Cum am trăit ultima zi la BRD Năstase-Ţiriac Trophy

Ieri după amiază, pe o căldură sahariană, am făcut ultima excursie în Cotroceni la Arenele BNR. La intrare, coadă lungă de vreo 10 metri. Semn bun. Înăuntru, aglomeraţie agitată. Lumea se grăbea fie să prindă un loc pe Central,  fie să mai ia o îngheţată sau o sticlă de apă. Pe terenul 2, într-un colţ de tribună, copiilor de mingi care urmau să intre pe Central li se făcea o ultimă instruire de către un tânăr energic  cu un clipboard. Cu o voce autoritară, le-a dat un potop de indicaţii printre care şi „Aveţi grijă să nu acoperiţi reclamele din colţuri”. Alături, pe terenul 1, Cornel Ilie şi Horaţiu Mălăele tocmai terminau finala turneului artiştilor. A câştigat Cornel.

În ciuda căldurii, tribunele au fost pline pe Terenul Central. Înarmaţi cu pălării, turbane, şepci şi ochelari de soare, bucureştenii au dat  40 Ron pe bilet şi au venit la tenis. La semifinalele de sâmbătă  am stat pe latura lungă, unde este umbră după amiaza. A fost confortabil, dar nu se văd traiectoriile mingii la fel ca de pe latura scurtă, din spatele jucătorilor. Aşa că ieri mi-am luat o sticlă de apă rece ca gheaţa şi m-am aşezat  în tribuna din spate, cu soarele în creştet. A fost.. .dificil. Vreau pe această cale să-i mulţumesc lui Gilles Simon că a terminat meciul în două seturi, pentru că, dacă mergeau în decisiv, sunt sigură că ar fi avut loc nişte cazuri de combustie spontană în public.

Care public era în mare de partea lui Simon. Dar şi Fognini avea suporterii lui, care l-au încurajat tot timpul cu „Forza Fabio!”. Meciul a fost o afacere destul de echilibrată de la început. Cei doi au avut dificultăţi în a-şi lua serviciul şi au făcut schimb de breakuri de două ori până la 3-3. Însă în crucialul game 7, pe serviciul lui, Fognini a jucat neinspirat şi l-a lăsat pe Simon să facă 0-40. Conştient de însemnătatea game-ului, şi frustrat de greşeala care i-a dat lui Simon 3 mingi de break, Fognini a luat a doua minge pe care-o mai avea încă-n buzunar şi şi-a dat cu ea în cap. A câştigat următorul punct, dar Simon a făcut până la urmă break pentru 4-3.

În game-ul următor, Simon a trebuit să lupte şi el ca să salveze mingi de break. Însă, ieri, diferenţa crucială între cei doi a fost cum au jucat când erau puşi în dificultate: Simon îşi ridica vizibil nivelul jocului (servea mai tare, ataca, juca mai agresiv), iar Fognini greşea sau juca neinspirat. De asemenea, abilităţile defensive ale lui Simon sunt superioare. Fognini l-a testat permanent cu scurte, la care Simon a ajuns mereu. Iar din spatele terenului, Gilles a alergat şi a scos tot. În schimburile prelungite de pe lina de fund, deşi Fognini l-a presat insistent pe rever cu mingi joase tăiate, Gilles ieşea până la urmă victorios.

Italianul a înţeles că schimburile lungi nu sunt soluţia şi a început să atace fileul. Fognini e îndemânatic şi are reflexe de jucător de dublu. Problema a fost că Simon are passing shot-uri excelente de pe ambele părţi, chiar şi când loveşte din alergare şi e întins.

De-a lungul meciului, niciunul n-a reuşit să rămână calm. Ambii au strigat, au gesticulat, au comentat către lojă şi au contestat câteva decizii discutabile ale arbitrilor. Fognini a aruncat cu racheta de câteva ori. Simon a reuşit totuşi să-şi concentreze furia în scopuri pozitive, în timp ce pe Fognini enervarea l-a destabilizat.  Un exemplu: la 5-4 pe serviciul lui Simon, Fognini a returnat incredibil un smash pentru a face avantaj. Simon a replicat cu o dreaptă furioasă pentru egalitate, şi a executat perfect un passing  de rever în cros pentru avantaj şi a luat apoi game-ul şi primul set cu un serviciu agresiv, returnat de Fognini în fileu.  6-4.

Italianul a continuat însă să preseze şi la începutul setului doi. A avut şanse la 1-0, pe serviciul lui Simon. A atacat fileul, dar Simon l-a pasat din nou cu reverul în cross, întins la maxim. Un „Allez!!” înflăcărat din partea francezului şi 1-1. La 2-2, nivelul italianului a scăzut vizibil. Şi-a pierdut serviciul din cauza a două greşeli neforţate şi unei scurte neinspirate. Restul setului a fost o formalitate. 6-4 6-3 în aproape două ore.

Per total, meciul a fost presărat şi cu greşeli neforţate (mai multe din partea lui Fognini) şi cu puncte senzaţionale (mai multe din partea lui Simon). Dar, cu toată sinceritatea, nu prea am ce să-i reproşez lui Fabio. A încercat totul. Însă când a contat, Simon a servit însă mai bine, a returnat mai bine şi a făcut mai puţine greşeli neforţate.

Ceremonia a fost foarte spectaculoasă, cu artificii, baloane colorate şi confetti. După discursul satisfăcut al preşedintelui francez al BRD, trofeul i-a fost înmânat lui Gilles de Nadia Comăneci. Pentru că l-a câştigat de 3 ori (2007, 2008 şi 2011) Gilles îl va lua definitiv acasă. Sunt curioasă dacă a plătit extra-taxă la bagaje (trofeul e făcut din cristal, cu bază de granit şi cântăreşte 5 kilograme).

Una peste alta, BRD Năstase-Ţiriac Trophy s-a terminat foarte bine. Gilles a câştigat a treia oară, Fabio a făcut prima finală ATP din cariera lui (după ce a fost accidentat), organizatorii au avut tribunele pline, iar noi am văzut o săptămână de tenis plină de meciuri bune şi jucători de top. Mutarea în aprilie a fost un succes, iar dacă turneul ar deveni pe viitor unul de 500, aşa cum a declarat Ion Ţiriac, atunci Bucureştiul va fi oprire obligatorie pentru jucătorii de top 10. Despre această chestiune  şi alte gânduri recapitulative pe marginea turneului, în următorul text.