Day 1 | Dominanta Serena, tristețea lui Venus și revenirea lui Gilles

Încă nu se terminaseră toate forfotele organizatorice când pe Phillipe Chatrier au intrat primele două jucătoare. Ana Ivanovic, campioana din 2008, a avut onoarea de a da startul ostilităților, iar la cum s-a jucat în primul set, Ana n-a părut departe de forma de acum 5 ani: un 6-1 convingător. Sârboaica ne-a readus rapid aminte de ce nu mai contează în discuția despre Slamuri setul următor, când și-a complicat viața, dar a reușit să redreseze la timp corabia în decisiv: 6-1, 3-6, 6-3. Ana, care, explicabil, are o relație specială cu Roland Garros, n-o mai fi ea capabilă să lupte pentru primul loc, dar recordul ei în materie de meciuri jucate în primul tur al unui Slam o recomandă: 30 de victorii, doar 4 înfrângeri.

A urmat Serena Williams, despre care s-a vorbit atât de mult în ultima vreme în relație cu turneul parizian, și nu în termenii elogioși folosiți în mod curent în cazul ei. Fiind singura ei eliminare într-un tur inaugural al unui Slam, eșecul de anul trecut cu Razzano a stârnit valuri enorme, potolite abia acum, la un an distanță, când amintirea acelui meci a fost, în fine, aruncată la lada cu vechituri. Nu aruncată, mai degrabă făcută bucățele, pentru că Serena a fost ultra-motivată să curețe impresia de anul trecut, drept pentru care nevinovata Ana Tatishvili a plătit factura. A fost un 6-0, 6-1 sonor și impresionant. Văzută de aproape, Serena pare ca o mașină de trimis lovituri direct câștigătoare. Iar când e într-atât de determinată să câștige, forța ei devine înspăimântătoare. Biata Tatishvili avea, la un moment dat, o expresie ușor îngrozită, ca și cum nu înțelegea cu ce a greșit să fie ea cea expusă pe Chatrier la o asemenea execuție.

Serena, care are un apartament la Paris, a impresionat și la interviul de după meci, vorbind în franceză, spre deliciul fanilor. Se știe că orice jucător care vorbește în franceză capătă automat câteva puncte în plus la impresia artistică, și Serena în mod sigur le-a obținut, pentru că a sunat chiar bine și fluent. “Totuși  e mai greu decât să joci  tenis”, s-a scuzat ea ulterior.

Cu 25 de victorii consecutive în tolbă și cu 68 câștigate din cele 71 jucate de la momentul Razzano, Serena e favorită să întrerupă seria neagră de la Paris, acolo unde ultima și singura oară a câștigat în 2002. Un an mai târziu făcea semifinale, ultima ei performanță notabilă aici.

Sora ei a fost mai puțin bucuroasă. Venus a cedat un meci dramatic, cu care s-a și închis programul primei zile. Williams cea mare a pierdut cu 7-6, 6-7, 6-4 cu Radwanska cea mică, într-un meci care a trecut de trei ore. Venus s-a chinuit în mod special pe serviciu, din cauza durerilor la spate. “Nu prea pot să servesc tare, mă doare rău când fac asta. Din cauza asta, strategia mea azi a fost, mai mult sau mai puțin, să pun mingea înapoi în teren, și asta e dificil pentru mine, deoarece nu mă reprezintă. Îmi vreau serva înapoi, sper să mi-o recapăt pentru Wimbledon”. Impresionant e că, în ciuda tuturor problemelor de sănătate cu care s-a confruntat și se confruntă, Venus nu are de gând să se retragă. “Nu cred că joc numai pentru mine acum. Joc pentru toți acei oameni care au avut probleme de sănătate”, a spus ea.

N-a fost singura porție de dramatism a unei zile punctate, altminteri, de rezultate normale. Gilles Simon a reușit prima revenire de la 0-2 a carierei, întorcându-l pe un Lleyton Hewitt care a arătat foarte bine vreme de două seturi. Dacă nu mă înșel, Gilles a apucat să facă primul winner abia pe la începutul setului 3, atât de prost au mers lucrurile pentru el în primele două seturi. 6-4, 6-1 pentru australian, și nimic din ce se întâmpla pe teren nu prevestea cele ce aveau să urmeze. Gillou a dat semne de revenire imperceptibile pe final de set doi, concretizându-le într-o creștere neașteptată de nivel la începutul manșei a treia. Francezul s-a prins, în fine, că serviciul doi al lui Hewitt merită atacat și s-a pus pe treabă. Combinat și cu căderea fizică a fostului lider mondial și s-a ajuns la 6-4, 6-1, 5-0 pentru Simon. Moment în care era cât pe ce să asistăm la o revenire de proporții a etern-luptătorului australian. De două ori a servit pentru meci Gilles, de două ori a ratat minge de meci și s-a ajuns la 5-5. Într-un final tensionat, Hewitt a cedat însă, punând meciul pe tavă cu o serie de erori la 5-6. Întrebat dacă a fost ultimul său meci la Roland Garros, Hewitt a evitat un răspuns ferm, explicând că nu s-a gândit serios la asta. Poate că n-a fost cel mai bun moment pentru o astfel de întrebare. Ce-i drept, Parisul, unde a participat în 13 ocazii, nu i-a oferit lui Lleyton mai mult de două sferturi de finală.

Cât despre Gilles, el s-a revanșat față de mama sa pentru emoțiile date, oferindu-i buchetul de flori pe care l-a primit de la organizatori.

Victoria lui a fost salutată îndelung și dincolo, pe Chatrier, unde Roger Federer tocmai se pregătea să închidă meciul cu tânărul spaniol Pablo Carreno-Busta. Despre acesta din urmă s-au spus multe lucruri frumoase în ultima perioadă. Carreno-Busta e unul dintre puținii spanioli tineri care vin din urmă, în condițiile în care generația de aur a spaniolilor, care a obținut, în frunte cu Nadal, atâtea rezultate notabile în ultimii ani, îmbătrânește inevitabil. 

Carreno-Busta a câștigat 7 turnee Futures la rând în acest an, circuit în care a câștigat 38 din cele 39 de meciuri jucate în 2013. Apoi a trecut de calificări la Paris, dar o întâlnire cu Roger Federer face parte din alt gen de meniu, unul pe care Pablo n-a apucat să-l guste până acum. „În mod sigur el a jucat mai mult decât am făcut-o eu pe zgură în acest an, așa că m-am gândit că ar putea fi un meci complicat dacă nu reușesc să mențin un nivel ridicat”. Și l-a menținut, închizând meciul în 80 de minute. Serviciul a funcționat bine la Federer, la fel și forehandul, iar erorile neforțate au fost ținute bine la un număr rezonabil. Pentru Federer, care a încheiat meciul cu un rever pentru fotografi, urmează acum indianul Devvarman.