„Cu Simona e prea greu!”. „Știu, dar ușor n-are cum să fie!”. Despre realitățile Simonei de la Montreal

Mi se pare absurd să scriu o cronică de meci după ce ieri am inhalat gaze lacrimogene pentru prima oară în viața mea. Sunt nasoale, nu recomand, nici chiar doze mici. Așa de diferite sunt realitățile astea și, culmea, trebuie să decidem care e aia normală pentru noi: să te uiți cum o fată joacă și câștigă cele mai mari turnee de tenis din lume sau să te fugărești prin piețe cu jandarmii? Dificilă alegere.

Un meci între Halep și Barty a fost de la început o propunere foarte interesantă pentu semifinalale unui turneu de anvergura Openului canadian. Pe de o parte, lidera clasamentului, recent încoronată regina zgurii și totodată o jucătoare redutabilă pe hard. De cealaltă parte, copilul precoce și timid al tenisului feminin australian, o jucătoare cu execuții care amintesc de vremurile rachetelor de lemn. Numai la nivel tactic și avea să fie o bătălie superinteresantă, iar fetele au livrat un joc de calitate, cu schimbări făcute din mers, execuții uluitoare și OCC-uri ca niște consilii de război.

Ca s-o bați pe Simona la ora asta ai două opțiuni: trebuie fie să lovești atât de tare încât s-o scoți de pe teren, fie să stai la alergat cu ea două zile. Ash Barty nu poate face nici una, nici alta; toată varietatea și îndemânarea ei n-au contat decât pe alocuri în crudul joc al scorului. E interesant că cele două tipologii de jucătoare care îi pun Simonei probleme sunt reprezentate de imaginea ei în oglindă și opusul ei diametral. Însă, din fericire, majoritatea WTA se încadrează undeva între aceste două extreme, deci rezultă că Simona cam rezolvă orice tip de joc în prezent; dacă se încordează un pic și prinde o zi bună, destule și din cazurile problematice.

Din nefericire pentru adversare, zilele bune nu mai sunt singurele când Simona Halep joacă bine. Sabotată din nou de program (n-ar fi prima oară, și am o bănuială că nici ultima), Simona a jucat nu mai puțin de patru meciuri în 48 de ore la Montreal. Întrebată la interviu cum rezistă, a spus că atunci când e obosită joacă mai bine pentru că se relaxează. În plus, încă zboară pe aripile trofeului câștigat la Paris și doar fericirea primului ei titlu de Slam e de ajuns să o facă să uite multe din șicanele vieții de jucătoare profesioniste de tenis. Iar pe noi, multe din șicanele vieții de locuitor al acestei țări.

Tonul meciului a fost dat de Simona care a deschis cu break, anunțându-și intențiile deloc amabile. Bătălia serviciu-retur a fost câștigată pe toate planurile: procentaje serviciu (84% versus 66% prime servicii reușite, 76% versus 61% puncte câștigate cu primul) și procentaje mingi de break fructificate (63% versus 14%). Peste astea, Barty a mai aruncat și patru duble greșeli, două dintre ele la momente de încărcătură psihică: una la o minge de break după un punct magistral al Simonei, una la mingea de meci. De partea ei, Simona și serviciul ei au stat solid pe poziții, chiar și în momentele de presiune când apărat șase din cele șapte mingi de break.

În schimburi a avut loc o bătălie tactică în care ambele jucătoare au testat limitele celeilalte. Ale lui Barty au fost evidente destul de repede: deplasarea, mai cu seamă la crosurile foarte scurte care o aruncau în afara terenului și reverul drive, cu care a făcut destule greșeli. Simona a avut de luptat cu forehandurile apăsate ale australiencei și cu mingile scurte care cădeau în careu, o problemă mai veche a ei. Însă la trasul liniei, Barty a avut mai multe probleme în joc decât Simona, prea multe pentru a le rezolva într-un singur meci. „E prea greu”, i-a spus ea antrenorului care îi enumera în cel de-al doilea OCC schimbările pe care trebuia să le facă. „Știu, dar ușor n-are cum să fie”, a răspuns acesta, făcând aluzie la nivelul de dificultate al jocului Simonei.

Aceasta a avut un singur moment mai frustrant în setul unu, când a pierdut cel de-al doilea break pe care i-l făcuse lui Barty. ”Care-i treaba?”, a întrebat-o Cahill la OCC-ul pe care l-a cerut imediat. ”Am greșit CINCI mingi!”, s-a plâns Simona. Mi-a venit să râd. Își făcea autocritica pentru că greșise cinci mingi în condițiile în care conducea cu un break și o surclasa pe adversară cam la toate capitolele. Între timp, în București sunt unii care… dar mă rog, să nu divagăm. Cahill a punctat și el același lucru: ”Girl, u crazy? U are fiiiiine.” Mă rog, nu chiar în cuvintele astea. Ideea a fost să nu se cramponeze de un singur lucru negativ și să vadă că per ansamblu, juca bine și s-o țină tot așa. Ceea ce Simona a și făcut: după ce-a închis setul unu la 6-4, a galopat prin cel de-al doilea cu 6-1. Pe parcurs, a împrăștiat revere câștigătoare în lung de linie, loburi, contrascurte și drepte în cros atât de închis că erau paralele cu fileul. Știți voi, ca de obicei.

Finala, la fel de promițătoare: cu Sloane Stephens sau Elina Svitolina. Nu mă deranjează o victorie la niciuna dintre ele. Contra lui Sloane, actuala campioană de la US Open, ar fi o confirmare numai bună că Simona e mai bună și pe hard, în curtea americancei. Contra Elinei, ar fi o confirmare a faptului că Simona e mai bună punct și suprafața aia de la Singapore e o ciudățenie a naturii și trebuie schimbată ASAP (Later Update: Va fi Sloane). În plus, un titlu de Premier nu strică. Măcar de genul ăsta de Premier bun să avem și noi parte.

***

Jucătorii români în 2018, titluri și finale, ATP și WTA, simplu și dublu:

Titluri:

Simona Halep – Roland Garros

Simona Halep – Shenzhen
Simona Halep, Irina Begu – dublu, Shenzhen
Horia Tecău (cu JJ Rojer) – dublu, Dubai
Raluca Olaru (cu Anna Blinkova) – dublu, Rabat
Mihaela Buzărnescu / Raluca Olaru – dublu, Strasbourg
Irina Begu / Andreea Mitu – dublu, București
Mihaela Buzărnescu – San Jose

Finale:

Simona Halep – Australian Open
Mihaela Buzărnescu – Hobart
Marius Copil – Sofia
Mihaela Buzărnescu – Praga
Mihaela Buzărnescu (cu L. Marozava) – dublu, Praga
Simona Halep – Roma
Mihaela Buzărnescu (cu Heather Watson) – dublu, Nottingham
Mihaela Buzărnescu/Irina Begu – dublu, Eastbourne
Simona Halep – Montreal – urmează să se joace

 

***

Lansare NOUĂ de la 30-0! Tricoul „N-o să”, despre cum să te ridici împotriva oricărei preconcepții

Un tricou cu un design ultramodern, care transmite un mesaj puternic. Inspirat de titlul câștigat de Simona Halep la Roland Garros, „N-o să” este tricoul care nu mai are nevoie de nicio explicație. Când toată lumea îți spune că n-o să reușești, ambiționează-te și arată-le că se înșală. Apoi inspiră-i pe alții!

Atenție: PRECOMANDĂ! Ediție limitată: doar 200 de bucăți. Preț promoțional primele 36 de ore. Livrări din 25 august.

Precomandă tricoul „N-o să” de aici.