Croația învinge Franța și câștigă ultima Cupa Davis în formatul clasic; lumea tenisului privește spre schimbările din 2019

Cu scorul de 3-1 la general, Croația a învins Franța la Lille și a câștigat Cupa Davis pentru a doua oară. Campioni în 2005 și finaliști în 2016, când erau învinși de Argentina, croații devin astfel ultimii campioni ai Cupei Davis în acest format. Din 2019, acest eveniment atât de special pentru tenis va trăi prima ediție într-o structură reformată, lucru îndelung comentat de-a lungul ultimilor ani.

Condusă de Marin Cilic în mare formă, care și-a câștigat ambele meciuri fără set pierdut, și de Borna Coric aflat în cea mai bună perioadă a carierei, Croația s-a dovedit a fi mult prea puternică pentru o echipă a Franței prinsă într-un moment prost, cu jucători fie ieșiți complet din formă, fie accidentați.

Dacă Zeljko Krajan, căpitanul nejucător al Croației, s-a putut baza pe cei mai buni jucători atât la simplu (Marin Cilic, Borna Coric), cât și la dublu (Mate Pavic, Ivan Dodig), Yannick Noah a trebuit să se mulțumească cu mai puțin: Lucas Pouille a fost incert, și a intrat doar astăzi, în meciul patru, Jo-Wilfried Tsonga abia ce a revenit pe teren și nu are nici meciuri în picioare, nici cea mai bună condiție fizică, iar Jeremy Chardy nu mai legase două victorii din iunie. Singura veste bună pentru francezi venea dinspre dublu, acolo unde Nicolas Mahut și Pierre-Hugues Herbert, recent finaliști la Turneul Campionilor, erau pregătiți, cu încredere și în mare formă.

Tradițional, Cupa Davis este o competiție unde calculele hârtiei și valoarea echipei așa cum o arată clasamentul nu reflectă neapărat și ceea ce se întâmplă pe teren. Avem suficiente exemple care demonstrează că această competiție – la fel și în cazul Fed Cup – e mai mult despre forța echipei și mai puțin de valoarea separată a unor jucători. Cu toate acestea, în cazul Franței, deținătoarea titlului și câștigătoare a alte 9 trofee în Cupa Davis, lipsa unor jucători dibaci ca Gilles Simon sau Gasquet, ori faptul că nu i-a avut pe Tsonga și Pouille la capacitate maximă s-a simțit din plin.

N-a mirat pe nimeni când, după prima zi, Croația își luase un avânt serios cu cele două victorii obținute de Borna Coric (6-2, 7-5, 6-4 cu Jeremy Chardy) și Marin Cilic (6-3, 7-5, 6-4 cu Jo Tsonga). La fel de previzibil, meciul de dublu le-a dat un dram de încredere gazdelor. Ca o parenteză, în ultimii 80 de ani nu a existat nicio echipă care să fi recuperat un deficit de 0-2 într-o finală de Cupa Davis – record ce va rămâne, desigur, intact.

Nico Mahut și Pierre-Hugues Herbert aveau să-și facă treaba, aducând primul punct (și singurul) pentru Franța după un meci specific Cupei Davis, de care cu siguranță ne va fi dor în viitor. Un 6-4, 6-4, 3-6, 7-6 contra  Pavic/Dodig plin de puncte spectaculoase, dramă cât cuprinde și un public care a savurat din plin fiecare reușită.

Dar Marin Cilic a avut grijă ca astăzi, în ziua decisivă, să închidă orice fereastră înainte ca lucrurile să se precipite. După o evoluție superbă contra lui Lucas Pouille, în care n-a arătat nici cea mai mică slăbiciune (deși, în ultima parte a anului, Marin a avut multe meciuri pierdute din situații favorabile), Cilic și-a dus echipa către al doilea trofeu în Cupa Davis. Croația e, așadar, ultima campioană a acestei prestigioase competiții în acest format.

https://twitter.com/DavisCup/status/1066704128548704256

https://twitter.com/DavisCup/status/1066761995674968064

https://twitter.com/DavisCup/status/1066704758017310720

 

Croatia lifts the historic trophy!#DavisCup #DavisCupFinal #IdemoHrvatska pic.twitter.com/bhkcmrKXg8

— Davis Cup (@DavisCup) November 25, 2018

https://twitter.com/DavisCup/status/1066706802966962176

https://twitter.com/DavisCup/status/1066760163539988480

Gracious in defeat. @NoahYannick is full of praise for Croatia's #DavisCup winning team#DavisCupFinal #IdemoHrvatska #TousEnBleu pic.twitter.com/n52GuWKtB6

— Davis Cup (@DavisCup) November 25, 2018

https://twitter.com/DavisCup/status/1066736294779396101

Odată cu această finală încheiată se pune punct unui capitol bogat pentru o competiție de tradiție, dar chinuită în ultimii ani, căzută în secundar. Istoria ei a început în 1899, când patru membri ai echipei de tenis a Universității Harvard au avut ideea de a-i provoca pe alți patru britanici la un turneu de tenis. Odată primit acordul din partea celor două federații (americană și britanică), Dwight Davis, unul din cei patru membri ai echipei Harvard, a creat formatul de turneu și a cumpărat, cu proprii săi bani, un trofeu din argint, destinat echipei învingătoare. Competiția i-a luat apoi numele.

