De ce e important turneul de la Cluj pentru jucătoarele din România și cine e bine poziționat să profite de oportunitate

Orice turneu profesionist organizat în România trebuie văzut înainte de toate ca o oportunitate uriașă pentru jucătoarele din România. Trebuie să punctăm asta: un turneu de tenis nu e o joacă și nu e un lucru ușor de obținut și de făcut. Un turneu la noi în țară înseamnă o șansă în plus pentru jucătoarele noastre, în special pentru cele tinere, aflate la început de drum, dar și, privind dintr-o altă perspectivă, pentru jucătoarele care sunt într-un moment în care au nevoie de meciuri și de victorii, dintr-un motiv sau altul. Pot intra mai ușor pe tablou, fie cu wildcard-uri, fie via calificări. Pot fi acasă, ceea ce, mai ales cu fani, este mare lucru, pentru că beneficiază de o sumedenie de avantaje, de la susținerea fanilor și sprijinul organizatorilor și până la simplul confort de a fi într-un context familiar. Au astfel acces mai ușor la puncte și la a urca în clasament

Altfel spus, că vorbim de jucătoare la început de drum sau junioare care debutează într-o competiție WTA (Briana Szabo, Vanessa Ioana Popa Teiușanu), că ne referim la jucătoare care se află într-un proces de revenire sau la cele care încearcă să-și clădească un clasament mai bun (Alexandra Dulgheru, Jaqueline Cristian, Irina Bara sau Gabriela Talabă), toate româncele de pe tablouri au câteva oportunități la Winners Open. Să le luăm pe rând.

Tabloul principal al #WinnersOpen actualizat, cu jucătoarele din calificări* repartizate.

*Last Q = învingătoarea dintre Mendez și Fetecău. pic.twitter.com/zrIW784Hcd

— WinnersOpen (@WinnersOpen) August 2, 2021

Ana Bogdan încearcă primul titlu WTA

Un obiectiv pe care Ana Bogdan și-l dorește atins e câștigarea unui turneu WTA. A fost aproape în trei rânduri: la București (în 2017), Bogota (2018) și Monterrey (2018), când a ajuns până în semifinale. Dar sezonul acesta, tenisul arătat de Ana a fost atât de  bun – în special în sezonul de zgură, începând cu turneul de la Istanbul, continuând cu Madrid și terminând cu Roland Garros – încât i-a făcut pe mulți să se întrebe: Când va sparge gheața cu un turneu WTA? 

Ana simte și ea că e aproape să facă asta și nu s-a ferit să vorbească deschis despre asta în ultimele săptămâni. Acum, la Winners Open, are o șansă mare. Joacă acasă, are parte de susținere, se simte foarte bine la Cluj, unde a învins-o pe Veronika Kudermetova în BJK în februarie 2020, locul 38 mondial atunci și a pierdut greu, cu 7-5 în decisiv, la Ekaterina Alexandrova, locul 28 WTA la vremea respectivă. Literalmente, Ana vine cu o agendă clară la Cluj.

Desigur, există presiune, sunt destule jucătoare incomode și foarte valoroase pe tablou, dar nivelul Anei de la Roland Garros ne îndreptățește să credem că nu e nevoie să se întâmple lucruri ieșite din comun pentru ca ea să ajungă în fazele finale. Senzația e că Ana are nevoie doar să intre bine în turneu și lucrurile mari se pot întâmpla.

Deschiderea ei e marți cu Panna Udvardy, jucătoare venită din calificări. Ana e pe jumătatea de jos a tabloului, teoretic mai aglomerată în jucătoare tari, dar destule lucruri depind doar de ea.

E timpul revenirii pentru Mihaela Buzărnescu? 

Mihaela Buzărnescu a avut parte de doi ani grei, cu pauze multe și lungi, căderi în clasament și un proces de revenire complicat de problemele fizice. Dar, de o bucată de vreme, Mihaela a început să câștige, să lege victoriile și chiar să ajungă, din nou, în situația de a câștiga turnee: e vorba de turneul WTA de la Budapesta, câștigat în urmă cu două săptămâni, alături de Fanny Stollar, în proba de dublu. 

Turneul de la Cluj ar putea fi ocazia perfectă pentru Mihaela de a aduna alte câteva victorii, care să-i readucă încrederea și, în același timp, să o ajute să-și reclădească clasamentul. Nu are o parte de o tragere musai simplă: primul tur e cu favorita 7 Tomova, pe care o conduce însă cu 3-0 în h2h, iar potențialul tur doi e cu Lara Arruabarena, o expert pe zgură. Dar Mihaela nu trebuie să uite cine e, unde a fost și ce multe a reușit până să ajungă foarte sus. Ea este capabilă de performanțe cu adevărat mari, e capabilă să o ia de la capăt, să-și crească din nou nivelul și să urce mult în clasamentul WTA. Or Winners Open ar putea fi acel prim mare pas pentru toate lucrurile acestea. 

