Cum a găsit Novak Djokovic drumul către a opta victorie la Australian Open
Nadal la Roland Garros și Djokovic la Australian Open sunt cu siguranță cei mai dificil de bătut jucători la ora asta. Deși Novak a fost vulnerabil fizic pe alocuri, a reușit să găsească alte feluri de a câștiga această finală – tactice și mentale, felul în care intră în modul ”pe aici nu se trece” în momentele cruciale.
Articol 30-0+ oferit gratuit tuturor cititorilor. Dacă vrei să citești mai mult astfel de conținut, susține 30-0 și fă-ți un abonament la 30-0+.
Multe s-au zis contra politicii AO de a juca semifinalele masculine în zile diferite, dând astfel unuia din finaliști o zi de odihnă și celuilalt două, dar să știți că șase din ultimii zece campioni de la Melbourne au jucat vineri semifinala, nu joi. Azi, ambii finaliști s-au confruntat cu stări de oboseală. Djokovic a avut o cădere fizică la mijlocul meciului pentru care a cerut MTO și a plecat și la vestiar – a spus apoi la conferință că încă nu-i e clar care-a fost cauza, dar a avut amețeli și medicul i-a spus că e deshidratat. „Am fost șocat să văd cum mă simt”, a spus el.
Thiem, la rândul său, a mărturisit la conferință că niciodată nu s-a simțit atât de obosit – a menționat ultimele trei meciuri consecutive foarte dificile (Rafa, Zverev, Novak). Dominic a ajuns la finală cu o durată medie de trei ore pe meci, față de două pentru Novak. S-a văzut pe teren că în decisiv deplasarea sa a avut de suferit. Gestionarea energiei, atât de-a lungul întregului turneu, cât și în finală, se reconfirmă ca unul din cele două elemente cheie pentru câștigarea unui titlu de Slam.
Serviciul lui Novak a fost unul din elementele care a făcut diferența din punct de vedere al jocului în această finală. Este uimitor cât de mult a devenit serviciul său o armă, dacă ne uităm de unde a pornit la începuturile carierei. Este încă o dovadă a progresului continuu în joc pe care s-au axat Big 3 în ultimii ani – uimește dorința lor de progres, când ar putea să se culce pe lauri, dar și capacitatea lor de a progresa încă la această vârstă.
Djokovic a declarat că întărirea serviciului a fost unul din obiectivele sale în off-season, iar cifrele o dovedesc – la acest AO a servit în medie cu 10 km/h mai tare decât anul trecut. În finală a început prin a arunca în luptă niște servicii doi à la Kyrgios, de 175 și 180 km/h și a deschis cu un hold în care a dat doi ași. Setul 1 i-a aparținut aproape în întregime datorită combinației letale serviciu-retur și a faptului că Thiem a apărut în meci abia când și-a recuperat breakul la 4-3. În seturile următoare, când i-a scăzut energia, serviciul lui Novak a avut de suferit, ca și scorul – când și-a revenit în setul patru, serviciul a început să facă ravagii din nou.
Spuneam mai sus că gestionarea energiei este unul din cele două elemente cheie pentru câștigarea unui turneu de două săptămâni cu meciuri de trei seturi din cinci. Celălalt este jucarea punctelor mari. Ambii au șovăit în momentele cruciale – niciunul nu a fost infailibil, dovadă că emoțiile îl afectează și pe cel care aleargă după titlul numărul opt, și pe cel care aleargă după titlul numărul unu. După ce îl ambuscase foarte eficient pe Thiem la începutul meciului, Novak a jucat un game în care a făcut trei neforțate și și-a pierdut breakul avantaj. Cu toate că a egalat, Thiem a continuat să fie pus sub presiune pe propriul serviciu și a clacat la 4-5, când a făcut o dublă greșeală la a doua minge de set a lui Djokovic. Să dai un set cu o dublă greșeală (prima a setului!) este ultimul lucru pe care vrei să-l faci pentru că transmiți adversarului că te crispezi la punctele mari – și dacă ai făcut-o o dată, probabil o vei mai face.
Cu primul set în valiză, Djokovic devenea un adversar redutabil – nu pierduse decât o dată în toată cariera la Australian Open după ce câștigase primul set, contra lui Wawrinka. În total, Novak nu pierduse la Slamuri decât de cinci ori din 246 de meciuri (!) după ce câștigase primul set – iar trei din cele cinci fuseseră contra lui Wawrinka.
E meritul lui Thiem că nu s-a demoralizat: a orchestrat o contraofensivă la începutul setului doi, egalând cu un hold la zero început cu un punct de highlights și apoi făcând un break pentru 2-1 pe o dublă greșeală a lui Djokovic, care încercase un serviciu doi de 194 km/h și-l greșise. Nu numai fizic Novak a navigat pe ape tulburi, dar și tactic a tot umblat la butoane, moderându-și în setul doi agresivitatea cu care a început meciul – a luat vizibil piciorul de pe pedală după acel break pierdut din setul unu.
Deodată, meciul se sucise – Novak făcea duble, iar Domi lovea mingea cu aplomb, dictând în schimburi. Novak nu s-a predat însă cu ușurință, recuperându-și breakul și egalând la 4, dar l-a pierdut imediat, într-un game cheie în care a primit două avertismente pentru tragere de timp și a făcut o dublă și două neforțate. Djokovic a menționat la conferință că acela a fost punctul de cotitură care a declanșat declinul fizic. În condițiile în care una din armele sale principale, reverul în lung de linie, nu mergea deloc, Thiem a servit și a egalat la seturi fără să clipească.
