Daniil Medvedev găsește iar răspunsurile pentru Tsitsipas, se revede cu Rafael Nadal într-o finală de Grand Slam!
Andrei Năstase | 28 ianuarie 2022Vom avea astfel o finală absolut grozavă la Melbourne, cu o miză enormă pe masă: Rafael Nadal vs Daniil Medvedev.
Pentru a șaptea oară din nouă întâlniri, Daniil Medvedev a fost prea mult – și a avut prea multă intensitate – pentru Stefanos Tsitsipas.
Rusul, care aleargă după un al doilea titlu de Grand Slam și după locul 1 în lume, s-a calificat în finala Australian Open pentru al doilea an la rând, după 7-6, 4-6, 6-4, 6-1 în semifinala cu Tsitsipas.
Intuiam că va fi un meci intens și foarte echilibrat. Contrastul stilurilor, ciocnirea personalităților, aportul tribunei, miza. Mai ales miza: prezența în finala AO alături de Rafa Nadal. Spaniolul și fanii lui au primit și ei meciul la care sperau, un război costisitor – nu lung, dar foarte aspru – care-l lasă pe Daniil Medvedev cu multă adrenalină, dar cu mai puține resurse fizice pentru meciul de duminică.
Tsitsipas s-a bucurat probabil că meciul s-a jucat cu acoperișul închis, căci condițiile de hard indoor i se potrivesc mai bine – prima lui victorie contra rususului a venit în sală, la Turneul Campionilor din 2019.
Și startul de meci a semănat mult cu întâlnirile din sală. În primele opt game-uri, doar două puncte au fost cedate la serviciu, și alea câștigate mai degrabă norocos, cu banda, de Medvedev. Abia în game-ul al 9-lea au venit șansele de break: au fost patru, pe prima a ratat-o Medvedev, pe celelalte trei le-a salvat grecul. Și chiar dacă Tsitsipas a câștigat un singur punct în primele șase game-uri de retur, grecul a început mai bine în tiebreak, a condus cu 4-1, înainte ca Medvedev să intre în zonă și să ne ofere prima mostră a instinctului său de ucigaș.
Dar Tsitsipas n-a fost impresionat. Dimpotrivă. A început perfect setul al doilea, a făcut primul break al meciului (la prima ocazie) și a început să stea și mai bine în schimburile de rever. De fapt, asta a fost o mică surpriză azi: Stefanos s-a ținut foarte bine cu backhand-ul, iar asta l-a forțat pe Medvedev să caute unghiuri speciale în atacurile lui de cros.
În tot cazul, schimburile s-au lungit puțin în setul al doilea, iar meciul s-a încins și mai tare de aici încolo. Și încă cum! Daniil și-a ridicat imediat nivelul, a găsit retururile potrivite în game-ul al șaselea, și-a făcut rost de alte mingi de break și, chiar dacă Stefanos le-a salvat frumos pe primele trei, a concretizat-o pe a patra și a egalat la 3.
Dacă-i vedeai privirea calmă aici, nimic nu trăda ieșirea nervoasă pe care urma să o aibă în game-ul al nouălea. Încurcat și iritat de intervențiile din tribună, mai ales cele dintre prima și a doua minge de serviciu, Medvedev și-a cedat serva făcând o dublă greșeală pe care fanii – cei mai mulți de partea grecului – au sărbătorit-o cu poftă. Daniil le-a răspuns cu un gest nesportiv, a fost sancționat de arbitru, apoi i-a reproșat acestuia – și încă foarte energic – că-l lasă pe tatăl lui Tsitsipas să vorbească la fiecare punct.
Pentru că a venit de la un tip care mai mereu și-a stăpânit emoțiile exemplar, în pofida faptului că suporterii i-au fost adesea potrivnici, ieșirea aceasta nervoasă a părut parcă și mai aspră.
Consumul nervos era să-l coste pe Medvedev nu doar finalul setului secund, dar și începutul celui de-al treilea: grecul a avut două mingi de break în primul game, dar Medvedev s-a salvat cu câteva servicii pe linie.
Meciul s-a întors în șablonul cunoscut, cu ambii jucători siguri pe propria repunere. Stefanos cu ceva mai multe eforturi, Daniil cu o ușurință de speriat. Poate tocmai ușurința asta l-a ajutat să-și conserve mai bine energia, căci în partea finală a setului, exact la momentul potrivit, rusul a apăsat pedala până la podea: cele patru puncte prin care a făcut break-ul hotărâtor pentru 6-4 nu puteau fi jucate mai bine! Și mai curajos.
Dincolo, Tsitsipas a părut să arate semnele uzurii. Și poate nu doar uzura fizică, dar mai ales consumul mental pe care intensitatea jocului l-a cerut.
E una dintre marile arme ale lui Medvedev. O calitate care-l recomandă să facă parte din grupul exclusivist pe care Nadal și Djokovic l-au format acum câțiva ani: jucători care te înving în primul rând prin intensitatea lor, prin faptul că nu-ți dau nimic și-ți cer mai mereu totul. Și ceva în plus.
Stefanos a mai degrabă pe malul celălalt, în grupul jucătorilor care găsesc adesea acel ceva în plus: ba un voleu din șireturi, ba un forehand câștigător din colțul de rever. Sau un serviciu pe linie la minge de break. N-a mai reușit lucrurile astea în setul al patrulea, iar Medvedev a continuat să i le ceară la fiecare punct, până la final.
Și finalul ăsta ne-a arătat un Medvedev mai bun. Nu doar mai proaspăt, dar mai greu de răpus.
A trebuit să așteptăm până în semifinale pentru a-l vedea pe Medvedev jucând aproape de nivelul lui de vârf, însă așteptarea asta a meritat. Ce va fi în finala de duminică cu Rafa Nadal? E greu de prezis acum, însă Daniil Medvedev se poate pregăti de pe-acum să lupte împotriva tuturor. Și e chiar starea de spirit în care nimeni nu și-l dorește dincolo de fileu.
Rafa caută titlul de Slam cu numărul 21, care l-ar duce pe primul loc în ierarhia all-time a titlurilor de Slam. Medvedev urmărește al doilea titlu de Grand Slam consecutiv, un succes care l-ar urca pe primul loc în clasamentul ATP. Dacă va reuși, Medvedev va fi primul om din Era Open care-și câștigă primele lui două titluri de Slam unul după altul.
IBAN RO51RNCB0079145659320001
Asociația Lideri în Mișcare,
Banca Comercială Română
