut, când a jucat și câștigat multe turnee ATP ceva mai mici, reușind printre altele și prima lui semifinală de Grand Slam la Paris, în 2017 Thiem a avansat constant în fazele superioare ale unor turnee importante: a revenit în semifinală la Roland Garros, a ajuns în prima finală de Masters 1000, a câștigat titlul de la Rio și e singurul jucător care l-a învins pe Rafa în sezonul de zgură. În plus, le-a dat replici solide lui Murray sau Djokovic; pe primul l-a învins pe zgură, pe al doilea l-a bătut zdravăn în sferturile de finală de la French Open. De asemenea, a reușit în premieră să ajungă cel puțin în optimi la cele patru turnee de Slam. Cu toate astea, Dominic Thiem a rămas cumva pe sub radar. Pentru mulți, imaginea lui e cea a jucătorului care se antrenează robotic, chiar și 12 ore pe zi, care muncește enorm și joacă cât mai multe turnee pe an. În rest, nimeni nu prea știe de unde să-l ia pe acest austriac pe care mulți îl descriu, după ce-l văd lovind, la jumătatea drumului dintre Rafa și Roger. Și totuși.

*

Pe Thiem l-am descoperit în urmă cu aproape trei ani, în timpul unui turneu ATP din Elveția, la Gstaad, turneu pe care l-a și câștigat, după o finală cu Goffin. Ce m-a surprins cel mai mult atunci a fost jocul rotund și fără mari fisuri: nu are slăbiciuni evidente în joc, e capabil să lovească decisiv de pe ambele părți, îi place să își construiască jocul venind către fileu, folosește des slice-ul de rever și, în momentul în care are suficient timp să se așeze la minge, devine un adevărat agresor – de aici și rezultatele foarte bune de pe zgură. În ultima vreme, Thiem a progresat și la retur (care încă e o slăbiciune, mai ales când primește pe rever), dar și la jocul din teren, unde apare mai îngrijit și mai zgârcit – nu mai oferă așa de multe puncte gratis.

La fel de ordonat se poartă și în afara terenului, unde păstrează imaginea tipului rațional și calm, nu e reținut precum Murray, nu e analitic, precum Raonic, dar în niciun caz expansiv ca Federer sau ca Djokovic. Dar tocmai stilul ăsta măsurat îl face atractiv; motiv suficient pentru jurnaliștii de la GQ i-au urmărit cu mare atenție conferințele de presă, antrenamentele și meciurile de la US Open, pentru a ne propune câteva concluzii interesante.

Cu două zile înaintea meciului cu Del Potro – joc pierdut dramatic, în decisiv, după ce a condus cu 2-0 la seturi și a ratat și două mingi de meci – Thiem era într-o cameră de conferințe aproape goală. În fața celor patru-cinci jurnaliști, Domi răspundea, cât de poate de plictisit(or), aproape monosilabic, unor întrebări despre meciul câștigat împotriva lui Mannarino. După conferință, autoarea profilului din GQ s-a întors în centrul de presă, unde a întrebat de ce sunt atât de puțini jurnaliști la conferința unui jucător cotat cu a opta șansă la titlu. ,,Am renunțat; nu mai mergem la conferințele lui, pentru că nu există nicio posibilitate de a scoate ceva de la el”, i-a răspuns alt jurnalist.

După acest moment, Chloe Coper Jones, ziarista de la GQ, s-a ambiționat să petreacă mai mult timp urmărindu-i meciurile și antrenamentele, intervievându-l și încercând să-l descopere. A continuat să facă asta și când Thiem i-a închis ușile în nas, la figurat. De pildă, când l-a întrebat despre viteză și deplasare, Domi a răspuns franc că ,,viteza pur și simplu o ai, nu o poți exersa. Trebuie să fii rapid din naștere. Există și alte lucruri pe care le poți antrena, cum ar fi flexibilitatea sau pașii necesari pentru a te poziționa la minge, dar rapiditatea e ceva cu care te naști”.

