Cum va fi posibilul ultim bal al lui Rafael Nadal la Paris? Idei la startul Roland-Garros 2024

Tabloul principal al celui de-al doilea Grand Slam al anului pornește în forță duminică, după o săptămână colorată de calificări și sesiuni de antrenamente ale starurilor. O săptămână în care am văzut cât de bine primit e mereu tenisul la Paris și cum interesul în jurul turneului e parcă mai mare ca oricând. O săptămână în care ne-am despărțit de doi foști protagoniști ai RG (Dominic Thiem și Diego Schwartzman, ambii învinși în calificări). Și o săptămână în care am putut să ne bucurăm de revenirea la Roland a lui Rafa Nadal, absent anul trecut pentru prima oară din 2004 încoace, prezent acum la o ediție ce ar putea fi și ultima pentru el aici, și îmbrățișat de fani așa cum se cuvine: antrenamentele lui au fost urmărite ca adevărate meciuri, cu tribunele pline.

Pe tabloul principal vor fi prezente patru jucătoare din România, după ce Gabriela Ruse și Cristina Dinu au fost eliminate în finala calificărilor de către Sara Errani, respectiv Laura Pigossi.

Lipsește dintr-un nou Slam Simona Halep, de data asta – chiar și mai frustrant, din postură de jucătoare activă. Dar, în condițiile în care, accidentată, n-a putut juca mai nimic, Simona n-avea cum să facă punctele necesare pentru accesul pe tablou, iar RG nu i-a acordat – previzibil – un wildcard.

Sorana Cîrstea, Ana Bogdan, Irina Begu și Jaqueline Cristian sunt cele care vor atrage atenția fanilor români, și cărora tragerea la sorți le-a adus niște adversare amestecate: Sorana și Jaqueline Cristian au niște adversare tari, iar Irina Begu și Ana Bogdan au, teoretic, parte de un început mai prietenos.

Sorana o va întâlni pe Anna Blinkova, care poate fi o adversară foarte dificilă. Sorana e favorită 27 la Paris, dar meciul din primul tur cu Blinkova, o adversară care se activează în principal în Slamuri, după cum am văzut la AO, e unul greu: rusoaica poate juca foarte solid, poate avea secvențe de joc în care pare de netrecut și nu e deloc străină de victorii mari.

Același lucru e valabil și în cazul lui Jaqueline Cristian, care e pentru prima dată prezentă pe tabloul principal la Paris. Jaqueline ar putea să își continue forma bună din această primavara cu prima ei victorie în main draw-ul Roland-Garros, dar misiunea e una teribil de complicată în fața unei jucătoare precum Jelena Ostapenko. Jaq are însă un ascendent, pentru că a învins-o în singurul lor meci direct jucat până acum (la Sankt Petersburg, în 2021). Meciul e deschis, Jaq are capacitatea să reziste și să profite de căderile care, inevitabil, vor veni la Jelena, dar, în același timp, într-un meci cu Ostapenko e foarte posibil să faci multe lucruri bune și să nu fie suficient; știm deja, Ostapenko face, desface, ea câștigă punctele, ea le pierde.

În schimb, Irina Begu și Ana Bogdan au parte de niște adversare abordabile. Irina o va întâlni pe argentinianca Julia Riera, o jucătoare venită din calificări, iar Ana va juca contra franțuzoaicei Elsa Jacquemot, în vârstă de 21 de ani, clasată pe locul 150, care a primit un wild card.

Toți ochii pe Rafael Nadal

An de an, din 2005 încoace, Roland-Garros a fost cu și despre Rafael Nadal, sportivul care a depășit toate barierele posibile la acest turneu și a reușit performanțe probabil irepetabile: 14 ediții câștigate, 112 victorii și doar trei înfrângeri, venite la doar doi jucători. Aceste realizări și cifre sunt parcă din altă lume, greu de explicat și, probabil, greu de înțeles în profunzimea lor până nu va mai trece ceva timp. Abia când spaniolul se va fi retras de mult vom începe să privim altfel rezultatele lui de la RG.

Cu Rafa în preajmă, turul de forță anual de la Paris devenise o normalitate care aproape că nu mai ridica o sprânceană. am început să credem că e un dat ca Rafa să ajungă la Paris, să nu se mai uite în urmă și la finalul celor două săptămâni pe zgura pariziană să plece acasă cu Cupa Muschetarilor.

