De la Arta Războiului la Pasiune în condiţii extreme: Tenisul în reclamele lui 2012

Ce devine “jocul sportiv care se practică cu mingi mici, lovite cu rachete de către doi sportivi sau două perechi, pe un teren special amenajat, despărțit în două printr-o plasă joasă” atunci când iese din dicţionar şi intră în reclame? Fiecare şi toate din cele de mai jos.

Artă a Războiului (într-un promo realizat de Tennis Channel în timpul Roland Garros 2012)

Nu vă panicaţi, nu vă apucaţi de alte chestii. Nu este încă un articol despre cărţi dar, ca să înţelegem ce e cu clipul ăsta, trebuie să amintesc de-o carte. Se numeşte „Arta Războiului”, a fost scrisă cu mult, mult timp în urmă de generalul chinez Sun Tzu şi rămâne una dintre cel mai des citate lucrări atunci când vine vorba despre strategie. În contexte din ce în ce mai depărtate de cel militar. Nu-i deloc de mirare, aşadar, că realizatorii de la Tennis Channel, încercând să ne vorbească despre tenisul pe care îl puteam vedea la Roland Garros în 2012, au dat repede fuguţa la Sun Tzu. Au împrumutat de la el nişte citate, le-au intercalat cu imagini ale terenului central de la Roland Garros şi ale jucătorilor în plin efort de câştigare a punctelor.

Şi au făcut acest feature de toată frumuseţea, în care au sintetizat, în trei puncte, arta de a juca tenis cu succes pe zgura pariziană: punctul 1 – adaptarea la suprafaţa de joc („Să înţelegi terenul este una dintre regulile de bază ale luptei”); punctul 2 – planificarea strategică („Orice artă a războiului se bazează pe înşelăciune. Trebuie să fii flexibil, adaptabil, viclean”). Punctul 3 – simţul anticipării („Atacă-l atunci când nu este pregătit. Apari atunci când se aşteaptă cel mai puţin să apari. Atrage-i pe oameni în scheme la care se aşteaptă… Asta îi face să se aşeze în modele predictibile de răspuns care le ocupă mintea, în timp ce tu aştepţi acel moment extraordinar – acela pe care ei nu îl pot anticipa”).

Tenisul ca artă a războiului este o metaforă foarte frumoasă, nu poţi să te contrazici cu Tennis Channel. Dar poţi să te întrebi aşa, în treacăt, oare câte discuţii despre tenisul din zilele noastre ar putea să înceapă de la un alt citat al lui Sun Tzu, cel în care spunea că „invincibilitatea este determinată de apărare, posibilitatea victoriei de atac”.      

Cuvânt (În)Tipărit (în promo-ul BBC pentru Wimbledon 2012)

Ce se întâmplă în acest clip este atât de neaşteptat, atât de bine executat, cu atât de mult efect dramatic, că mi-e destul de greu să mă încumet să vorbesc despre el. Să o iau uşor aşadar. Îi vedem pe jucătorii – vedetă ai momentului executând loviturile lor trademark. În timp ce fac ceea ce ştiu ei cel mai bine, pe corpurile lor apar texte tipărite. Dar textele nu sunt întâmplătoare, nu. Le descriu stilul de joc, succesele trecute şi trăsăturile caracteristice.

Corpul lui Nadal, bunăoară, se transformă în acele cuvinte pe care cu toţii le avem întipărite în minte când este vorba să-i descriem stilul de joc: Passion, Power, Pure Aggression, Fire. Trupul Sharapovei se transformă în Maria Slam, Impossible Angles, Tough as Nails, Pinpoint Accuracy. Roger, Andy, Kvitova, Djokovic trec şi ei prin aceeaşi tiparniţă. Şi asta nu e totul: cuvintele sunt animate şi urmează mişcările anatomice ale jucătorilor, arătate în slow motion.

N-o să mă apuc să filozofez despre cât de bine se leagă ideea din acest promo cu ideea că eroii noştri din tenis sunt creaţi, în bună măsură, din miile de cuvinte pe care le citim despre ei. Mai bine să vă zic de feedback-ul pe care l-a primit clipul. A plouat cu superlative, care au început cu „Love this!!!!!!” şi s-au terminat cu „Awesome! Better than the tennis.” Chiar aşa. Şi, pentru că, the best is always saved for last, dacă priviţi clipul până la sfârşit, veţi găsi şi răspunsul la chinuitoarea întrebare: la urma urmei, ce anume face diferenţa între aceşti sportivi, toţi la fel de extraordinari şi totuşi nu?

