De la bucuria lui Bencic și Zverev la dezamăgirea lui Djokovic. Ce reținem după turneul olimpic de la Tokyo

Cu Novak Djokovic, Naomi Osaka sau Ash Barty printre marii favoriți la câștigarea medaliei de aur la Jocurile Olimpice de la Tokyo, finalul turneului olimpic poate fi considerat surprinzător. Tokyo 2020 ne-a arătat, încă o dată, că tenisul la Jocurile Olimpice e altceva. Că nimic nu vine cu garanții la JO. Că, indiferent de formă și încredere, competiția asta rămâne deschisă oricui. 

Chiar și așa, puțini am fi crezut, la începutul turneului, că Bencic, Vondrousova, Svitolina, Zverev, Khachanov sau Pablo Carreno-Busta vor fi medaliați. Naomi Osaka juca acasă, foarte motivată, Ash Barty venea după succesul de la Wimbledon, Novak Djokovic venise în Japonia nu doar într-o formă sportivă de speriat, ci și cu un obiectiv clar: să câștige medalia de aur și apoi să scrie, până la capăt, istorie. 

În schimb, în proba de dublu, favoriții au mers perfect. Favoritele principale Barbora Krejcikova și Katerina Siniakova, dar și croații Nikola Mektic și Mate Pavic și-au confirmat statutul de mari favoriți și au plecat acasă cu medaliile de aur. La feminin, podiumul a fost completat de Elveția (Bencic/Golubic) și surprinzătoarea echipă a Braziliei, cu Pigossi și Stefani. La masculin, argintul l-a luat cealaltă echipă a Croației, Cilic & Dodig, iar bronzul s-a dus la Noua Zeelandă, cu perechea Daniell & Venus.

Idei după Tokyo 2020

1. Tenisul feminin și-a confirmat nivelul excelent. Belinda Bencic a reușit cea mai mare realizare din carieră

Cu Barty, Osaka, Sabalenka, Kvitova sau Swiatek eliminate prematur, dar și cu foarte multe absențe importante (Simona Halep, Serena Williams, Sofia Kenin, Angelique Kerber, Victoria Azarenka), tenisul feminin a continuat să producă meciuri excelente la Tokyo; iar podiumul ne confirmă nivelul foarte bun al tenisului feminin în acest moment. Cu toate eliminările surprinzătoare, medaliile au mers către alte trei jucătoare extraordinare, care au câștigat deja mult, care au depășit deja borne importante în carieră și care mereu au fost “acolo”, aproape. 

Într-un fel, nimic nu e întâmplător la acest podium. În semifinale le-am avut pe Bencic, Vondrousova, Svitolina și Rybakina – toate patru jucătoare constante, cu titluri mari câștigate, cu potențial de altele. Bencic are două titluri WTA 1000, Svitolina e câștigătoare la WTA Finals (2015), Vondrousova are finală de Grand Slam (RG 2019), iar Rybakina are victorii mari obținute în fața adversarelor de Top 10: doar în acest an, ea a câștigat cu Serena Williams la Roland Garros și cu Elina Svitolina la Eastbourne. 

Cam asta a reconfirmat Tokyo 2020: că în circuitul WTA există un nucleu mare de jucătoare bune și foarte bune, capabile oricând să facă un nou pas și mai mare înainte, odată ce o mică oportunitate apare. 

Acum e momentul Belindei Bencic, cea care tocmai și-a trecut în palmares cel mai strălucitor rezultat al carierei: o medalie pe care o consideră “cea mai mare reușită a unui atlet”, dublată de medalia de argint, câștigată în proba de dublu, alături de Golubic. Ce performanță! E și o continuare a tradiției pentru Elveția, care și-a adăugat a șasea medalie olimpică la tenis, după Marc Rosset (Barcelona 1992, aur), Roger Federer (aur la Beijing 2008 alături de Wawrinka, argint la Londra 2012 la simplu) și Martina Hingis (argint la Rio 2016, alături de Timea Bacsinszky). 

După un sezon relativ slab pentru standardele ei, în care a ajuns în finala de la Adelaide (pierdută în fața Igăi Swiatek) în februarie, iar apoi s-a chinuit să lege victoriile luni de zile, până să ajungă în finală la Berlin luna trecută (învinsă de Samsonova), Belinda Bencic a ajuns la Tokyo cu trei înfrângeri în ultimele patru meciuri.

Și totuși, o săptămână mai târziu, ea plângea de fericire, după un traseu remarcabil: întâi a trecut de Jessica Pegula (o jucătoare excelentă pe hard rapid), apoi de Misaki Doi, de Barbora Krejcikova (care venea nu doar după dubla simplu-dublu de la RG, dar și după titlul de la Praga, pe hard), de Anastasia Pavlyuchenkova (finalista de la Roland Garros), Rybakina (revenită la forma ei obișnuită) și Vondrousova, una dintre cele mai dificile jucătoare din întregul circuit. Ultimele patru meciuri (!) au fost câștigate în câte trei seturi. 

