Cum se mai simt jucătorii din top 10? Del Potro, criticat, Berdych e pe val, Murray atacă locul 1, Federer e obosit, iar Nadal e …absent

Tradițional, tenisul intră într-un soi de pauză activă după US Open. Explicabil, după toată exaltarea, ritmul nebun și evenimentele trepidante de care am avut parte într-o vară în care s-au înghesuit trei Slamuri, un Turneu Olimpic, alte câteva turnee importante, plus câteva momente emoționale, precum pauza medicală a lui Rafa sau retragerile lui Kim Clijsters și Andy Roddick, una anunțată, alta intempestivă. S-a dus și etapa de Cupa Davis, așa că fanii die hard ai tenisului se consolează acum cu câteva turnee mici, în pregătirea asaltului final al acestui sezon, circuitul asiatic plus cel indoor. Ca să nu pierdem contactul cu favoriții voștri și ca să nu stricăm tradiția articolelor infernal de lungi de pe treizecizero.ro, facem un soi de tur de orizont prin taberele celor mai importanți jucători din circuit, cei din Top 10 ATP, așa cum era el la ora acestui articol (apropo, în caz că nu mai știați, așa arăta Top 10 în urmă cu 20 de ani). Așa că hai să vedem care sunt ultimele și cele mai relevante știri dinspre primii 10 jucători ai lumii. În ordine inversă.

 

10. Nicolas Almagro. Oportunistul

O prezență adesea contestată în Top 10, Nico Almagro se menține în acest pluton de elită, deși n-a mai obținut un rezultat remarcabil tocmai de la semifinala de la Hamburg. Spaniolul, un specialist clasic pe zgură, a progresat mult pe celelalte suprafețe, dar, evident, găsește dificil să facă semifinale sau finale pe hard, de exemplu, în condițiile concurenței fantastice de la vârf. Chiar și așa, Nico păstrează șanse considerabile pentru prima lui calificare din carieră la Turneul Campionilor. Pentru asta, are nevoie fie să mai urce două locuri, fie unul singur, plus o retragere, altminteri, deloc improbabilă, a lui Nadal. Până una-alta, Almagro a avut treabă multă în meciul de Cupa Davis pe care Spania l-a jucat cu Statele Unite, în semifinale. În condițiile absenței aceluiași Nadal, Almagro a prins din nou echipa, pentru a treia oară în acest sezon, bifând a 5-a victorie din tot atâtea meciuri. A fost și cea mai grea dintre toate: un maraton în cinci seturi cu John Isner, într-un moment în care o eventuală înfrângere ar fi riscat să complice șansele Spaniei. În cazul în care Rafa nu se va recupera la timp, Almagro va avea treabă multă pe final de sezon, urmând să joace finala Cupa Davis contra Cehiei. Nu-i deloc, carevasăzică, un moment neinteresant pentru Nicolas.

9. Janko Tipsarevic. Comunicativul

După înfrângerea dramatică din sferturile de finală de la US Open, când a cedat un avantaj consistent în fața lui David Ferrer, Janko s-a retras să-și refacă rănile, și la propriu, și la figurat. “Totul doare zilele astea”, a mărturisit, pe Twitter, adesea mult prea comunicativul jucător. Imaginea lui Tipsy a mai avut un pic de suferit zilele acestea după ce surse din presa sârbă au dezvăluit “onorariul” pe care Janko îl percepe ca să vină la Cupa Davis: 100.000 de euro pentru o manșă. Nu tocmai onorant pentru Tipsarevic, cel puțin comparativ cu Djokovic, care nu ia niciun ban. Nu că Tipsy ar fi prea afectat de reacțiile la adresa lui. Judecând după cât de bine suportă atacurile pe Twitter, acolo unde a provocat un val de reacții negative printr-o serie de replici răutăcioase pe eterna temă “premiile din ATP vs premiile din WTA”, Tipsarevic va fi în regulă și acum. Strict tenisistic, el a ales să sară peste turneele de la St.Petersburg și Kuala Lumpur, pentru a se reface. S-ar putea să-l coste în ce privește prezența la Turneul Campionilor, pentru că anul trecut făcuse finală la primul turneu și-l câștigase pe celălalt. 

