David Goffwon cu Federer și e în finală la Turneul Campionilor

Nu mă omor după analogia cu David și Goliath, dar în cazul de față o voi tolera: Goffin l-a învins pe Federer împotriva și în ciuda tuturor predicțiilor și experților. Cum să nu mizezi pe victoria favoritului când favoritul în cauză e Federer, turneul este cel al Campionilor, iar adversarul este Goffin, care nu-i luase decât două seturi în șase meciuri? Oarecum în glumă, scriam la începutul turneului că voi ține cu micuțul belgian, dar nu mă așteptam să fiu în situația de a ține cu el în duminica următoare, chiar în finală.

”Cum” și ”de ce” sunt cele mai importante întrebări pe care ți le poți pune în tenis. Prima te ajută să te apropii de miezul sportului, în timp ce a doua ți-l face simpatic, pentru că poți chibița în voie. Analiză și părere, obiectiv și subiectiv.

Cât de departe este acel meci de la Paris, din 2012, când Goffin îi lua primul set lui Federer (7-5), iar apoi era învins și îmbrățișat de elvețian după interviul on court! Astăzi, Goffin a fost iarăși îmbrățișat de Roger, însă din postura de învingător. Și parcă niciodată nu l-am văzut pe Federer zâmbind și luând pe cineva în brațe atât de cald la fileu după o înfrângere la Londra. Așadar, spre aducere aminte: a fi pur și simplu om de treabă îi poate face și pe cei din jurul tău mai generoși.

Primul set probabil că i-a făcut pe mulți să privească mai departe decât trebuia, adică la cea de-a doua semifinală. Mă fac vinovat de unul din gândurile mlăștinoase și inutile din tenis: ”Deci dacă bate, cu cine joacă apoi?”. Să învățăm din surprizele acestea ceea ce jucătorii profesioniști au învățat muncind pe brânci: nu există ”apoi” decât atunci când auzi acele trei substantive comune simple, rostite de la doi metri înalțime: ”Game, set, match”

Federer a făcut break încă din primul game, un game care a durat aproape opt minute. Slice-ul lui a săpat adânc în terenul belgianului, care a avut mari probleme în a pune mingea înapoi în teren. În ciuda deuce-ului de pe propriul serviciu, Federer a făcut 2-0, iar de-acolo, tăvălugul a tăvălit.

Head-to-head-ul atârna greu în jocul lui Goffin, genunchiul era bandajat, Grigor îl bătuse cât ai zice ”Merry Christmas”, iar toate astea s-au văzut din plin în primul set. A fost rapid, dar nu suficient de rapid încât să facă punctele importante. Pentru un jucător cu înălțimea și forța lui, aș plasa serviciul doi printre atuurile sale, însă tocmai acesta l-a trădat în prima parte a meciului. În general, încrederea îl face pe Federer să returneze plat, dar momentele importante le tratează cu slice-ul. Foarte bine a combinat cele două arme la retur pentru a face break și a doua oară. Un backhand din alergare l-a depășit pe Goffin, care urcase tocmai atunci la fileu, iar scorul s-a făcut 4-1. Iar dacă nu-l iubeați suficient de mult pe Ian McKellen, acesta a putut fi observat în tribune, aplaudând frenetic winnerul nemaipomenit al lui Federer.

https://twitter.com/TennisTV/status/931893736073654272

La 5-1, elvețianul nu mai putea greși nimic. Aproape nimic. Mai întăi, a dat o ramă în tribune, pe care a urmat-o (pot să jur) cu un ”Hooopa”. Apoi, un drop-shot viclean, pus cu vârful rachetei, pe care rapidul Goffin, deși un metru în teren în acel moment, abia l-a mai atins. Încă un as și setul era gata în 33 de minute.

