Cupa Davis: Meciuri maraton, controverse, surprize. Nimic neobişnuit

Cupa Davis poate fi pusă la îndoială din multe motive (program, absenţa jucătorilor mari în primele runde), dar poţi să contezi că se va ridica la înălţime în privinţa nivelului de melodramă furnizat. Curios, de data asta vedetele n-au fost suspecţii de serviciu (francezii, argentinienii sau sârbii, de exemplu, s-au calificat cu maxim de eficienţă şi rapiditate) ci oamenii serioşi: americanii, elveţienii, cehii şi austriecii, care ori ne-au ţinut cu sufletul la gură ore în şir, ori ne-au lăsat cu gura căscată, ori ambele.

Cehia-Elveţia 3-2

După ce prima zi împărţise frăţeşte primele două meciuri de simplu, a doua zi a adus dublul dintre Berdych/Rosol şi Wawrinka/Chiudinelli, care a durat nu mai puţin de 7 ore şi 1 minut. Cehii au câştigat 64 57 64 67(3) 24-22, reuşind să fructifice al 13-lea match point, pe o dublă greşeală a lui Chiudinelli, care până atunci nu-şi pierduse serviciul deloc timp de 7 ore.

În timp ce meciul urca încet şi sigur în topul celor mai lungi meciuri disputate în Cupa Davis, reacţiile se împărţeau în două categorii: vocile îngrijorate şi raţionale care deplângeau lipsa tie-breakului în decisiv şi se temeau că ambele meciuri de simplu din următoarea zi vor fi compromise şi a doua categorie, care făcea de zor bancuri pe seama lungimii ridicole a meciului: “Trainerul va veni în curând pentru a oferi tratament geriatric jucătorilor”, “Sloganul Cupei Davis ar trebui să fie: “Stricăm programul oamenilor din lumea întreagă”, “Meciul ăsta era în setul unu când mi-am luat micul dejun. Am ieşit din casă, am făcut treburi, am luat prânzul, m-am întors acasă. Şi tot nu s-a terminat”, “Setul cinci a fost mai lung decât tot meciul de dublu de patru seturi dintre Argentina şi Germania”.

Pe măsură ce meciul depăşea unul câte unul recordurile pentru cel mai lung meci de dublu din Cupa Davis (la revedere Kafelnikov/Safin-Arnold/Nalbandian 6h20m, semifinală 2002) cel mai lung meci din Cupa Davis (good bye McEnroe-Wilander 6h22m, sferturi 1982), trecea împleticindu-se şi de al doilea meci ca lungime din toate timpurile (au revoir Clement-Santoro 6h34m, Roland Garros primul tur), şi dobora şi recordul din 1957 al celui mai lung set decisiv jucat în Cupa Davis (Brazilia-Israel  23/21 America Zone 1957), a apărut şi a treia categorie: cea care-i căina pe bieţii jucători, pe arbitru, pe spectatori şi în general întreaga suflare a planetei care se uita. Concluzia: meciul de dublu Cehia-Elveţia a fost epuizant nu numai pentru jucători.  

La sfârşit, câştigătorii şi arbitrul James Keothavong (care sper că a primit şi el un masaj de recuperare şi o baie cu gheaţă) s-au fotografiat cu ceasul care arăta durata partidei, iar Wawrinka ne-a oferit iar, a câta oară, tradiţionalul tablou care ar trebui numit “Eroul învins după o bătălie istorică”. La AO l-am văzut îngenuncheat lângă fileu, acum a fost întins pe teren şi apoi cu prosopul în cap pe bancă. Berdych a declarat la conferinţa de presă că “n-a mai jucat niciodată tenis atât de mult timp”. Tomas, în afară de Isner şi Mahut, NIMENI n-a mai jucat tenis atât de mult timp. Într-adevăr, un meci ca acesta e bun pentru manualele de istorie, pentru statistici şi pentru bancurile pe care le provoacă pe Twitter, dar ITF ar trebui să se gândească serios la introducerea unui tie-break decisiv. Unii oameni nu au timp pentru un meci de 7 ore. Printre ei şi unii dintre jucători.

Stan the Man poate că pierde meciuri mari pe bandă, însă îşi câştigă din ce în ce mai mulţi fani. După meci, a anunţat că programul de recuperare va include, pe lângă baia cu gheaţă şi masaj şi “două beri, pentru crampe”  

Duminică, cei doi războinici au intrat din nou pe teren. Şi după ce primele trei game-uri au durat 20 de minute, lumea începuse să-şi contramandeze deja planurile pe toată ziua. N-a fost cazul. Berdych a rezolvat relativ rapid (în doar 3h15m şi patru seturi) meciul şi întâlnirea, ducând Cehia în sferturi, unde se vor întâlni cu Kazakhstan. Care Kazakhstan a furnizat una din surprizele etapei, scoţând rapid Austria cu 3-1.

După meci, cehii au sărbătorit in vestiar făcând o teleconferinţă ad-hoc cu Radek Stepanek, care n-a putut participa din cauza unei accidentări la spate. De cealaltă parte, Wawrinka a fost foarte afectat, apărând aproape înlăcrimat la conferinţa de presă. Au fost două înfrângeri grele pentru Stan, care este foarte dedicat Cupei Davis.

 

România- Danemarca 5-0

Printre întâlnirile fără mari emoţii ne-am numărat şi noi cu danezii. Mergea/Tecău au câştigat punctul decisiv la dublu contra Nielsen/Kromann 7-6(3) 6-2 6-4. Freddie Nielsen a declarat că regretă că nu au putut oferi românilor “un meci mai dur”. Freddie, noi nu regretăm deloc. România va juca între 5-7 aprilie cu Olanda pentru un loc în play-off-ul Grupei Mondiale.

