Cornel Ilie (Vunk): “Pe teren, mă simt ca un copil”

În paralel cu profesioniştii rachetei, artiştilor li s-a organizat, pentru al doilea an consecutiv, o competiţie proprie în cadrul BRD Năstase Ţiriac Trophy. Vineri după-amiază, spre exemplu, când mai toţi ochii erau aţintiţi spre Tecău şi Lindstedt, câţiva curioşi au sesizat că, pe terenul alăturat, meciul n-o avea ritmul celui de pe arena centrală, însă debordează de retururi amuzante şi servicii muzicale.

Observ că vedetele nu prea se menajează când e vorba de tenis, joacă şi două meciuri într-o zi.

Da, ne-au luat peste picior, ca s-o luăm noi la picior. Eee, jucăm de fun, să ne avem şi noi în treabă printre ăştia mari. Mie, ce-mi place, e că măsimt ca un copil. Efectiv, ca în copilărie, când aveam ocazia să jucăm în curtea şcolii. De fapt, ăsta este tot farmecul. Dacă mai vine şi lumea să se uite la noi, e şi mai bine.

Mai devreme, partenerul tău de dublu a fost Cătălin Crişan, acum ai jucat alături de Horaţiu Mălăele. Te simţi mai bine în echipă cu un cântăreţ sau cu un actor de comedie?

Păi cu Horaţiu am deja un background. Am câştigat tilul la ediţia de anul trecut. Deşi, dacă stau să mă gândesc, cu Cătălin am jucat de mult mai multe ori în trecut. Are un cross foarte bun de dreapta.

Eşti nelipsit din tribunele turneului ATP de la Bucureşti. Ce te tot atrage?

Păi am ocazia să văd şi eu tenis live, să-i văd pe cei mari care vin aici. Îmi pare bine că s-a mutat în primăvară. Vor veni din ce în ce mai mulţi jucători buni şi bine clasaţi. Anul acesta, tabloul a fost mult mai puternic. Merg şi când se joacă în Bucureşti Cupa Davis. Înainte, nu ratam nici turneele futures care se ţineau prin Herăstrău, pe Dinamo, pe la Centrul Naţional. Îmi place sportul ăsta foarte mult. Să văd tactica, stiluri diferite. E fascinant pentru mine.

La nivel mondial, dacă ar fi să faci un top al marilor turnee, cu care ai începe?

Primul la care sper să ajung este Australian Open pentru că vreau să văd şi Australia şi Noua Zeelandă şi să profit astfel de ocazie, să merg şi la Melbourne cât e turneul de Grand Slam. Sper în 2013…Pe locul doi este Wimbledon, apoi Roland Garros şi, ultimul în ordinea preferinţelor mele, US Open. Mi se pare cel mai puţin atractiv. Şi, din câte am înţeles, şi pentru jucători este la fel.

Despre care dintre jucătorii pe care i-ai văzut în această săptămână se poate spune că te inspiră?

Îmi place foarte mult Simon. Pentru că este un jucător foarte inteligent. Nu are o schemă de joc şi nu face numai ce a învăţat la antrenamente şi ceea ce i-a spus antrenorul. Loveşte cu cap şi e foarte calm. Cine nu mă aşteptam să-mi placă e Malisse, care a jucat demenţial, foarte variat. Îmi pare rău că a ieşit şi el, şi Dimitrov, în prima zi. Eu fiind fan Federer, îmi place foarte mult că are din eleganţa lui. Şi, îmi pare rău pentru Copil. Avea tot ce-i trebuie pentru a-l bate pe Kubot. Îi mai lipseşte puţină încredere.

Concomitent cu al doilea meci al tău de la “Stars Open”, Horia Tecău a făcut pasul spre finală. Cum ţi se pare?

Ce bine pentru Horia! Mă ştiu cu el. Am avut ocazia să joc şi cu el, şi împotriva lui. Acum, şi normal că eram cu o ureche la reacţiile publicului de pe arena centrală în timp ce jucam. Îmi pare foarte bine pentru el. Merita! Sigur va câştiga turneul!

Per ansamblu, avem totuşi o problemă. De ce crezi că, în tenisul românesc, cel puţin în ultimii ani, băieţii nu prea ţin pasul cu fetele?

Cred că pleacă de la psihologia jucătorilor, de la faptul că fetele sunt mult mai ambiţioase. Am urmărit, din 2003 încoace tenisul şi am văzut nişte copii foarte talentaţi pe la 15-16 ani, de care nu mai auzeam nimic. Pe acolo e o groapă. Băieţii încep să dea de viaţă, de fete, de bani şi atunci îi pierd controlul. Mai e şi problema că mulţi sunt antrenaţi de părinţi, care intervin mult prea mult în viaţa lor sportivă. Acolo iar apare o rupere.  

Spune-mi, unde depui mai mult efort: pe un teren de tenis sau într-un concert?

Cred că mai mult conştientizez consumul de energie de la tenis. Pentru că nu sunt foarte obişnuit. La concert, e lumea aia, e publicul care te încarcă. Nu simţi pe moment. La tenis, te resimţi instant, pe scenă oboseala apare peste o oră-două-trei-patru.

Jocul, relaxarea de pe teren îţi sunt de folos în vreun fel în cariera muzicală?

Mă ajută ca mod de viaţă pentru că este locul în care mă încarc. Mă ajută să mă adun foarte mult. E un sport în care te lupţi cu tine însuţi. Mă pun mult mai repede pe picioare. Sunt mult mai atent. Şi, pe undeva, mă ajută şi să-mi eliberez mintea, să-mi văd mai uşor de muzică. În orice caz, îmi face numai bine!

Pe când următorul meci de la “Stars Open”?   

Păi nu ştiu, că trebuie să plec. Am un concert la Beiuş şi stau pe telefoane să văd dacă prind un bilet de avion înapoi spre Bucureşti duminică dimineaţă, să mai facem un demonstrativ aici. Dacă nu, cam ăsta a fost turneul pentru mine.