Anul acesta nu mai e așa. Povestea lui Rafa la Roland-Garros e foarte aproape de final – chiar dacă spaniolul a spus, sâmbătă, că nu ar trebui să luăm drept cert că e ultima lui prezență la Paris, argumentând, pe îndelete, de ce simte nevoie de mai mult timp pentru un răspuns definitiv: „Nu luați drept sigur că asta e ultima mea evoluție la Roland-Garros. E o șansă mare să fie așa, dar dacă trebuie să zic acum că 100 la 100 va fi ultima? Îmi pare rău, dar nu pot să spun sigur asta. Nu pot să prezic ce va urma. Mă bucur să joc tenis, nu vreau să închid 100 la 100 ușa (…) Dați-mi ceva timp. Am mai puține limitări fizice acum decât în urmă cu trei sau patru săptămâni, se pare că mă simt mai bine acum”, a spus Rafa, adăugând că la antrenamente se simte competitiv cu oricine, chiar dacă asta încă nu se vede și în meciuri.

Dacă ne uităm la ce ne spun turneele de dinainte de Paris, nu-s semne cum că va fi o prezență la fel de glorioasă precum precedentele. Rafa nu ajunge aici în formă, a câștigat doar cinci meciuri în cele trei turnee pe zgură la care a luat parte (Barcelona, Madrid, Roma) și în multe dintre aceste apariții a arătat expus complet. Intensitatea nu mai e aceeași, corpul pare să îi indice zi de zi că resursele sunt pe terminate, iar apărarea nu mai e la fel de incisivă și obositoare pentru adversar ca în trecut.

Dar Rafa a ales să scrie această poveste la Paris așa cum a început-o: pe teren, făcând ce iubește și transformându-și pasiunea vieții sale în carieră. Până la capăt. Faptul că a decis să joace la Paris – știută fiind reținerea istorică a lui Nadal de a intra într-un Slam dacă nu se simte pregătit – ne arată că niște resurse încă există. Ne spune că focul interior e încă prezent, și că spaniolul crede, sau speră, că magia pe care o găsește de fiecare dată pe aceste terenuri îi va da acel extra procent care, în alți ani, îl făcea invincibil, iar care acum să-l facă măcar competitiv.

Dar oare va fi suficient pentru a sta cât mai mult la Paris?

Teoretic, nu. Tragerea la sorți, în care Nadal nu a fost protejat de statutul de cap de serie, a aruncat și ea gaz pe foc. Adversarul din primul tur nu îl ajută deloc. E un Alexander Zverev care joacă bine pe zgură, în special la Roland Garros, unde a făcut trei semifinale la rând, care vine după trofeul de la Roma – toate astea par să-l descrie drept exact adversarul de care Nadal nu avea nevoie în primul tur.

E drept, Zverev poate fi distras, are momente în care scade ritmul și nivelul – dar, cel mai probabil, nu își va permite asta în meciul cu Rafa, care va fi o reeditare a semifinalei de acum doi ani, încheiată cu retragerea lui Zverev, după accidentarea gravă suferită la genunchi. Germanul va simți, probabil, că are socoteli neîncheiate din acel meci. În același timp, nu trebuie uitat că, în paralel cu turneul, în Germania începe procesul în cazul de violență domestică în care Zverev este acuzat. Asta, plus, faptul că, practic, toată lumea va fi împotriva lui la acest meci cu Nadal, sunt lucruri ce nu pot fi ignorate din contextul acestui duel.

Oricare ar fi deznodământul de pe teren, și acum, la fel ca în ultimii 19 ani, va fi momentul lui: va fi totul despre Rafa. E momentul în care un tenismen care și-a pus o amprentă definitivă asupra ceea ce semnifică acum Roland Garros și tenisul pe zgură va mai juca, măcar un meci, la acest turneu, căutând să scrie și această posibilă ultimă pagină din povestea lui la Paris în proprii termeni.

Iga Swiatek și restul lumii

Puține lucruri sunt garantate în tenis în general, dar un parcurs prelungit al Igăi Swiatek la Paris pare să fie cel mai apropiat lucru de o certitudine. Motivele sunt nenumărate: s-a impus de trei ori la Paris, e neîvinsă de doi ani, vine după două titluri mari câștigate pe zgură la rând (Madrid, Roma) și pare, mai ales pe zgură, aproape imposibil de bătut acum. Nivelul pe care îl atinge e superior oricărei adversare.