8. Jo-Wilfried Tsonga. Accidentatul

De la Jocurile Olimpice încoace (unde a făcut sfert la simplu și finală la dublu), s-a auzit prea puțin de Jo. Bine, a ținut capul de afiș cu trăznaia de la Toronto, unde s-a accidentat lovindu-se de un hidrant în timp ce se plimba, dar apoi a dispărut în liniște, eliminat în turul 2 la US Open. Acum joacă la Metz, unde încearcă să-și apere titlul cucerit anul trecut. Există însă o explicație pentru rezultatele în coborâre ale lui Tsonga: francezul a mărturisit că joacă, de trei luni de zile, cu un ligament rupt la degetul la care s-a lovit încă de la Queen’s, în momentul unuia dintre faimoasele sale salturi pe iarbă. Cum nu e timp de refacere, Tsonga va juca în aceleași condiții restul sezonului. 

7. Tomas Berdych. Eroul

De ce e Berdych așa de urât de mare parte din public? Nici că îi pasă cehului de asta. E o temă asupra căreia merită să revenim separat, dar, deocamdată, Berdych e printre acei jucători de la care ar trebui să ne așteptăm la un final de sezon foarte puternic. Tomas a depășit momentul de rătăcire din timpul sezonului de iarbă, în care a fost eliminat succesiv în primul tur atât la Wimbledon, cât și la Turneul Olimpic, și a dat marea lovitură la US Open, cu acea victorie impozantă în fața lui Federer. Deși eliminat de vânt și de Murray în semifinale, Berdych a dublat performanța în Cupa Davis, competiție în care are un sezon de excepție. După ce a eliminat cam de unul singur Serbia, într-un tur anterior, manșă în care a câștigat două meciuri la simplu și unul la dublu, Berdych a repetat isprava cu Argentina, ajungând la un bilanț de 8-0 în Cupa Davis 2012. Și a părut să savureze din plin succesul: “Finala cu Spania o să fie momentul carierei mele. Avem șansa la revanșă (n.a. Spania a mai învins Cehia într-o finală, în urmă cu trei ani), vom juca acasă și vom putea alege suprafața. Va fi, cu siguranță, un eveniment deosebit pentru noi”. Berdych are oportunitatea să obțină cea mai mare performanță a vieții și, judecând după turația pe care a recăpătat-o, finala Cupei Davis nici nu putea veni într-un moment mai bun.

6. Juan Martin Del Potro. Criticatul.

Dacă Berdych e pe cale să devină erou în Cehia, Del Potro a suportat din plin tot soiul de critici în media argentiniană. Pe scurt, Delpo a fost acuzat, pe de o parte, că s-a autoizolat de restul echipei, refuzând să interacționeze cu ceilalți colegi în afara meciurilor și preferând să se antreneze singur, iar pe de altă parte, că ar fi ales neinspirat meciul în care să joace, în condițiile în care se știa că nu poate face față decât unui singur meci. Del Potro a jucat vineri, contra lui Stepanek, și a câștigat lejer, dar publicul l-ar fi preferat în teren duminică, versus Berdych, într-un meci care a semnat, de altfel, sentința echipei Argentinei, eliminată acasă de Cehia, în semifinalele Cupei Davis.

Cam dură reacția fanilor argentinieni, care l-au și fluierat pe Uriașul Blând, temperamentalii suporteri uitând, probabil, cât de mult îl aclamau, cu puțin timp în urmă, pentru medalia de bronz de la Jocurile Olimpice. Veștile proaste continuă pentru Delpo: aparent, va fi obligat de aceeași păcătoasă accidentare la încheietura mâinii stângi să mai ia o pauză de aproximativ o lună. Ar trebui să revină însă în timp util pentru Paris și Londra. 

Ca să se pună la adăpost de toate criticile, Juan Martin a împrumutat exemplul lui Nadal: și-a luat câțiva amici și s-a dus la pescuit. Și încă o știre, un zvon mai degrabă, dinspre Delpo: se vehiculează că argentinianul ar fi pe punctul să renunțe la contractul cu Nike în favoarea unui deal mult mai avantajos din punct de vedere financiar cu chinezii de la Li-Ning. După Djokovic, care a deschis piața producătorilor asiatici, semnând cu japonezii de la Uniqlo, Del Potro ar fi al doilea mare jucător care ia o astfel de decizie.