Un an mai târziu, în 1900, în Statele Unite, la Boston, are loc marele meci dintre Marea Britanie și SUA, câștigat de cea din urmă cu 3-0. Acesta avea să fie începutul unei competiții care a creat mari campioni ori i-a confirmat, a adus la suprafață o atmosfera unică, nemaiîntalnită în niciun alt turneu de tenis, și a făcut să vibreze milioane de fani din toată lumea.

O competiție în care mai toți marii campioni pe care tenisul i-a dat au fost prezenți, majoritatea având și șansa de a câștiga, măcar o dată, așa numita “Salatieră de argint”. De la Rod Laver, Roy Emerson, Bjorn Borg, John McEnroe, Ivan Lendl, Stefan Edberg, Boris Becker, Andre Agassi, Pete Sampras la Marat Safin, Lleyton Hewitt, Andy Roddick, Rafael Nadal, Novak Djokovic, Roger Federer, Stan Wawrinka, Andy Murray sau Marin Cilic.

118 ani mai târziu, cea mai veche competiție pe echipe din tenisul masculin este supusă unor modificări drastice, care vor schimba masiv ceea ce pentru mai mult de un veac s-a numit Cupa Davis (din 1900 și până în prezent, Cupa Davis a suferit o singură mică modificare, în 1981, prin introducerea noțiunii de “Grupă Mondială”).

Ce urmează? Care sunt modificările și cum arată noua Cupă Davis?

Din februarie 2019, Cupa Davis va cuprinde o fază de calificare și una finală. Runda de calificare va începe în februarie 2019 și va include 24 de echipe. E vorba de 12 echipe clasate pe locurile 5-16 în clasamentul pe acest an al Cupei Davis (adică cele care sunt în Grupa Mondială) și 12 echipe câștigătoare ale Grupei I (șase echipe din zona Euro-Africană, trei din zona Asia/Oceania și trei din zona America). Restul echipelor (adică și România) vor rămâne în formatul actual de desfășurare.

The 2018 #DavisCup may have finished, but you don't have to wait long before you can #ShowYourColours once again!

The #DavisCupQualifiers take place on the 1-2 February! pic.twitter.com/sqvAKjk9Wk

— Davis Cup (@DavisCup) November 25, 2018

Se va juca pe formatul acasă – deplasare. Din cele 24 de echipe, 12 vor merge mai departe în turneul final, principala noutate a noii competiții. Turneul va avea loc în perioada 18-24 noiembrie, la Madrid.

Acestor 12 echipe li se vor alătura cele patru semifinaliste din acest an, care sunt direct calificate în runda finală. Plus alte două echipe, beneficiare ale unui wild card.

Astfel, runda finală de peste fix un an va cuprinde un total de 18 echipe. Ele vor fi împărțite în șase grupe de câte trei. Se va juca fiecare cu fiecare, cu două meciuri de simplu și unul de dublu, fiecare în sistemul cel mai bun din trei seturi. Opt echipe vor merge în sferturile de finală, după care se va juca în sistem clasic, eliminatoriu.

Întreaga rundă finală din noiembrie 2019 se va desfășura pe parcursul unei săptămâni: de luni până joi vor fi meciurile din grupe, vinerea se vor desfășura sferturile de finală, urmând ca sâmbată și duminică să se joace semifinalele și finala.

Ce jucători de top vor ajunge la această competiție rămâne de văzut, pentru că mai mulți sportivi și-au anunțat disconfortul față de această decizie a ITF, sau au criticat-o dur.

Asta, în condițiile recentului anunț al ATP, care va organiza ATP Cup începând cu 2020 și care reprezintă, practic, o competiție aproape similară, organizată însă la început de sezon (în ianuarie, înainte de AO) – despre care vom mai vorbi. E lesne de înțeles că lumea tenisului masculin e abia la începutul războiului care va decide care competiție pe echipe va supraviețui și va fi de referință în anii viitori.

 

 

***

Best-seller în SHOP 30-0: Tricoul „N-o să”, inspirat de Simona Halep

Un tricou cu un design ultramodern, care transmite un mesaj puternic, apreciat în număr mare de cititorii Treizecizero. Inspirat de titlul câștigat de Simona Halep la Roland Garros, „N-o să” este despre outsiderul din fiecare dintre noi, despre muntele pe care fiecare trebuie să-l urce în văzul tuturor. Când toată lumea îți spune că n-o să reușești, că n-o să te poți ridica deasupra obstacolelor de tot felul, ambiționează-te și arată-le că se înșală. Apoi inspiră-i pe alții!

Comandă tricoul „N-o să” de aici.