Cum a trăit Horia Tecău noul rol: „Îmi place momentul de după meci, când poți să simți niște emoții”. Despre românce, turneu, BJK Cup și mental

La câteva luni de la meciul lui de retragere, organizat la Sports Festival, Horia Tecău s-a întors la Cluj pentru Transylvania Open, de data asta într-un nou rol: a fost cel care a intervievat jucătoarele pe teren după meciuri, un job pentru care s-a documentat și s-a pregătit cu întrebări, și care i s-a potrivit extrem de bine. 

A fost și o poziție care i-a dat șansa să urmărească de aproape jucătoarele României și ale Ungariei, care se vor întâlni luna viitoare, la Oradea, în meciul de baraj pentru rămânerea în elita BKJ, îmbinând astfel munca de intervievator cu cea de căpitan nejucător al echipei BJK. În pauza dintre două meciuri, am stat de vorbă despre cele două roluri, despre turneu, despre forma jucătoarelor și jucătorilor români și cum li s-ar putea forma încrederea de la vârste mai mici. 

**

Rolul de intervievator a fost unul nou și challenging pentru Horia, care nu se mai gândise până acum la ce întrebări ar pune dacă ar fi de partea cealaltă a microfonului. S-a ghidat însă după propria experiență de jucător, ce simțea după un meci, ce întrebări îi adresau jurnaliștii, dar și ce-a văzut la alte turnee. „Pentru că îmi place momentul ăla de după meci, când poți să vorbești cu jucătorul și să scoți niște informații de acolo, să simți niște emoții.”

Din acest rol, s-a lovit de provocarea oricărui jurnalist – faptul că unii intervievați sunt mai darnici cu gândurile, detaliile și trăirile lor, alții mai tăcuți. „E mișto când dai peste cineva care vrea să împărtășească. Și nu văd de ce nu, ai câștigat meciul, clar s-au întâmplat niște lucruri acolo. Cred că dacă n-o faci vine mai mult dintr-o timiditate sau o neobișnuință de a vorbi despre ce faci tu acolo, ce se întâmplă în jocul tău, că poate mulți nu vor să spună cum se concentrează sau la ce s-au gândit în momentele alea și spun niște lucruri mai basic.”

S-a documentat pentru fiecare interviu căutând informații despre jucătoare, despre clasament, activitatea lor din ultimul timp, despre meciurile directe și dacă au mai jucat sau nu la Cluj. Partea mai grea au fost zilele lungi, să aștepte în sală de la primul la ultimul meci. „Dar au fost și meciuri care m-au prins și am văzut un nivel de tenis ridicat săptămâna asta. Din ce-am văzut, aceste trei jucătoare, Wang, Niemeier și Potapova mi se pare că au potențial de primele 20. Ok, trebuie constanță, dar ar putea. Mi-a plăcut cum a jucat și Paolini, pe hard în sală nu mă așteptam să joace așa în forță.”

Turneul de la Cluj, unde participă în premieră, i se pare foarte bine organizat. „Îmi place foarte mult, îți oferă tot ce ai nevoie, și calitativ, hotelul e aproape, terenurile de antrenament sunt bune, ceea ce contează. Faptul că sunt două terenuri, terenul 2 e aproape identic cu centralul, asta e enorm, din perspectiva jucătorului care nu e un ticket seller pentru central, să joace pe un teren mare. Mie mi-ar fi plăcut enorm să am așa un teren 2, unde se pun de obicei meciurile de dublu.”

De ce crede că e important să existe un astfel de turneu în România? „Pentru fetele noastre din top, care au ocazia să joace acasă și să simtă cum e, că tot timpul joci în alte țări și vezi cum e pentru alții. E un sentiment frumos, cum a avut Gabi Ruse la meci, să fie o galerie care la fiecare punct e acolo pentru tine. Asta e foarte mișto să trăiești. Îți vin prieteni, familie care n-ar călători să te vadă în altă parte. Apoi, pentru junioare sau fete mai tinere e o oportunitate să primească wildcard în calificări, poate și pe tablou, cine știe. În altă țară n-ar avea șansa asta. Și la fel, pentru copii care fac tenis să vină să vadă profesionalismul, concentrarea.”