Apoi, când Jones i-a reamintit că mulți îl văd ca pe-un jucător care se antrenează și muncește foarte mult, Dominic a răspuns că e bine dacă oamenii îl văd așa și că ,,sunt jucători care se antrenează poate la fel de mult ca și mine, sunt jucători care cu siguranță depun mai puțin efort, pentru că până la urmă toată lumea e diferită. Eu, de exemplu, mă antrenez mult pentru că altfel simt că nu joc bine. Dar îmi iau și zile libere”.

Pe tot parcursul conferințelor sale, jurnalista a observat și reconfirmat evidentul: Domi nu e genul de persoană care să dea din cap în semn de recunoștință, nu zâmbește, nu se încruntă atunci când răspunde întrebărilor; își vede de treabă discret și ,,completează obligația interviului cu o neutralitate perfectă”.

Ceva mai târziu, în discuțiile dintre Thiem și Jones a fost adus Nick Kyrgios, cel pe care mulți îl văd exact la polul opus față de Domi: Nick are mai mereu ceva de oferit în conferințele lui. Ba momente de sinceritate dezarmantă, în care declară că nu s-a dedicat niciodată cu totul tenisului, că se antrenează jucând baschet și mâncând înghețată, ba momente în care devine excesiv de analitic. Întrebat ce părere are despre tipul ăsta de jucători care nu profită de oportunitățile pe care le au și nu depun aproape niciun efort, Domi a răspuns că ,,un om nu e făcut să muncească în fiecare zi. Să fiu sincer, într-o mică măsură îi înțeleg, dar în același timp cred că suntem niște privilegiați și trebuie să credem că la sfârșitul zilei există mult mai multe lucruri pozitive decât negative”.

După meciul pierdut cu Del Potro la New York, Thiem a rămas la fel de neutru: cu calm și foarte detașat, fără să arate semnele unei înfrângeri grele, austriacul a dat credit adversarului și a găsit chiar puterea să fie sarcastic – întrebat de un jurnalist dacă e o înfrângere frustrantă, a răspuns că ,,nu, chiar mă bucur mult că am pierdut și abia aștept să joc următorul meci”.

Tot la US Open, Thiem a fost invitat să spună care au fost cele mai grele momente din tânăra lui carieră, dar și cea mai semnificativă realizare. ,,Au fost multe momente grele, unele mai dureroase, altele mai puțin dureroase. Cât despre realizări, nu a existat nicio victorie specială, mai bună decât altele. Nu am fost niciodată persoana care a venit în circuit cu un boom. Am urcat în top pas cu pas, muncind, și în mod consecvent, așa că nu a existat niciun moment special”, a spus Domi.

Răspunsurile astea îl descriu foarte fidel pe Thiem: avem de-a face cu un austriac măsurat, pe care nu-l scoți din ale lui nici cu binele, nici cu răul. Și chiar dacă va continua să stingă lumina conferințelor de presă cu firea lui neutră, poate că tocmai echilibrul ăsta îl recomandă ca pe unul dintre cei mai buni jucători ai generației sale.

,,El nu vede jocul ca o serie de vârfuri și văi, ci ca o ascensiune lungă și grea. Este un jucător care înțelege că succesul în tenis vine numai pentru cei care pot face față presiunii marilor meciuri, momentelor dificile, durerii și eșecului”, conchidea Chloe Coper Jones, cea care a reușit, cu mari eforturi, să treacă puțin de reticența, discreția și timiditatea unui Dominic Thiem care-și câștigă fanii cu loviturile lui generoase, apoi îi ține la distanță cu declarațiile lui plicticoase. Nu va fi altfel nici la Londra.

**

Ia-ți din Shop-ul 30-0 două tricouri care te diferențiază printre fanii tenisului! 

Cumpără Play Hard de AICI

Cumpără My Forehand de AICI