 

SUA-Brazilia 3-2

Bietul Jim Courier. Complicate vremuri pentru a fi căpitan al echipei americane. După ce Pat McEnroe nu a trebuit să joace nici măcar un singur meci decisiv în cei 10 ani în care a fost la cârma echipei de Cupa Davis, Courier a trebuit să transpire abundent în cravată şi costum pentru a câştiga în turul unu contra Braziliei într-o sală pe jumătate goală în Jacksonville. Unde sunt vremurile de altădată…

După două victorii confortabile în prima zi la simplu, americanii s-au văzut deraiaţi la dublu, culmea, unde fraţii Bryan, cea mai titrată echipă de dublu din toate timpurile, au dat de o pereche care le e cam incomodă: Melo/Soares. Brazilienii aveau un record de 2-1 în întâlnirile directe cu Bryanii, scor care s-a transformat în 3-1 după meciul de sâmbătă, o afacere tensionată de cinci seturi (76 67 64 36 63 pentru Brazilia). De remarcat că fraţii Bryan nu mai jucaseră niciodată un meci de 5 seturi în Cupa Davis.

În ultima zi, John Isner a încercat să închidă afacerea contra lui Thomaz Bellucci. Isner, un jucător care încearcă în ultimul timp să se regăsească fără succes, a pierdut (iar) în cinci seturi. Big John are de altfel un istoric “atroce”, după cum l-a descris chiar el, în meciurile de cinci seturi. În Cupa Davis nu a câştigat niciodată (a pierdut toate cele 4 meciuri de cinci seturi jucate ), iar în carieră are 4 victorii şi 10 înfrângeri în meciurile de cinci seturi. “N-am cum să îndulcesc pastila”, a declarat el după meci. “Azi n-a fost o problemă fizică, problema mea este la etajul superior”  

Americanii se vedeau deci în situaţia delicată de a juca un meci decisiv pentru prima oară din 2000, când Sampras l-a învins pe Dosedel în semifinale. Onoarea de a juca cu toată această presiune pe umeri i-a revenit lui Sam Querrey.  Şi ştim cu toţii că umerii lui Sam sunt sensibili. Adversarul său, Thiago Alves,  nu e un jucător periculos (poate doar prin prisma decibelilor care ameninţau să te asurzească: apropo, cui zice că doar fetele chiuie, îi sugerez să se uite la Alves şi la Garcia-Lopez), dar Sam a purces să piardă primul set, coborând şi mai mult atmosfera din sala şi aşa cam anesteziată. Jim Courier a scăpat cu faţa curată totuşi: Querrey s-a dezmeticit la timp şi a luat meciul în patru seturi: 46 63 64 76(3). USA va juca sferturile cu Serbia, în altă metropolă binecunoscută: Boise, Idaho (populaţie 210,145). Mă întreb dacă o fi auzit cineva de Novak Djokovic p-acolo.

 

Canada- Spania 3-2
Italia-Croaţia 3-2

Canada a profitat de echipa descompletată a Spaniei şi a câştigat pentru prima dată în istorie un loc în sferturi. Cu Milos Raonic la cârmă şi Frank Dancevic ca second, Canada a câştigat primele trei meciuri de simplu, spaniolii luând dublul cu perechea Granollers/Lopez. Spaniolii n-au mai pierdut în primul tur în Cupa Davis din 2006. Următorii adversari pentru canadieni sunt italienii, care au trecut şi ei dramatic de croaţi. Eroul întâlnirii a fost, culmea culmilor, Fabio Fognini, care a salvat echipa italiană câştigând meciul decisiv de simplu contra lui Dodig şi calificând Italia în sferturi pentru prima oară din 1998. Italienii vor juca în deplasare în Canada, probabil pe nişte terenuri de hard ultra-rapide, pe care canadienii au o şansă istorică (din nou) să se califice mai departe.

 

Argentina- Germania 5-0

Aici drama n-a fost pe teren, unde nemţii au fost expediaţi destul de rapid, ci la vestiare şi în apoi presă. Nodul gordian este absenţa lui Del Potro, după un conflict despre care am scris aici. Oragnizatorii anunţaseră înainte că întâlnirea le va aduce pierderi de 1,5 milioane de pesos, unul din motive fiind şi absenţa lui Delpo.

Restul jucătorilor (mai ales Nalbandian şi Zeballos) şi căpitanul Martín Jaite nu-i duc însă deloc dorul lui Juan. Presa argentiniană a scris că după victorie, din vestiarul jucătorilor s-au auzit scandări şi cântece ironice la adresa lui Del Potro: “L-am văzut/l-am văzut/pe Del Potro cum se uită la televizor” şi “Unde e/ Delpo unde e?”. Întrebat la conferinţa de presă dacă au primit vreun mesaj de la Juan Martin, Zeballos a întrebat ironic: “De la cine?”, deşi Delpo transmisese imediat după meci, via Twitter, felicitări echipei şi antrenorilor. Întrebat şi el ieri despre scandări, Juan Monaco a părut deranjat, a negat iritat toate acuzaţiile şi a ieşit nervos din sală.

Argentina va juca cu Franţa, care a trecut foarte expeditiv de Israel (5-0). Francezii sunt conştienţi că au un mare avantaj contra unei Argentine lipsite de forţa lui Del Potro. Gasquet: “Există două echipe argentiniene: una cu Del Potro şi una fără”

Şi ca să încheiem pe un ton vesel, vă las cu această fotografie, în care arbitrul Carlos Ramos ia parte cu entuziasm, de sus din scaunul său de arbitru, la un val mexican. Cu toate bunele şi relele ei, Cupa Davis rămâne Cupa Davis. Ne auzim în aprilie!