Un astfel de turneu e important și pentru formarea unei culturi tenisistice, și chiar sportive, care crede că ar trebui să fie și în responsabilitatea părinților, a profesorilor și antrenorilor de tenis, de a duce copiii aproape de modelele sportive. „Cumva cred că intră într-o responsabilitate, dacă pot să-i spun așa, de a educa copiii și lumea despre sport prin a participa la evenimente de genul. Să te uiți, să-ți aduci copiii, să guste un pic din experiența asta, să vadă ce înseamnă un astfel de spectacol, câtă lume e implicată, fiecare jucătoare cu echipa ei, ce face pe teren, cum se concentrează, cum se luptă, pregătirea fizică, mentală, să simtă energia publicului. Totul e un context care îți arată niște valori bune. Dacă nu ajung să vadă, nu au de unde să știe. Puțini copii cer singuri să vină, fără să cunoască nimic despre tenis, trebuie duși.”

Le-a urmărit pe unguroaice pentru meciul din noiembrie

Dincolo de rolul de intervievator, prezența la Cluj i-a oferit ocazia să urmărească jucătoarele din România și Ungaria, o bună pregătire în contextul apropierii meciului de BJK din noiembrie. „Faptul că am urmărit mult tenis a contat, mai ales pentru a adăuga acolo în cunoașterea despre jucătoarele noastre și despre cele unguroaice, dar și despre tenisul feminin. Mă uit la alte meciuri și încep să cunosc niște tendințe, niște feluri de-a fi, să văd și stilurile de interacțiune ale altor antrenori, pentru că am fost atent la tot ce se întâmplă în jur.”

Ce concluzii a extras din meciurile jucătoarele românce? 

„Ana Bogdan care e într-un moment bun, și tenisul ei e într-un moment bun, a gestionat foarte bine faptul că a jucat acasă, a rămas calmă, concentrată, nu și-a pierdut liniștea, a luptat. În același timp, a întâlnit o adversară care a pus multă presiune pe ea și a scos-o din zona ei de confort, de a conduce jocul; și a intrat într-o defensivă din care i-a fost greu să iasă. Și i-a dat o temă de antrenat pe viitor, să găsească soluții cu jucătoare din acestea, puternice, de a juca mai mult cu primul serviciu, să nu îi dai șansa celeilalte să pună presiune pe al doilea serviciu al tău.

Poate să faci o treabă mai bună să vezi dinainte unde îi place să servească mai mult, ca să îi închizi unghiul și să o forțezi să servească în partea cealaltă, să o ataci pe serviciul al doilea mai mult ca să poți să preiei tu controlul punctului. Mi s-a părut că a jucat bine și i-a lipsit foarte, foarte puțin ca să-și ia acele mini șanse, pe care le-a avut. Dar s-au văzut lucruri bune, mi s-a părut un progres de atitudine, a fost liniștită, calmă. Și cred că are potențial să mai adauge straturi de cunoștințe, de joc, de detaliu, în ce-are ea ca să urce. Dar la nivelul ăsta, ca să urci, joci cu jucătoare din acestea care dau în minge, și trebuie să antrenezi, să vii cu soluții.

Jaqueline Cristian la fel, a întâlnit o jucătoare incomodă, care a jucat foarte bine. Ea clar are nevoie de mai mult timp și răbdare după accidentare să revină la nivelul ăsta, și cu siguranță cu timpul va intra în ritmul și viteza acestui nivel. Așa, a servit bine, are arme. E chestie de detalii, de când și cum le folosești, ce mai îmbunătățești. E greu să vezi doar un meci, cu o adversară puternică.

Dar așa, din ce am urmărit-o și la antrenamente, se antrenează bine, face ce trebuie, cred că e o chestiune de timp, să ai răbdare. Pentru că ea are deja dovada muncii făcute, nu e doar o teorie, că trebuie să faci așa și o să meargă bine. A făcut-o, i-a mers, a ajuns. O accidentare îți influențează un pic viteza, încrederea, astea îți iau timp, oricât de refăcut ai fi.

Și Gabriela Ruse a arătat lucruri foarte bune săptămâna asta, s-a luptat bine, a găsit soluții, a jucat bine și cu reverul, și cu dreapta. A demonstrat încă o dată ambiția asta a ei și determinarea de a nu se lăsa în meci. A fost aproape, trebuie să ia fix ce-i bun din meciul ăsta, că sunt multe lucruri bune, și să meargă mai departe.”

Căpitanul echipei României de Billie Jean King Cup a anunțat weekendul acesta și echipa cu care România va înfrunta Ungaria în meciul programat la Oradea, în 11-12 noiembrie: Ana Bogdan, Jaqueline Cristian, Gabriela-Elena Ruse, Monica Niculescu și Anca-Alexia Todoni. Alături de Horia, formula tehnică o include și pe Alina Tecșor-Cercel.