Hoţ de iubire (în spotul difuzat de ESPN pentru US Open 2012)

Aşa cum ştim cu toţii de ceva vreme, atunci când vine vorba de US Open, totul are legătură cu dragostea şi cu New Yorkul. Ca să se menţină aproape de cele două linii clasicizate în trailerele oficiale ale turneului, fără să cadă însă în păcatul repetiţiei penibile, ESPN a băgat în ecuaţie un alt icon: Frank Sinatra.

Melodia lui, „Can I Steal a Little Love” dă tonul şi atmosfera acestei reclame care începe (se putea altfel?), cu taxiuri galbene şi zgârie nori. „Can I steal a little love? / Can I steal a little love? / Cool me, honey, I’m on fire / To steal your love is my desire” fredonează Frank, în timp ce se derulează scene din ediţii anterioare ale US Open, în care apar Caroline Wozniaki, Roger Federer, Serena Williams, Venus Williams şi  Maria Sharapova.

Cei de la ESPN au declarat că au vrut să facă un spot simplu, în care să lase tenisul şi muzica să vorbească de la sine. Le-a reuşit de minune. Plus că, atunci când îi vezi pe Andy Murray lovind o minge cu coada rachetei şi pe Novak Djokovic trosnindu-se în cap tot cu racheta, nici că te mai poţi îndoi că la mijloc trebuie să fie o enormă, de nestăvilit dragoste.   

Pasiune în condiţii extreme (în campania ESPN HD pentru Australian Open 2012)

Ce vă vine prima dată în minte când vă gândiţi la Openul Australian? The Happy Slam? Căldură insuportabilă? Canguri? Firma care a gândit campania ESPN HD pentru Australian Open 2012 s-a gândit la cu totul altceva. La tipul de personaj  pe care Steve Irwin l-a creat – jumătate erou de acţiune zurliu, jumătate om de ştiinţă absolut respectabil –  personaj care este continuat, cu succes incotestabil, de o sumă deloc neglijabilă de alţi observatori fini ai spectacolului naturii şi salvatori de lighioane.

Aşa că exact un astfel de tip este în centrul poveştii – impecabil construită – din cele trei spoturi care alcătuiesc, împreună, campania publicitară de care v-am vorbit. Facem cunoştinţă cu el într-un cort aflat în mijlocul naturii sălbatice şi dezlănţuite. Citeşte o carte cu titlul “The Giants Down Under”, pe care nu o poate savura, deoarece de afară se aud paşi răsunători. Omul iese din cort. Vede, şi cu el şi noi, un adidas enorm, care lasă o urmă gigantică pe pământul îmbibat cu apă. În amprenta gigantică, desluşim logo-ul Australian Open. „Giants awaken on 16 January”. Genial, fără îndoială.

La fel de geniale sunt celelalte două reclame în care personajul nostru, vorbitor în argou australian („Blimey!”) şi pasionat de giganţi, îşi clarifică identitatea: Jordan Ace, expert etolog (Sphairistike). Dacă nu ştiţi ce este Sphairistike, faceţi o pauză şi căutaţi termenul, o să aveţi parte de o mini-incursiune mai mult decât plăcută în istoria tenisului. Dar, după ce v-aţi lămurit, neapărat veniţi înapoi şi priviţi cele două spoturi rămase, pentru că sigur o să râdeţi cu gura până la urechi de omul nostru care, cu o pasiune ce nu se lasă intimidată de adversităţi, îi găseşte până la urmă pe jucătorii-giganţi. Şi îi găseşte nu oriunde, ci în „the nesting site”, adică Rod Laver Arena.

 

Până când vom avea ocazia să exclamăm şi noi, în ianuarie, „Blimey! What a grand slam!”, voiam să vă mai spun doar atât. Privind înapoi, pentru ultima dată, la anul care a trecut, tenisul îmi pare a fi fost, mai mult ca în orice alt an din memoria recentă, Rivalitate uzurpată (în trailer-ul oficial pentru competiţia masculină la Roland Garros 2012).

Privind înainte, tot ceea ce îmi doresc este ca tenisul să se joace la înălţimile ameţitoare care reuşesc să dezlege Zarva închisă în noi (în promo-ul ESPN pentru Wimbledon 2012).