Setul doi a început cu Goff greșind destul de mult, ceea ce ne-a indus pe toți în eroare. Era mai probabil un 6-0 încasat rapid decât o revenire de felul celei la care am fost martori. Primul semn nefast pentru Federer a fost folosirea slice-urilor mai des decât trebuia. În condiții optime (Goffin avea o problemă la genunchi, deci alegerea lui Federer nu mai pare atât de neinspirată), jucătorii scunzi și rapizi au obiceiul de a răspunde mai agresiv la slice-uri decât cei înalți și mai lenti. Ajung repede la minge, execută mișcarea pregătitoare a genunchilor foarte bine, lovesc cu încrederea celui care ajunge mai devreme la întâlnire.

De altfel, fiecare set de lovituri este solicitant pentru o anume zonă a (scuzați patetismul) ethosului unui tenismen. Bagajul cu care vine un  backhand din alergare, de exemplu, cuprinde mușchii și articulațiile puse la treabă, încrederea în lovitură, istoricul ei în momentele-cheie, relația oponentului cu lovitura respectivă, eventualele accidentări anterioare care, poate, au alterat-o, plus o grămadă de alte lucruri bănuite. Goffin își descoperă abilități în a juca împotriva lui Federer cu armele lui Federer: ia mingea repede, servește ca un Sampras mai mic și mai blond, și privește punctele pierdute într-o manieră foarte sănătoasă, fără lamentări inutile sau exteriorizări hiperbolice.

De fapt, singura surpriză a fost că Goffin a reușit să-și mențină ritmul jocului foarte bun și să nu se lase intimidat nici de public, nici de h2h și nici de Roger Federer. Chiar și după ce a câștigat al doilea set așa cum a făcut-o, mă gândeam că-i va fi greu să rămână în meci, darmite să bată. Denis Shapvalov, aflat și el în tribunele lui O2, probabil că se gândea la același lucru. Dacă e așa, atunci e clar că nici eu, nici Denis nu ne pricepem cine știe ce la tenis, pentru că Goffin a avut alte planuri.

Setul 3 a debutat cu senzația clară că Federer a schimbat tactica. A început să agreseze mingile și mai mult, să petreacă și mai puțin timp cu prosopul, între puncte. Însă primul serviciu l-a sabotat aproape încontinuu atunci când a contat. A făcut și câteva duble greșeli, iar breakul a venit iarăși foarte repede.

La 4-2 pentru belgian, Federer a fost nevoit să revină de la 15-30 pe propriul serviciu, însă a făcut-o cu winnere curajoase și curate. Mi-am spus că dacă nu face break în următorul game, nu o va mai face deloc. Însă în loc de break, a venit încă un shank în tribune pentru care s-a certat zdravăn. Goff a luat la țintă liniile, a servit ași și a câștigat meciul ca un adevărat veteran al turneelor mari.

Nu a fost genul de meci în care intri în transă și câștigi, ci mai degrabă fix opusul: o victorie pregătită, anticipiată, gândită la fiecare pas și obținută pe mai multe planuri.

Pentru Goffin urmează cea mai importantă finală a carierei, în care probabil speră să nu dea de Dimitrov (a doua semifinală, Dimitrov – Sock, se va juca începând cu ora 22:00). Iar Federer pune punct unui sezon excepțional, început cu emoțiile post-accidentare, continuat cu două slamuri câștigate (Australian Open și Wimbledon) și  încheiat cu alte 5 titluri (Indian Wells, Miami, Halle, Shanghai și Basel). Nu-i prea rău pentru un tânăr de 36 de ani și jumătate, căruia lumea îi anticipează finalul cariereri încă de prin 2009.

Wizardry from @David__Goffin… ✨#NittoATPFinals pic.twitter.com/QslFEvx5Lh

— Tennis TV (@TennisTV) November 18, 2017

Sportsmanship goals…#NittoATPFinals pic.twitter.com/6UFJaotdnX

— Tennis TV (@TennisTV) November 18, 2017

***

Black Friday pe 30-0 Shop: trei zile în care toate produsele din Shop sunt reduse între 20 și 50 la sută! Ia-ți acum unul dintre tricourile sau revistele 30-0. Sau pachetul care le cuprinde pe toate, cu un tricou la alegere, și-ți dă și un voucher pe care să-l folosești ulterior pe site, la viitoarele produse pe care le vom lansa!