Cum prefațează meciul? „Va fi o întâlnire echilibrată. În momentul ăsta, din cum le-am văzut pe jucătoarele din Ungaria, Anna Bondar e starul echipei și jucătoarea puternică, cu joc agresiv, căreia îi place să facă multe puncte, să pună presiune. Dalma Gálfi e o jucătoare mai solidă, nu are arme anume, dar face totul binișor. În matchupul direct, clar obiectivul sau planul meciului e să facem punctul la jucătoarea doi, care va juca dintre ele. Și am încredere că oricare dintre cele trei jucătoare românce pot câștiga și cu Bondar, din cum le-am văzut săptămâna asta. E un meci în care am încredere că suntem într-o poziție bună să-l câștigăm. Jucăm și acasă, îl vom pregăti cât de bine putem.”

Din echipă face parte și tânăra Anca Todoni, o jucătoare de 18 ani care a fost în top 50 în clasamentul junioarelor, despre care Horia spune că „este o tânără care era cea mai bine clasată în ITF până să se accidenteze, o jucătoare care a crescut mult. Au mai intervenit accidentări, de aia poate e un pic în urmă cu clasamentul (n red: momentan e pe 1258 WTA), dar nivelul ei și felul ei de-a fi, personalitatea ei, e foarte profesionistă și atentă la detalii, la încălzire, recuperare, notează, e ambițioasă. Are multe calități de apreciat.”

Cum a observat detaliile acestea? „Am văzut-o la antrenamente în București, la Centrul Național, când se încălzea și se pregătea, pe terenul de tenis era cu echipa ei. Am fost atent la cât de serioasă e. Iar în echipa noastră tehnică mai sunt Daniel Dobre și Alina Tecșor, ei fiind mai în fenomen, conectați cu turneele din România, cu ce se întâmplă, cu nivelul. Și eu mă cunosc foarte bine cu antrenorul ei, cu Arti (Artemon Apostu-Efremov) și cu Cruciat, și am discutat și cu ei, am încredere și în ce-mi transmit ei.”

Să integreze jucătoarele tinere în echipă e una din dorințele sale privind rolul pe care l-a preluat în echipa de BJK: „în viziunea mea, îmi doresc să integrez pe cineva care e tânăr, dar în același timp își dorește, transmite profesionalism. Țin cont și de forma de moment, dar urmăresc și evoluția, cum merg în turnee, cum evoluează fizic, mental, tehnic, dacă sunt schimbări. Cu ajutorul turneelor din țară, avem ocazia, noi ca echipă, să le vedem aici cum joacă meciuri mai multe. Și în timp să le cunoaștem mai bine, încât să urmărim un progres la fiecare, ca să crească toate, nu doar una sau două. În momentul ăsta, din cum ne-am sfătuit, Anca merită să fie acolo și mă bucur de prezența ei și că aduce lucrurile astea în echipă. Și fetele au primit vestea foarte bine și sunt bucuroase că va fi acolo.”

„Toată lumea când stă la masă vorbește despre partea mentală, că e cea mai importantă”

Când vorbesc despre dezvoltarea lor, multe din jucătoarele românce menționează obstacolele de care s-au lovit mai ales pe plan mental și cum au parcurs singure această călătorie interioară către găsirea încrederii, în lipsa unei mai bune pregătiri de la nivelul junioratului. Cum se poate face asta mai bine pentru generațiile viitoare?

„După mine, trebuie să fie o parte integrată a antrenorului, care să dezvolte segmentul ăsta foarte important al încrederii. Dar orice ajută, dacă părinții au cunoștințele astea și pot transmite și lucra la asta. Ce înseamnă încrederea, înseamnă susținere, încurajare, apreciere. Și cauza neîncrederii e judecata asta , care e naturală și o primim toți, dar dacă noi ne dăm seama de ea și știm cam ce să facem și ce să nu facem, putem face lucrurile altfel cu generația asta tânără, cu copiii.”

Și proiectul dedicat copiilor pe care se gândește să-l construiască merge tot în direcția asta. „Da, e integrat cumva. Cum ar fi să-i înveți de mici despre încredere, să crească și să se dezvolte tehnic și fizic și tenisistic cu încrederea asta și după aia să o ducă cât de departe o pot duce. Decât să muncești doar tenis, doar fizic și când ajung să joace meciuri din astea cu mize din ce în ce mai mari, să cedeze pentru că nu au acel antrenament. Toată lumea când stă la masă vorbește despre partea mentală, că e cea mai importantă. Sunt antrenori care sunt conștienți de latura asta, s-a văzut în jur că lumea a început să vorbească deja de ani de zile despre faptul că lucrează pe partea de mental, și toată lumea e deschisă și primește acest antrenament.”

