Din Rusia, cu dragoste: Medvedev și Kuznetsova ne pun pe gânduri la Cincinnati. Despre două stiluri și moduri diferite de a câștiga meciuri
Treizecizero | 18 august 2019Medvedev a ajuns la 43 de victorii în 2019 (cele mai multe din circuit), are trei finale consecutive în tot atâtea săptămâni, dintre care două de Masters, și l-a bătut pentru a doua oară la rând pe Djokovic. E cazul să fim atenți.
Tenisul are adesea tendința de a dezvolta in-house o soluție pentru fiecare perioadă de dominație accentuată. Plutonul se zbate și găsește până la urmă un exponent vrednic de luptă, pe care-l trimite înainte ca să-i pună bețe în roate liderului autoritar, după care, văzând că se poate, atacă și ceilalți.
E prea devreme de spus după o victorie dacă Daniil Medvedev este soluția găsită de pluton la a doua perioadă de dominație aproape istorică a lui Novak Djokovic. Dar după două victorii? Într-un turneu în care ceilalți rivali faimoși ai sârbului fie n-au fost prezenți, fie nu au ajuns la întâlnire, iată că Djokovic nu ajunge nici în finală, oprit din nou de acest rus care a făcut, în tăcere, un sezon excelent. Un sezon la care am ridica altminteri intrigați din sprâncene, dacă n-am fi fost obișnuiți cu atâtea și atâtea reușite excepționale din partea lui Djokovic, Nadal, Federer, Murray, Wawrinka.
CONCURS cu premii faine în Shop-ul 30-0! Detalii, AICI.
În termeni pământeni, sezon excelent înseamnă să faci trei finale consecutive pe hard, în tot atâtea săptămâni: Washington, Montreal și acum Cincinnati. Asta înseamnă că victoria cu revenire obținută aseară cu Djokovic (3-6, 6-3, 6-3) a fost al 15-lea meci în 19 zile pentru Medvedev, primul om (exceptându-i pe Big Four) care face finale în același an și în Canada, și la Cincy, de la Andy Roddick încoace, din 2003. Și l-a câștigat nu oricum, ci prin ceea ce mai mulți specialiști au evaluat drept unul dintre meciurile sezonului. E drept, contra lui Djokovic, orice mai prejos de acest nivel e insuficient, iar primul set a demonstrat asta. Cu un raport de 9 winners și un sufocant total de doar 3 unforced, totul părea că e o altă zi la birou pentru Novak. Din setul secund însă, Medvedev a făcut ajustări tactice, a ieșit din forehandul sârbului, care-l zăpăcise în primul set și a început să lovească consistent spre reverul acestuia, susținut de un serviciu din ce în ce mai bun, în special pe serviciul al doilea, care i-a dat energie și i-a permis să-și asume riscuri.
Medvedev e adesea descris drept o variantă remixată a lui Gilles Simon, lucru spus oarecum și ca o înțepătură voalată, un eufemism pentru un tenis mai puțin atractiv, dar eficient, pentru un winning ugly (paranteză: dacă-l urmărești atent, n-ai cum să nu apreciezi tenisul vintage-Gilles).
„N-am nicio lovitură care să fie extraordinară. Nu servesc rău, dar nu foarte puternic. Dar consistența a tot ce fac pe teren mă reprezintă. Tactica mea e să-mi fac oponentul să sufere”, își descria Medvedev tenisul pentru NYTimes. Și are succes, cu acest stil, contra majorității jucătorilor din circuit, mai ales a colegilor din Next Gen; de exemplu, are 4-0 cu Tsitsipas, care-i descria tenisul drept „foarte ciudat”, dar nu „într-un mod negativ”. „Te poate face să greșești fără să știi de ce ai greșit”.
Dar aseară Medvedev a arătat și o altă față a lui: un tenis first-strike complet diferit de ceea ce joacă el în general, și care l-a ajutat să întoarcă de la set pierdut, 3-3 și 0-30. „Nu prea ai ce să faci când cineva servește așa”, a spus Novak.
Încă un motiv pentru care poate că ar trebui să căutăm ceva însemnătate în acest rezultat: acesta n-a fost un caz în care jucătorul favorit e demotivat după un succes recent; Djokovic a arătat bine și cu poftă de victorii în acest turneu. Și dacă mai era nevoie să realizăm cât de rare sunt astfel de înfrângeri, sârbul avea un raport aproape absurd de 297 – 8 în meciurile de Masters în care câștiga primul set.