Martina Navratilova i-a descris jocul foarte detaliat, explicând de ce e atât de greu să joci contra ei, în special pe această suprafață: „Are jocul perfect pentru zgură. Backhandul e foarte solid, forehandul e lovit cu mult top-spin. Asta e o combinație care funcționează, pentru că menține în mișcare adversarele, le scoate de pe teren — și când reușește asta s-a cam terminat. Tenismenii nu sunt suficienți de încrezători pentru a lovi forehandul din urcare, dar ea excelează aici. Din punct de vedere al deplasării, este greu să obții o deschidere a terenului, să o miști mai des și mai mult pentru că lovește atât de puternic și cu multă siguranță: dacă mingea e înaltă, ea vine cu un rever în lung de linie la care adversara nu are răspuns, dacă nu, merge în cross. Iar modul în care lovește cu forehandul o face imprevizibilă pentru că adversara nu prea poate anticipa unde va lovi – poate ghici o dată, de două ori, de trei ori, dar nu mereu.”

Sunt, așadar, toate motivele să o vedem drept marea favorită. Încrederea e la un nivel înalt, ajunge la Paris cu moralul ridicat, în special după victoriile cu Sabalenka din finalele de la Madrid și Roma, iar potențialul ei traseu nu implică mari pericole. Începe cu o jucătoare din calificări, o poate întâlni pe Naomi Osaka în turul doi (o Naomi Osaka care nu a excelat pe zgură nici în perioada ei de glorie, cu atât mai puțin acum), iar pe partea ei de tablou se mai găsesc jucătoare care i-ar putea pune probleme, dar care sunt departe de o formă acceptabilă (Kudermetova, Krejcikova, Alexandrova).

Totuși, ce ar putea să o încurce? În primul rând, chiar ea. Afară de joc, Iga se bazează enorm pe stare și își extrage energia și din felul în care se simte pe teren și în afara lui. Dacă simte presiune, asta se va reflecta rapid și în joc  – iar parcursul ei de la Australian Open 2024 e o dovadă în acest sens. Acolo a simțit din plin stresul, avea așteptări mari și totul s-a sfârșit rapid pentru că a fost prea încordată, tensionată și a fost suficient să întâlnească o adversară curajoasă, care să intre în mintea ei.

La fel ca la AO24, când venea după trei titluri consecutive (Beijing, WTA Finals, Perth) și acum se află într-o poziție asemănătoare, cu două titluri mari câștigate la rând și cu toată atenția asupra ei. Asta înseamnă o presiune incredibilă, pe care va trebui să o gestioneze cumva. Or, asta nu e o treabă ușoară pentru nimeni.

Dintre jucătoarele de pe tablou, ar mai putea să o încurce Rybakina sau Sabalenka. Sunt singurele jucătoare care se pot apropia de ea chiar și atunci când Iga joacă la un nivel înalt.

Rybakina și Sabalenka

Cu tot avansul pe care-l are Iga față de tablou, nu ar fi într-atât de absurd dacă una dintre cele două ar câștiga la Paris. Rybakina are cheia pentru Swiatek, e singura care a învins-o anul acesta pe zgură, iar Sabalenka a fost aproape să o învingă la Madrid.

Până la un posibil duel cu Swiatek, ambele au trasee cu capcane pe care trebuie să le gestioneze: Sabalenka începe cu Erika Andreeva, se poate întâlni cu Sloane Stephens (sau Yulia Putintseva) în turul 2 și are pe partea ei de tablou jucătoare precum Keys, Navarro sau Kasatkina. Dacă la Sabalenka lucrurile sunt clare – e în formă, joacă bine și doar Swiatek a încurcat-o până acum pe zgură – la Rybakina nu e totul roz. Starea ei fizică e incertă: s-a retras de la Roma și pare a avea probleme fizice, lucru care contează pe o suprafață unde, deși are succes, nu își poate pune armele în valoare cu aceeași ușurință cu care o face pe pe iarbă sau pe hard.

Novak Djokovic, Carlos Alcaraz, Jannik Sinner

Cei doi au fost, la pachet, favoriții principali în mai toate Slamurile recente, dar ajung la Paris cu destule semne de întrebare, în special Novak, care traversează o perioadă cel puțin stranie.