Un exemplu de sportiv format de mic în spiritul acestei culturi pozitive e David Popovici: „Da, e o atitudine pe care o creezi, cred că contextul în care te naști contează, ce auzi, ce ți se transmite, contează primii ani, când primești informații, cum le primești și cum le traduci. Până la urmă și în interviurile lui David, el vorbește mult de cât de multă susținere necondiționată a avut din partea părinților. Clar se vede acolo că a fost o atitudine pro-încredere. Și după aia, poți să construiești ce vrei tu. Îl scoți pe David din piscină și-l pui să facă orice, o să fie tot așa. Pentru că încrederea nu e bazată pe lucruri exterioare, pe rezultate, pe performanțe, că sunt înalt, că sunt nu știu cum. Nu, e din interior.”

Horia vede însă un progres și la jucătoarele românce din punct de vedere al încrederii, progres despre care și ele vorbesc tot mai mult. „Se vede un self-talk pe care îl au cu ele și o atitudine pe care o arată, se văd transformări în cum lucrează pe partea asta: ce cuvinte folosesc, limbajul corpului, se încurajează. Bineînțeles că e mult mai complex, acea autocritică e destul de greu s-o dizolvi de tot, dar se poate să fie doar un gând care trece într-o secundă și tu îl transformi în altceva, îți dai seama că nu e al tău, e nefondat și mergi mai departe cu altă stare.”

„Nicholas Ionel va fi un jucător foarte greu de bătut”

Dacă la feminin avem cinci jucătoare în Top 100 în momentul actual, tenisul masculin n-a mai avut de ceva timp o prezență în elită. Cum vede Horia motivele? „Mi se pare că e competiția mai puternică și mai mare, mi se pare că e neîncrederea mai mare, prin prisma faptului că nu vezi acum pe cineva care e acolo, care reușește. Și dacă nu credeai înainte, parcă nu crezi nici că se poate, că poate cineva.”

Dacă fetele s-au motivat unele pe altele, băieții nu mai au astfel de modele. „La băieți a fost fenomenul Pavel atunci, cu Voinea, cu Pescariu, cu Sabău, cu Hănescu după aia și toți ceilalți care jucam după, generația cu Ungur, cu Crivoi, cu Mergea, ne motiva că jucăm în Cupa Davis acolo în elită, ei sunt în prima sută, hai că visăm și noi să ajungem acolo. Și cumva, continuai. Acum, nici măcar nu știu dacă sunt cinci sau șase jucători din România care au un program profesionist și merg la turnee, cu antrenor, cu echipe, să investească în ei. Pe lângă echipa de Cupa Davis de acum, care a fost la ultimul meci – cu Copil, Ionel, Crețu, Boitan, Cornea care joacă dublu și a urcat în clasament, Jianu, care se ține și el de program – în rest nu prea mai sunt. Mai e Coman, care e tânăr, acum în primii 30 la juniori și are potențial. Dar sunt puțini.”

Printre tinerii care muncesc bine e și Nicholas Ionel (20 ani), cel mai bine clasat român în acest moment (locul 263 ATP): „Îl știu de ani de zile, mi se pare că anul ăsta a făcut un progres, s-a dezvoltat fizic, e înalt, are niște calități fantastice, se mișcă foarte bine, poate să alerge toată ziua, nu obosește. E rapid, și-a îmbunătățit serviciul. Deja de ceva timp lucrează cu Pavel și cu Ungur și se vede că sunt constanți în muncă, pentru că progresează. Și acum, așa cum e, pare un jucător greu de bătut, e jucătorul ăla care aleargă foarte bine, îți prinde toate mingile, dacă învață ce să facă cu ele și mai servește și bine, va fi un jucător foarte greu de bătut.”

Cât de mult crede că poate să urce? „Poate să urce, are deja un joc solid de primii 200-150, e chestiune de a juca mult, de a fi constant, de a nu te accidenta, de a trata fiecare moment cu profesionalism. Și deja cu ce are poate să fie acolo, în primii 150. Mai mult decât atât depinde de ce arme își mai dezvoltă: cât de bine o să poată să servească, cât de bine o să folosească terenul, el alergând și mișcându-se atât de bine, ajunge la mingi și are opțiuni. Depinde cum își mai dezvoltă armele acestea. Deja când vorbim de prima sută, jucătorii nu prea au slăbiciuni, și pe lângă asta, găsesc soluții, joacă variat. Trebuie să fii pregătit, nu poți să ai doar o armă pentru prima sută.”

Fotografii: Transylvania Open

View this post on Instagram

A post shared by Transylvania Open WTA250 (@transylvaniaopen)