Medvedev are acum două victorii consecutive la Djokovic (după cea de la Monte Carlo) și nu trebuie uitat că replica lui dată sârbului la Melbourne a fost, în contextul acelui turneu, remarcabilă; l-a hărțuit continuu pe sârb, doar că la acel moment n-a fost suficient. În total, rusul a ajuns la 43 de victorii în acest sezon, cele mai multe din ATP. Cu încă una, va intra în Top 5, în premieră. Însă Djokovic rămâne, firește, favorit uriaș pentru New York, acolo unde va căuta să adauge la totalul de titluri de Slam și să se apropie și mai mult de marii săi rivali, Federer și Nadal, într-o bătălie pe care lumea tenisului o va privi cu sufletul la gură până la retragerea acestora.
Până atunci, însă: va mai avea resurse Daniil pentru finală? Va trebui să găsească de undeva, pentru că astfel de oportunități de trofee nu apar (încă) pe toate gardurile, chiar și pentru un tenis atât de deranjant de eficient, precum al rusului. La un moment dat, circuitul va dezvolta o soluție și pentru el.
Contra lui David Goffin, la rându-i debutant într-o finală de Masters după victoria la Richard Gasquet, pe rus s-ar putea să-l încălzească gândul la o mică revanșă: ultima lor întâlnire, cea de la Wimbledon, a fost unul dintre acele meciuri-thriller ascunse pe terenurile secundare, dar care a avut, mai ales în decisiv, calitate, ritm, dramă, execuții imense sub tensiune și o răsturnare masivă; Medvedev și-a ieșit din pepeni atunci și a pierdut cu 7-5 în decisiv. E un element pe care încă nu știe să-l controleze: se lasă adesea pradă emoțiilor și are unele reacții neplăcute pe teren, precum acum doi ani, la Wimbledon, când a aruncat un pumn de monede înspre un arbitru, sugerând astfel că ar fi corupt.
Dacă în cazul lui Medvedev juriul fanilor încă deliberează dacă să-i placă sau nu stilul de joc, nu există niciun dubiu în privința calității jocului Svetlanei Kuznetsova, altă prezență a Rusiei în finalele de azi de la Cincy. La 14 ani (!) de când câștiga US Open, Svetlana s-a reinventat, a câta oară, reușind să ajungă în finală după ce a intrat pe tablou cu un wildcard.
Problemele ei cu visa de intrare în State au fost mult comentate și sunt bine cunoscute. Sveta a găsit o motivație și în ce i s-a întâmplat: „Poate că a avut un rost toată treaba asta, am petrecut câteva zile în plus acasă și am ajuns în starea de aici”, a spus ea.
Într-o carieră oricum senzațională („putea fi mai puțin de atât”, le-a răspuns ea celor care se întrebau dacă nu cumva putea sau merita mai mult decât ce a reușit), Kuznetsova a învins pentru prima oară în același turneu trei jucătoare de Top 10, învingând-o și pe Ashleigh Barty în semifinale, după ce le învinsese pe Pliskova (cu revenire de la 3-6, 3-5) și pe Sloane Stephens. Pe lângă aceste jucătoare, celelalte două victime ale Svetlanei au fost Sevastova (7-6, 6-7, 6-4) și Yastremska, într-un meci în care Kuznetsova a salvat mingi de meci. Ce traseu! Și ce tenis a jucat veterana de 34 de ani de-a lungul acestor meciuri, în care am revăzut tenisul ei rotund, complet și savuros, din care nu lipsește nicio lovitură. „Joc tenis și mă bucur, atât”, a explicat ea. „Altfel, dacă m-aș gândi la toate cifrele și detaliile, ar fi imposibil”, a spus Svetlana, care o va întâlni pe Madison Keys, învingătoarea Simonei, în finală; cu Keys, Kuznetsova nu a câștigat niciun set în trei întâlniri anterioare.
Va fi o dublă rusească în seara asta la Cincy? N-ar trebui să mire pe nimeni, judecând după ce am văzut în această săptămână.
Nou în Shop-ul 30-0!
Chill e cuvântul anului. Iar titlul Simonei de la Wimbledon e performanța anului. Iar noul tricoul 30-0 salută starea de spirit a Simonei 😉
Comandă Chill Year din Shop! Disponibil în trei variante de culori.
IBAN RO51RNCB0079145659320001
Asociația Lideri în Mișcare,
Banca Comercială Română