Alcaraz nu a avut sezonul de zgură dorit și din nou accidentările l-au frânat destul de mult: a jucat un singur turneu pe zgură, fiind eliminat la Madrid, iar apoi s-a retras de la Roma. Istoricul lui ne dă o idee despre ce să așteptăm: dacă fizic e la un nivel optim, va avansa mult în turneu și cu cât vor trece zilele în turneu, cu atât va deveni mai periculos. E capabil să se scuture de orice formă de rugină sau de neîncredere, iar cel mai bun exemplu e Indian Wells de anul acesta: revenit după o accidentare, fără să joace o lună și jumătate, a găsit un nivel remarcabil, reușind să își apere trofeul. Spaniolul începe turneul cu un jucător venit din calificări, în turul doi se poate întâlni cu Draper, iar în turul trei se poate duela cu Sebastian Korda.

Cazul lui Djokovic în schimb pare special. Novak are un sezon atipic – ajunge la Paris fără să fi jucat vreo finală în acest an – iar semnele cele mai mari de întrebare sunt legate de starea lui fizică. În mai toate meciurile din acest an, în mod surprinzător, a parut vulnerabil fizic, uneori stors complet de energie și fără idei, acumulând neobișnuit de multe eșecuri care nu apăreau în mod curent. Nu există o cauza clară pentru această stare, dar ceea ce poate fi îngrijorător e faptul că se tot prelungește.

Traseul lui Djokovic e plin de capcane, care, combinate cu forma arătată recent, ne poate duce la gândul că sârbul e mai vulnerabil mai mult ca oricând. Tabloul lui are prin preajmă o serie de jucători care i-ar putea pune reale probleme în acest moment: Musetti, Monfils, Fognini, Cerundolo, Tommy Paul. Totuși, indiferent de perioada gri prin care trece, nu trebuie să uităm despre ce jucător vorbim: Djokovic rămâne Djokovic, e în continuare competitiv și are nevoie de foarte puține lucruri pentru a se pune cu adevărat în mișcare. Dacă o va face, va fi, din nou, greu de stopat.

În ce-l privește pe Jannik Sinner, el a absentat la Roma, accidentat, și au existat inclusiv indicii că nu va fi prezent la Paris. În cele din urmă, italianul a decis să-și dea o șansă. Campion la Australian Open, zgura nu e neaparat suprafața favorită pentru Sinner, dar evoluțiile lui la Monte Carlo și Madrid au fost mai mult decat încurajatoare, chiar peste ceea ce a arătat în trecut pe zgură. Ceea ce e perfect explicabil. Sinner e un jucător diferit acum, iar dacă problemele de sănătate nu îi vor limita capacitatea, are șansa să facă ceva aici. Turneul e mai deschis ca oricând, iar Jannik a trecut deja la nivelul în care știe să gestioneze un tablou pe care apar oportunități. Startul lui va fi, însă, important: Eubanks, apoi Coric/Gasquet, iar in turul trei s-ar putea întâlni cu unul dintre Murray/Wawrinka sau Cameron Norrie.

Jucători de urmărit

Roland-Garros a fost, în general, un Slam unde surprizele au apărut în fiecare an, în special când vine vorba de eliminări premature. Zgura netezește diferențele de valoare într-o mare măsură, iar o parte dintre jucătorii mai slab clasați se simt mai confortabil pe zgură pentru simplul motiv că majoritatea turneelor le joacă pe această suprafață.

Ediția aceasta ne va rezerva, probabil, alte câteva fețe noi care vor ajunge în premieră în săptămâna a doua a unui Slam. Dintre numele consacrate, suspecte să facă un traseu mai lung sunt nume ca Marketa Vondrousova, Danielle Colins, Madison Keys, Jelena Ostapenko sau chiar Mirra Andreeva. Cu excepția Mirrei Andreeva, încă mult prea tânără, toate jucătoarele enumerate sunt capabile să facă un traseu lung. Au arme, au învins jucătoare importante și au experiența turneelor importante.

Pe tabloul masculin, nu trebuie neglijați Casper Ruud, Stefanos Tsitsipas, Grigor Dimitrov, Andrey Rublev sau Hubert Hurkacz – probabil toți simțind că ediția din acest an poate oferi o oportunitate unică la un trofeu ce a fost, practic, confiscat de Rafa Nadal, sau, în absența lui, de Novak Djokovic.