Să ne oprim puțin asupra ceasului care cronometrează timpul dintre servicii. Francezul Dumusois a mers strict după litera regulamentului – Djokovic a depășit timpul de două ori într-un game, a fost penalizat de două ori într-un game. Aici e loc de discutat dacă al doilea avertisment a fost sau nu prea mult – sârbul a spus că a schimbat soarta partidei. Sunt de acord că rolul arbitrilor este să aplice regulamentul, dar nu să schimbe soarta meciului. Avem din nou eterna dilemă când e vorba de aplicarea regulilor: ce este mai important, spiritul sau litera regulamentului? Așa cum este acum, ceasul pornește după ce arbitrul anunță scorul – dar sunt destule voci care susțin că arbitrul ar trebui să aștepte un pic pentru a anunța scorul după punctele lungi sau cele spectaculoase la care se aplaudă mult.
Unde Novak nu mai are scuze și ar trebui să se considere norocos e la faptul că nu a fost penalizat pentru că l-a atins pe arbitru pe pantof în drum spre scaun, înainte de a-i face morală pentru avertismente. Atingerea oficialilor este interzisă și se poate penaliza cu amendă de până la 20 000 dolari.
A fost începutul degringoladei pentru Novak: evident rămas fără suflu, și-a pierdut imediat serviciul în setul trei pe câteva erori neglijente. În primele cinci gameuri ale meciului, Djokovic făcuse trei neforțate. Acum ajunsese la 33, plus cinci duble greșeli! Cu toate astea, face cum-necum rost de un break point pe serviciul lui Thiem, care își găsește în sfârșit reverul în lung de linie și-l anulează. Condus cu 4-1, un Djokovic sleit de puteri cheamă trainerul. Între timp, Thiem se dezlănțuise și făcea hold la zero pentru 5-1 cu un winner de rever în lung de linie. Câteva minute mai târziu își trecea în cont și setul trei, chiar dacă avea nevoie de patru mingi de set.
Cei care se uită de ceva vreme la tenis sunt obișnuiți cu aceste oscilații drastice din timpul unui meci. De asemenea, știu și că nu-i o idee bună să-l consideri scos din cărți pe Novak Djokovic decât când iese de pe teren – chiar condus pentru prima dată în carieră cu 2-1 la seturi într-o finală la AO, chiar și fără serviciu, sârbul este mereu periculos prin capacitatea uluitoare de a găsi rezerve fizice și mentale nebănuite. De asemenea, Novak a dovedit că, deși corpul îl trădase, mintea îi mergea brici: a umblat din nou la butoane și a început să lovească mai plat, cu scopul de a scurta schimburile.
Setul patru a fost crucial – acolo s-a pierdut/câștigat finala. S-a mers umăr la umăr cu holdurile până la 4-3 – a existat doar un break point pentru Thiem la 1-1. Djokovic l-a apărat ridicându-și nivelul și a făcut hold cu un fileu care a lucrat în favoarea sa.
De la jumătatea setului, nivelul lui Novak a crescut – iar la 4-3 a profitat de trei greșeli ale lui Thiem (inclusiv o dublă) și a făcut break pentru 5-3. Game-ul acela i-a pierdut lui Thiem finala – trebuia să se agațe cu dinții de setul patru pentru că era clar că Novak începuse să-și revină fizic și să domine iar pe serviciu, iar în decisiv lucrurile aveau să fie complicate. Din păcate pentru el, Thiem a jucat prost când trebuia neapărat să joace bine. Iar Novak și-a anunțat cum nu se poate mai clar intențiile pentru decisiv când a închis setul patru cu un as.
În decisiv, în timp ce Novak intra într-unul dintre tunelurile de concentrare absolută care l-au făcut celebru, Thiem dădea semne de oboseală – jocul de picioare nu mai era la fel de sprinten ca până atunci și două greșeli neforțate de forehand ale austriacului îi dau sârbului primul său break pentru 2-1. Deși Thiem a avut două mingi de break în game-ul imediat următor, nu a reușit să capitalizeze – era rândul forehandului său să dea rateuri. Djokovic se transformase deja din movilița din setul trei într-un ditamai muntele: din spate era iar de netrecut iar serviciul său presta din ce în ce mai solid, scoțându-l constant din strâmtoare, chiar și al doilea. Thiem a presat cât a putut, dar n-a reușit să spargă blocada. Novak Djokovic devenea campion la Australian Open pentru a opta oară.
Nadal la Roland Garros și Djokovic la Australian Open sunt cu siguranță cei mai dificil de bătut jucători la ora asta. Deși Novak a fost vulnerabil fizic pe alocuri, a reușit să găsească alte feluri de a câștiga această finală – tactice și mentale, felul în care intră în modul ”pe aici nu se trece” în momentele cruciale.
Dar nu putem să trecem cu vederea cât de redutabil a devenit și Thiem pe hard, iar acest salt a coincis cu aducerea lui Nicolas Massu în echipa sa. Din păcate, după Rafa la Paris, a avut ghinionul să dea peste Novak la Melbourne – doi jucători supremi pe aceste două suprafețe.
Atâta timp cât Big 3 găsesc moduri de a progresa și de a rămâne sănătoși, vor fi la fel de greu de bătut. Întrebat la conferință dacă nu-i pare rău că a nimerit în aceeași eră cu acești trei jucători supremi, austriacul a avut un răspuns interesant: ”Nu regret nimic. Oamenii aceștia a dus tenisul la cu totul alt nivel, și astfel m-au dus și pe mine la alt nivel.”