5. David Ferrer. Consistentul.

Ferru și-a continuat imperturbabil parcursul extraordinar de constant pentru echipa Spaniei, pentru care are un record fantastic pe zgură: e neînvins în 16 meciuri de Cupa Davis! Ferrer a mai bifat două victorii și în semifinala cu SUA, cu Isner și cu Querrey, și se poate spune despre Cupa Davis că este competiția ideală pentru el, în care strălucește așa cum nu o poate face în alte turnee, de exemplu. Ani la rândul, Ferru a fost motorul echipei Spaniei, iar anul acesta, în lipsa lui Nadal, a luat în primire și rolul de vedetă, pe care și l-a onorat cu succes. 

David rămâne unul dintre candidații puternici la titlul de cel mai bun jucător care încă n-a câștigat un Slam, mai ales că Murray a dispărut de pe lista contracandidaților. Ferrer are un 2012 extrem de solid: cinci titluri la simplu (pe trei suprafețe) și rezultate aproape de maximul posibil în turneele de Slam – două semifinale și două sferturi de finală, cei care l-au eliminat făcând parte din “Grupul de care Ferru nu se poate atinge”, adică Murray, Djokovic și Nadal.

| Votează în sondajul Treizecizero.ro: Cine este jucătorul activ care se poate considera cel mai nedreptățit de faptul că încă nu a câștigat un turneu de Grand Slam?

4. Rafa Nadal. Absentul.

În mod clar, tenisul n-a fost la fel fără Nadal în ultimele luni. De la acel meci cu Lukas Rosol încoace, Rafa n-a mai fost de văzut pe un teren de tenis, și încă nu se știe în mod precis dacă va mai reveni sezonul acesta. Informațiile concrete în acest sens vin cu pipeta dinspre tabăra spaniolului, iar când vin, sunt destul de evazive, astfel încât teoriile privind șansele de revenire fac legea pe Internet. Cum sezonul indoor nu a fost niciodată punctul forte al lui Rafa, n-ar mira pe nimeni dacă își va amâna revenirea până la startul sezonului viitor, sărind peste Turneul Campionilor și chiar peste finala Cupei Davis cu Cehia. Ba chiar sunt voci, și mai pesimiste, care susțin că Nadal ar urma să omită din calendarul său și Australian Open, urmând să revină tocmai în sezonul sud-american de zgură din februarie. 

Până una-alta, Rafa a acordat un interviu extins pentru Vanity Fair, publicația care l-a desemnat Personalitatea Anului, interviu în care, printre altele, NU a spus cum că n-ar mai avea mult de jucat. A vorbit însă despre familie, temeri, trecut, iubită și avere. Vom reveni. Așa cum și Rafa trebuie să o facă grabnic.

3. Andy Murray. Optimistul.

Well, well, well. Ghici cine a prins aripi  în urma succesului de la US Open? Exact. Andy Murray, cel care, proaspăt ieșit dintr-o defilare superbă prin locul natal, pare să-și fi propus scopuri înalte pentru acest final de sezon. Mai exact, britanicul nu-și ascunde interesul pentru locul 1. Ar fi o premieră pentru Murray, dar o țintă normală, pe care orice jucător care câștigă un Slam ar trebui să și-o propună. Teoretic, Murray are șanse să termine anul primul, dar are nevoie, pe lângă rezultate excelente, și de un complex favorabil de împrejurări.

“Cred că am o șansă bună, e o perioadă – sfârșitul de sezon și începutul lui 2013 – în care trebuie să joc foarte bine. Anul trecut nu am jucat la Turneul Campionilor, a trebuit să mă retrag de la Basel, iar la Paris am făcut doar sferturi, așa că e loc de îmbunătățit”, spune Andy, care se gândește deja la alte titluri de Slam: “Sigur, nu pot controla ce vor face ceilalți băieți, dar pot controla ce fac eu. Dacă voi avea 5 sau 6 turnee solide, aș putea prinde o serie bună. Vreau să profit de încrederea pe care o am și să încerc să mai câștig și alte titluri de Grand Slam”. 

Dacă locul 1 în 2012 e, totuși, un obiectiv greu de atins, n-ar fi exclus ca Murray să se introducă în această ecuație în primele luni ale sezonului viitor.