2. Alexander Zverev și medalia de aur, Novak Djokovic și marea dezamăgire

Când Alexander Zverev joacă la un nivel înalt, o face foarte, foarte bine. Și poate învinge mulți jucători, indiferent de profil sau suprafață. Am văzut asta, în principal, la turneul de la Madrid, în câteva rânduri, sau chiar la ATP Finals, când a triumfat în 2018, într-o finală cu Novak Djokovic.

La Tokyo, Zverev a replicat forma pe care am văzut-o în acele câteva turnee și iată-l că pleacă acasă cu medalia de aur, după un turneu remarcabil, în care serviciul nu l-a părăsit în niciun moment, iar jocul lui de pe linia de fund aproape că n-a avut fisură. Totul a fost compact, așezat și foarte agresiv. 

După marea victorie din semifinala cu Novak Djokovic, neamțul l-a învins categoric în finala olimpică pe Karen Khachanov – un Khachanov care a acordat toate meritele lui Zverev, spunând că deși a pierdut clar, 6-3 și 6-1, simte că a jucat foarte bine și a făcut un meci bun, dar insuficient pentru a avea vreo șansă în fața neamțului.

Zverev devine astfel singurul jucător de tenis din Germania (bărbat) care câștigă o medalie la Jocurile Olimpice. 

Pentru Zverev, Khachanov și Pablo Carreno-Busta – medaliatul cu bronz și cel care a reușit să câștige contra primilor doi favoriți (pe Medvedev l-a bătut în sferturi, pe Djokovic în meciul pentru medalia de bronz) -, Tokyo a însemnat multă bucurie. Pentru alții, JO au adus dezamăgire și durere.

Probabil cel mai trist jucător e Novak Djokovic, pentru că nimeni (probabil nici el) nu s-ar fi așteptat ca el să părăsească turneul fără medalie, cu trei înfrângeri în decurs de 24 de ore ore: înfrângere în semifinale cu Zverev, înfrângere la dublu mixt în semifinale, înfrângere pentru medalia de bronz la simplu. Toate astea, urmate de o retragere din finala pentru locul 3 la mixt.

E un moment dureros. Și va mai continua să fie grea o vreme – căci această dezamăgire și felul în care au mers lucrurile la Tokyo pentru Nole ar putea lăsa urme. E dificil de spus ce impact vor avea aceste Jocuri Olimpice asupra restului sezonului, dar indiferent de ce s-a întâmplat la Tokyo, nu se poate șterge nimic din ceea ce Djokovic a realizat anul acesta: cu trei titluri de Grand Slam deja câștigate, el încă poate realiza Marele Slam. Să vedem dacă se poate ridica la timp pentru US Open. În trecut, a făcut-o în exact astfel de situații, când a fost lovit puternic.

Trecând acum spre ceruri mai senine, se impun și câteva mențiuni speciale. Una va merge la sportivii din Rusia, care au încheiat turneul olimpic cu trei medalii: aur și argint la dublu mixt, cu Pavlyuchenkova & Rublev, respectiv Vesnina & Karatsesv, dar și argint la simplu masculin, cu Karen Khachanov). A doua mențiune o primesc croații, care au ocupat primele două locuri la dublu masculin: Mate Pavic și Nikola Mektic, Marin Cilic și Ivan Dodig. 

3. Cât de mult vor crește Bencic și Zverev după aurul lor olimpic?

E întrebarea la care doar timpul va răspunde, însă nouă ne place să anticipăm. Și putem porni de la ideea că despre Belinda și Alexander – poate mai ales despre el – s-a vorbit adesea ca despre oameni care nu și-au atins potențialul. Jucătoarea din Elveția s-a remarcat devreme în carieră, și mulți i-am prevăzut atunci un viitor măreț la vârful tenisului feminin. Așa că cele două titluri de Premier pe care ea le-a câștigat până acum n-au mai fost, prin comparație cu așteptările colective, prea grozave. E interesant de văzut acum dacă încrederea câștigată acum, la Tokyo, o va ajuta pe Belinda să facă un salt înainte spre titlurile de Slam. 

Iar asta e și mai interesant în cazul lui Zverev, care ani la rând a adunat deziluzie după deziluzie în turneele de Grand Slam. Îl va ajuta această medalie de aur să se elibereze de presiune? Să simtă că nu datorează nimic nimănui, așa cum spunea Djokovic după câștigarea Cupei Davis, un moment pe care îl consideră și azi esențial pentru ascensiunea lui fulminantă din 2011. Zverev are acum aceeași oportunitate: să tragă de umeri, să joace mai liber și să rămână la fel de agresiv. Pentru că tenisul pe care el l-a jucat în ultimele două seturi cu Nole a fost cu adevărat impresionant.