#DailyRG | Roland Garros, locul special al jucătoarelor din România: performanțele istorice reușite de Magda Rurac și Florența Mihai

(Prima parte)

Poate pentru că se joacă pe zgură și e destul de aproape de România, la propriu și la figurat, Roland Garros a adus fanilor, dar mai ales jucătoarelor nostre, multă satisfacție. Pe terenurile de la Paris s-au înregistrat victorii mari, s-au atins borne importante, s-au câștigat titluri de Grand Slam și s-au clădit cariere, așa cum a fost mai greu de făcut la un alt Grand Slam. 

Povestea mai puțin cunoscută a Magdei Rurac, prima jucătoare de tenis din țara noastră prezentă într-un top 10. De la calificarea în sferturi la Roland Garros la fuga din România 

Magda Rurac nu e un nume des pomenit când vine vorba de tenisul românesc și nici nu vei găsi vreo statistică sau prea multe date despre cariera ei la nivelul circuitului WTA. Asta pentru că în anii ’40-50’, perioadă în care ea a evoluat, tenisul profesionist nu exista. 

Magda Rurac (născută Berescu) s-a născut cu exact patru luni înainte de încheierea primului război mondial și a fost dintotdeauna pasionată de sport, în special tenis de câmp, de masă, înot și fotbal. Pasiunea pentru sport a determinat-o să se mute la București, unde l-a cunoscut pe Vinicius Rurac, viitorul ei soț – un jucător de tenis de câmp, campion la multe competiții în acea perioadă. 

Dat fiind contextul acelor vremuri – chiar înainte de izbucnirea celui de-al doilea război mondial – , cei doi nu au putut participa la competiții în afara țării. Așa că Magda a decis să se înscrie la câteva competiții naționale de tenis de masă, unde a devenit campioană națională în 1942 și 1943. 

După terminarea celui de-al doilea război mondial, Magda și Vinicius au reînceput să călătorească și să participe la turnee internaționale de tenis. În 1947, Rurac reușește marea performanță de a câștiga un trofeu internațional, la turneul de la Monte Carlo, după ce, pe parcurs, o eliminase în semifinale pe Pauline Betz, campioana de la Wimbledon din 1946 și cea mai bună jucătoare a SUA la acea vreme. 

Tot în același an, la Roland Garros, Rurac atinge o premieră imensă: prima jucătoare din România care ajunge în faza sferturilor de finală la Roland Garros. Parcursul remarcabil al Magdei la Paris a fost oprit atunci de Doris Hart, fostul număr 1 mondial, câștigătoare a șase turnee de Grand Slam în proba de simplu și cea care o învinsese și în urmă cu câteva săptămâni la Wimbledon, în optimi. 

Pentru că era favorită 7 la Roland Garros, Magda a avut liber în primul tur. În turul doi ea a eliminat-o clar, 6-1, 6-2 pe Gloria Butler iar în optimi reușește o victorie mare în fața polonezei Jadwiga Jedrzejowska, favorita 10 (5-7, 7-5, 6-4). Calificarea în sferturile de finală i-a adus-o, din nou  în față pe Doris Hart, favorita 2 și câștigătoare a 35 de turnee de Grand Slam (simplu, dublu, dublu mixt). 

După participarea la Wimbledon și Roland Garros, Magda și soțul ei trebuia, în mod obligatoriu, să se întoarcă în România, în urma instituirii unui nou regim politic (încă din luna mai, ea a fost avertizată de două ori că trebuie să se întoarcă în România). Pentru că știau că dacă se vor întoarce acasă carierele lor se vor încheia definitiv și nu vor mai fi lăsați să participe la turnee internaționale, cei doi au decis să fugă în Statele Unite. 

În timpul turneului de la Roland Garros au hotărât că vor pleca în SUA, după ce câțiva prieteni sportivi americani i-au ajutat să obțină viza. De pe 21 iulie, când s-a încheiat turneul de la Roland Garros și până pe 2 august, când au fugit cu vaporul în SUA, cei doi au stat ascunși într-un hotel din Paris în așteptarea vizelor. Pe 2 august au plecat către SUA, iar la scurt timp au fost descalificați pe viață de Federația Română de Tenis. 

Cu toate astea, cariera Magdei a continuat, iar una dintre cele mai remarcabile performanțe ale sale, odată cu plecarea în SUA, a fost câștigarea a șapte turnee consecutive (un record) și triumful la turneul de la Cincinnati (devenit, peste ani, turneu Premier Mandatory, în circuitul WTA). În 1949, Magda se impunea atât la simplu, cât și la dublu la turneul de la Cincinnati iar organizatorii au fost atât de impresionați de ea, încât i s-a oferit o sumă de bani pentru a participa și la următoarele două ediții, unde avea să ajungă de fiecare dată în finală la simplu, respectiv să câștige titlul în proba de dublu. 

În urma acestor rezultate, Magda Rurac a fost inclusă într-un top (neoficial) al celor mai bune 10 jucătoare ale lumii la tenis de la acel moment. Iar în 1951 era clasată pe locul 9 într-un top al celor mai bune jucătoare din SUA, deși avea cetățenie română. În același timp, în România era interzis să se vorbească despre ea și despre performanțele reușite.  

Cu toate astea, mulți ani mai târziu, se poate spune cu certitudine că Rurac este una dintre jucătoarele de succes ale României și cea care a deschis drumul altora: de două ori considerată cea mai bună sportivă a României în anii ’40, prima jucătoare prezentă într-un top 10 mondial, prima jucătoare română calificată într-un sfert de finală la Roland Garros. 

Marea realizare a Florenței Mihai 

Unul dintre cele mai importante evenimente din istoria tenisului românesc a avut loc în 1977. Acela a fost “marele moment” pentru tenisul feminin românesc, când Florența Mihai, în vârstă de 21 de ani, reușea să se califice în finala turneului de la Roland Garros. 

Nicio altă româncă nu mai reușise asta până atunci, iar Florența Mihai a devenit, prin victoria în fața americancei Janet Newberry, prima tenismenă din Romania calificată într-o finală de Grand Slam – un moment imens, dar cumva trecut în umbră, dat fiind faptul că la acea vreme Ilie Năstase avea deja două titluri de Grand Slam câștigate (USO 1972, RG 1973). 

Parcursul Florenței Mihai la Roland Garros 1977 n-a fost nici pe departe o întâmplare. În urmă cu un an, ea se califica în semifinalele probei de simplu la Paris, unde a fost învinsă de cehoaica Renata Tomanova. Anul următor și-a luat revanșa și a mai făcut un pas, calificându-se în finală după cinci victorii consecutive: Florence Guedy (6-3, 6-3); Lesley Charles (4-6, 6-3, 6-3); Helga Masthoff (favorită 3, 3-6, 6-3, 8-6); Delina Boshoff (6-3, 4-6, 7-5); Janet Newberry (7-6, 6-3). 

Deși pierdută greu, în trei seturi în fața favoritei principale Mima Jausovec, finala jucată de Florența Mihai la Roland Garros a avut un impact important asupra tenisului feminin românesc. Iar asta s-a reflectat, în primă fază, chiar pe termen foarte scurt, când, în 1978, Virginia Ruzici  triumfa la Roland Garros, după o victorie categorică cu aceeași Mima Jausovec.

Virginia Ruzici este, de fapt, cea care a făcut eforturi să amintească tuturor că Florența Mihai a fost cea care a deschis drumul jucătoarelor din România prin acel rezultat – lucru care nu trebuie uitat niciodată.

Foto main: Bihoreanul
Foto articol: Wikipedia