2. Novak Djokovic. Rezervatul.

E foarte interesant ce va face sârbul pe acest final de sezon, în care are de apărat foarte puține puncte, 560 mai exact, după ce anul trecut, aproape sleit de puteri la capătul unui sezon senzațional, abia dacă s-a mai ținut pe picioare la ultimele turnee. Există această teorie generală cum că Nole va sta la pândă pentru a-l deposeda pe Federer de primul loc, însă se uită un detaliu important: ca și Nadal, nici Djokovic nu strălucește în ultimele luni ale sezonului, chiar dacă, ce-i drept, are un titlu la Turneul Campionilor, în 2008. E, de asemenea, important de văzut în ce fel va reacționa sârbul după a doua finală de Slam pierdută în acest an. Senzația a fost că l-a afectat puternic, și nici fizic n-a ieșit prea ok din tăvăleala cu Murray. Ca să recupereze locul 1, Nole ar trebui să facă un forcing prelungit, e de urmărit dacă va fi dispus la acest efort doar de dragul obținerii pe termen scurt a acestei distincții, în condițiile în care o poate oricum recupera în 2013. Pe de altă parte, Novak are nevoie de ceva victorii de moral în octombrie-noiembrie, de preferat contra lui Federer sau Murray, ca să mai șteargă din dezamăgirile bifate de la Wimbledon încoace.

Nole are și alte priorități în această perioadă: încearcă să-și pună la punct sistemul de business, unul deficitar, comparativ cu cei doi rivali majori ai săi. Sârbul simte că imaginea sa nu e exploatată suficient, din punct de vedere al contractelor publicitare, așa că a renunțat, după patru ani, la contractul cu agenția de impresariat sportiv CAA Sports, și e în discuții cu mult mai cunoscuta IMG. Care IMG tocmai ce a rămas fără Federer, ieșit de sub contract, și ar fi mai mult decât interesată să-l primească pe Djokovic. 

1.Roger Federer. Întunecatul

Am vorbit, într-un articol separat, despre declarațiile elvețianului, care făceau aluzie la o stare de oboseală accentuată. Federer și-a ținut cuvântul, a învins Olanda în Cupa Davis, apoi s-a făcut nevăzut, lăsându-și fanii, dar și presa, să comenteze vrute și nevrute despre tactica pe care o va alege pentru finalul de an. Sunt diferite scenarii pe care Federer le-ar putea aborda, în funcție de decizia de a-și apăra locul 1 până la sfârșitul sezonului, sau, din contră, de a se lăsa în bătaia vântului și la mâna lui Djokovic. În toate însă, e greu de crezut că oboseala invocată l-ar afecta prea mult. Până la Shanghai, prezumtivul prim turneu la care ar putea să apară, mai e timp suficient. Apoi, Federer adoră să joace indoor, o suprafață în care nu consumă prea multă energie, care îi permite să-și desfășoare jocul de atac.

Faimoasa programare pe termen lung pe care o face elvețianul a reintrat în discuție după tragerea la sorți din Cupa Davis, una care intrigă. Elveția a picat cu Cehia, finalista (cel puțin) de anul acesta, sau, mai pe șleau, echipa lui Berdych. Pe care Federer s-ar putea să-și dorească să-l reîntâlnească la el acasă. Suspiciunea mea în ce-l privește pe elvețian e că oboseala de care vorbește e, mai degrabă, o tristețe foarte puternică, amestecată cu ceva reproșuri la adresa sa: Federer nu s-a așteptat ca Berdych să-i pună probleme, iar eșecul de la US Open l-a luat pe nepregătite, pentru că a venit într-un moment în care jocul și rezultatele elvețianului erau nemaipomenite, de la un adversar pe care l-a subestimat. Este, prin urmare, un eșec care l-a afectat puternic, de unde și declarațiile potrivit cărora “trebuie să-mi reevaluez prioritățile“. În fapt, Federer nu vrea decât să se adune, să se reculeagă. De regulă, o pauză face mereu minuni în cazul lui, așa că așteptați-vă să-l regăsiți cu forțe proaspete la Basel, Paris, Londra sau ce turneu va decide până la urmă să joace. 

Ziceam de meciul cu Cehia din Cupa Davis. În condițiile unei trageri foarte prietenoase pentru Elveția (meciul următor ar fi cu învingătoarea dintre Austria / Kazahstan, iar Serbia, SUA și Spania sunt toate pe cealaltă jumătate de tablou), Federer și-ar putea reevalua interesul pentru competiția pe care n-a câștigat-o niciodată. Reversul medaliei ar fi că ar trebui să suporte iarăși un început de an foarte încărcat: la doar câteva zile după Australian Open ar trebui să vină la Davis Cup, apoi Rotterdam și Dubai. Fac pariu că acei dintre voi care încearcă să profite din plin de ultimele sezoane cu Federer la vârf se roagă ca Roger să joace cât mai mult.