Daniil Medvedev e jucătorul verii. Devine campion de Masters și urcă în Top 5, după un maraton de 18 meciuri în 20 de zile!

Daniil Medvedev încheie cu primul titlu Masters al carierei o lună extraordinară, în care a jucat trei finale consecutive (Washington, Toronto și acum Cincinnati), a pierdut doar cinci seturi și a jucat 18 meciuri în 20 de zile. Rusul a câștigat finala de la Cincinnati, după 7-6, 6-4 cu David Goffin, favoritul 16 al competiției. 

Cu acest trofeu – al cincilea al carierei și al doilea al anului – , Medvedev urcă pe locul 5 mondial și devine primul jucător rus care intră în Top 5 din 2010 încoace (Nikolay Davydenko). 

CONCURS cu premii faine în Shop-ul 30-0! Detalii, AICI.

“Eu greu de găsit cuvinte. E despre munca grea pe care am depus-o. Nu ar fi fost prea grozav să pierd trei finale la rând, așa că sunt foarte fericit pentru acest titlu. Am început să am crampe la 5-3, a fost pentru prima dată când am simțit crampe în astea trei săptămâni. Dar am făcut patru servicii direct câștigătoare și a fost ceva incredibil”, a declarat Medvedev la finalul meciului, admițând că nu mai avea nicio putere la finalul meciului. 

Dincolo de greutatea acestui trofeu, trebuie remarcat și faptul că rusul a confirmat victoria cu Novak Djokovic și a mers până la capăt – adică un lucru pe care nu mulți jucători îl reușesc după o victorie la unul dintre Big 3. De altfel, atitudinea lui Medvedev înaintea finalei a fost cea a omului care a înțeles că în tenis multe lucruri nu sunt garantate, iar marea victorie obținută în fața lui Djokovic în semifinale nu-i aduce neapărat și titlul. “Încerc să tratez fiecare meci la fel, indiferent de adversar. Nu simt o presiune suplimentară, nici nu mă simt mai încrezător că joc cu Goffin și nu, de exemplu, cu Rafa. Totuși, în anumite privințe, sunt niște schimbări, pentru că pot spune că am mai multe șanse să câștig titlul în fața lui David decât în fața lui Rafa, dar asta nu înseamnă că n-aș putea pierde meciul”.

Mai mult, rusul avea și experiența de acum câteva luni de la Monte-Carlo, când l-a învins în sferturi de Novak Djokovic, dar în semifinale, în fața lui Dusan Lajovic, un jucător mult mai slab clasat, a adunat doar șase game-uri. 

În ce privește meciul propriu-zis, Medvedev a încercat, de asemenea, să vină cu lecțiile învățate. “Cred că va trebui să joc foarte agresiv, mai ales ținând cont de meciul jucat la Wimbledon împotriva lui David (n.a. meci câștigat la mare luptă de Goffin cu 7-5 în setul cinci). Atunci am simțit că nu pot rezista în fața consistenței lui. La un moment dat am făcut pasul în față, am crescut nivelul agresivității și am fost aproape de a câștiga meciul (n.a. rusul a condus cu 4-1 în decisiv), așa că  va trebui ca și în finală să fiu foarte agresiv”, a sumarizat rusul planul lui de joc. 

Tot despre acest meci de la Wimbledon a amintit și David Goffin, aflat la prima sa finală Masters, subliniind totodată și versatilitatea oponentului său. “În acel meci m-am simțit uimitor. Și cred că am fost jucătorul mai bun pe parcursul întregului meci. Dacă veți revedea acele raliuri intense, se vede că m-am simțit bine și am fost puțin mai agresiv decât de obicei. Dar cu un jucător ca Daniil e dificil; poate juca agresiv câteva puncte, poate servi foarte puternic, poate servi ași consecutivi și imediat ești condus. Însă în acel meci am simțit că am jocul și loviturile pentru a reveni”, a spus Goffin. 

Așadar, cuvântul cheie înaintea finalei a fost “agresivitate”. Și exact asta a și făcut diferența, chiar dacă coordonatele față de meciul jucat la Wimbledon nu s-au schimbat radical. Cheia însă a fost jocul incisiv pe care Medvedev l-a propus și poziționarea lui avansată în teren, care nu i-a mai permis lui Goffin să-și facă acel joc de regularitate, cu mici ruperi de ritm – despre care Medvedev spunea că l-a deranjat cel mai mult la Londra. 

Medvedev a fost jucătorul care a avut curajul de a ieși, cumva, din zona de confort, drept pentru care a și fost răsplătit: a riscat, a plusat când a fost cazul și n-a clipit când presiunea și-a făcut simțită prezența (vezi maniera în care a închis meciul, salvând cele trei mingi de break cu trei ași consecutiv, inclusiv cu un serviciu doi de peste 180 km/h). Acest risc i-a câștigat, de fapt, meciul; n-a existat nicio diferență între primul și al doilea serviciu, a returnat decisiv în marea majoritate a timpului și a căutat ca în permanență să fie el jucătorul care dictează. 

De altfel, cel mai probabil, dacă rusul nu ar fi făcut asta, ar fi avut parte de același deznodământ ca în meciul precedent cu Goffin, dacă ne gândim că atât timp cât a rămas în acele raliuri prelungite, pe care Goffin le-a controlat cu autoritate, a pierdut teren și puncte. Revenirea belgianul de la 1-4 la 4-4 în primul set s-a produs exact pe fondul unor schimburi mai lungi, fără prea mult ritm. Egalarea a fost semnalul pentru Medvedev că trebuie să meargă pe planul aplicat în începutul finalei. Iar odată primită această confirmare, direcția în care mergea finala era deja stabilită în linii mari. 

Botezat de Kyrgios „Mașina”, Medvedev e un jucător greu de scos de pe teren, fără niște vulnerabilități bine definite, iar selecția loviturilor e, poate, ce mai importantă armă a lui. Ba chiar își ajustează jocul în funcție de adversar sau chiar de scor (de exemplu, în general începe meciul foarte tare, ori, în momentele cheie, crește nivelul agresivității și face pasul în față). De asemenea, dacă observă o mică slăbiciune la adversar, îl va pistona și va încerca să profite de acel lucru până când obține ce își dorește – de aici poate și afirmația rusului “tactica mea e să-mi fac oponentul să sufere”. 

Toate aceste calități le-am revăzut, încă o dată, în finală. Întâi, a început partida hotărât, având inițiativa și încercând să fie jucătorul care agresează, ceea ce i-a și adus un break. Apoi a văzut că reverul lui Goffin e lovitura de unde vin mai multe erori, așa că a decis să-și îndrepte atacurile spre această parte. Pe măsură ce meciul a evoluat și s-a ajuns în momente cheie, Medvedev a început să-și asume riscuri, drept dovadă modul în care a revenit în tiebreak-ul primului set, respectiv maniera în care a închis meciul la 5-4, revenind de la 15-40 cu trei ași consecutivi. 

Nou în Shop-ul 30-0!

Chill e cuvântul anului. Iar titlul Simonei de la Wimbledon e performanța anului. Iar noul tricoul 30-0 salută starea de spirit a Simonei 😉

Comandă Chill Year din Shop! Disponibil în trei variante de culori.

• 

•