Și în cazul ei, multe depind doar de ea. Va conta și în ce măsură va fi făcut recuperarea după Tokyo, pentru că diferența de fus orar este adesea o chestiune nu tocmai ușor de depășit.

Alexandra Dulgheru, Irina Bara și Jaqueline Cristian 

Pentru toate aceste jucătoare, turneul de la Cluj se poate dovedi extrem de important; le poate ajuta să adune puncte importante în clasament și mai apoi să facă trecerea către alte turnee, fără a mai fi nevoie de calificări.  Pentru că victoriile aduc victorii și înlătură dubii, iar un parcurs bun la un turneu de casă, în fața propriilor suporteri, aduce mereu o altă energie, o altă motivație și un alt tip de încredere, care poate fi folosită mai departe.

Alex Dulgheru, care încearcă încă o revenire, a reușit să treacă de cele două tururi de calificări, ultima victorie fiind obținută the hard way contra unei alte românce, Gabriela Talabă. Alex a fost premiată cu un meci foarte frumos pe tabloul principal, unde o va întâlni pe favorita 2, Andrea Petkovic. Au trecut 10 ani de la singura lor întâlnire din circuit, câștigată de jucătoarea germană.

Irina Bara are și ea un meci tare greu, cu Anna-Lena Friedsam, o jucătoare incomodă, însă potențialul Irinei pe zgură este bine știut. Cât despre Jaqueline, care a făcut recent sferturi de finală la Palermo, ea se revede cu Reka-Luca Jani, pe care a mai întâlnit-o de patru ori în carieră, scorul fiind egal, 2-2. Ca și Ana, Jaq are și ea amintiri frumoase de la Cluj, unde a entuziasmat în acea victorie cu Veronika Kudermetova.

(Și mai) Noua genererație: Briana Szabo, Vanessa Ioana Popa Teiușanu 

La începutul carierelor lor, multor jucătoare din România le-a lipsit un turneu WTA organizat în România. E și cazul generației Simonei Halep, Soranei Cîrstea, Monicăi Niculescu și a Ralucăi Olaru; ele nu s-au putut compara, în anii în care făceau trecerea spre tenisul mare, cu prea multe jucătoare mai puternice și mai experimentate. Și știm deja cât este de important – pentru o perspectivă mai bună, dar și pentru încrederea în propriile forțe – să-ți dovedești devreme că poți face față contra jucătoarelor bune din circuit.

Ei bine, de câțiva ani, de când România găzduiește astfel de turnee, jucătoarele din noua generație au o șansă mare de a-și lua câteva repere importante, de a debuta într-un astfel de turneu și de a înțelege mai bine ce le așteaptă în viitor.

Briana Szabo, în vârstă de 15 ani, sau Vanessa Popa Teiușanu, la cei 17 ani ai ei, au avut și vor avea această șansă la Cluj. În ce le privește, nu deznodământul final este esențial, ci tocmai lecțiile pe care le pot învăța din experiența unui turneu WTA de 250 de puncte.

Vanessa (foto) a câștigat un meci în calificări – prima ei victorie a carierei într-un turneu WTA – și a pierdut azi în turul al doilea cu Jana Fett, dar a avut ocazia să simtă pulsul unei asemenea competiții. Marți este rândul Brianei Szabo să-și facă debutul la acest nivel, într-un meci eveniment pentru ea și pentru clubul la care a început tenisul, cu poloneza Kawa.

Gabriela Ruse și noul statut

La turneul de la Cluj, Gabriela a trăit altfel de emoții și experiențe. Și poate tocmai acesta e motivul pentru care, înainte de orice, a fost important de văzut cum a gestionat ea așteptările (ei și ale tuturor) și cum s-a ajustat la o astfel de situație.

În decurs de câteva săptămâni, Gabriela a trecut de la o jucătoare de top 200, care nu depășise niciodată faza sferturilor de finală într-un turneu WTA, la câștigătoare de turneu WTA și dublă finalistă la turnee WTA, acum fiind la un pas de intrarea în top 100. Toate aceste rezultate remarcabile au venit la pachet cu așteptări și cu un alt tip de atenție, pe care Gabi a căutat să le gestioneze cât mai bine azi, în fața unei foarte valoroase Lesia Tsurenko, care a știu să profite perfect de emoțiile româncei.

Pe undeva, era de așteptat să fie așa. La Hamburg și la Palermo, unde a făcut două finale consecutive, Gabi a jucat relaxată; la Cluj, toată atenția a fost asupra ei. O adversară atât de experimentată precum Tsurenko știe cum să gestioneze un astfel de context. Un prim tur greu; dacă Gabi ar fi putut să-l depășească, ar fi putut intra mai bine în turneu.

În final, chiar dacă a pierdut în două seturi simetrice, 6-3, 6-3, Gabriela poate să folosească și ea experiența aceasta: a văzut acum cum este să joace în România cu statut de favorită 5. Însă, așa cum ziceam mai sus, fiecare jucătoare e într-o altă etapă a carierei: Gabriela e acum într-un moment în care își ridică singură ștacheta și își propune ținte mai înalte.

Fotografii: Winners Open