Cori Gauff ajunge la Simona, cel mai dur test al spectaculoasei ei ascensiuni de la Wimbledon. Plus alte șase lucruri de știut despre ziua a 5-a
Treizecizero | 6 iulie 2019Coco, despre Simona: „“Am văzut-o jucând de multe ori, evident. Nu am lovit niciodată cu ea, nu ne-am antrenat sau ceva. Nu știu cum o să se simtă mingea ei când vom juca, dar sunt familiară cu stilul ei doar privind-o foarte mult”
Indiferent de unde te uiți, e aproape imposibil să nu accepți că povestea lui Cori Gauff este remarcabilă. Informații și opinii despre potențialul ei se plimbau de mult prin lumea tenisului, iar în ultimele luni numele ei a început să apară tot mai des prin feed-uri: o poză de la un antrenament, un meci câștigat într-un turneu mic. Dar o victorie la debutul pe Centre Court de la Wimbledon (3-6, 7-6, 7-5), cu mingi de meci salvate pe parcurs și o calificare în săptămâna a doua a unui Grand Slam? Totul se întâmplă, brusc, foarte repede: Cori Gauff e, acum, cea mai tânără jucătoare ajunsă în săptămâna a doua a unui Grand Slam de la Jennifer Capriati (tot 15 ani) la Wimbledon 1991. Iată un salt foarte iute, pe care lumea tenisului n-avea cum să nu-l îmbrățișeze.
Tenisul are o tradiție îndelungată cu talentele precoce. Înainte să fie Era Big Four sau epoca Serenei, campionii adolescenți erau un lucru firesc; poate de aceea încă mai există această nostalgie și uluire în fața unei fete de 15 ani care le învinge, pe rând, pe Venus Williams, Magdalena Rybarikova și Polona Hercog. Oamenii chiar adoră astfel de povești ale tânărului care apare de nicăieri și dă peste cap ordinea firească: 2,4 milioane de britanici au transformat meciul lui Gauff cu Rybarikova în cel mai urmărit de la Wimbledon în primele zile pe BBC, înainte ca Nadal – Kyrgios să treacă în față, cu 3,7 milioane. Iar în timpul meciului ei cu Hercog, situația de pe The Hill a fost în felul următor:
O bună parte din această audiență, fani care nu se uită neapărat la circuitul de zi cu zi, vor vrea, probabil, ca această poveste să nu se termine prea ușor. Ceea ce face meciul din optimi, dintre Simona Halep și Coco Gauff, unul în mod particular interesant. Poate capul de afiș al Manic Monday, ziua în care se joacă toate optimile de finală. Un meci care o va aduce pe jucătoarea noastră într-o postură nouă: împotriva unui val de simpatie imensă.
Cu Hercog, Gauff a făcut un alt tip de joc, în care a încorporat mult slice-urile, o lovitură pe care spunea, după meci, că n-o agrea în mod special. A fost o dispută emoțională, cu ambele jucătoare trecând prin situații critice. Hercog a fost în fața victoriei în două rânduri, lipsindu-i doar un punct. Slovena a avut și 5-2 în setul secund, apoi a recuperat de la 1-4 în decisiv. Un thriller, chiar dacă calitatea a mai oscilat. Însă Gauff l-a gestionat până la urmă mai bine, cu aceeași maturitate mult peste vârsta ei pe care a afișat-o și în tururile anterioare. N-au fost doar mingile de meci salvate, ci și schimbul de 32 de mingi cu care a câștigat tiebreak-ul setului secund, sau cum și-a păstrat firea în decisiv.
Ce a spus despre Simona Halep? “Am văzut-o jucând de multe ori, evident. Nu am lovit niciodată cu ea, nu ne-am antrenat sau ceva. Nu știu cum o să se simtă mingea ei când vom juca, dar sunt familiară cu stilul ei doar privind-o foarte mult”, a spus Coco, la conferință.
A mai fost întrebată apoi dacă, după 6 meciuri cu jucătoare care nu-s capi de serie, se așteaptă la un meci diferit cu Simona, prima favorită pe care o va întâlni. Și, în același timp, jucătoarea cu cel mai bun clasament pe care o va fi întâlnit Coco vreodată. “Ea este diferită față de toate celelalte pe care le-am întâlnit. Dar fiecare e diferită în felul ei. Fiecare meci e diferit. Nu cred că faptul că e cap de serie o să mă influențeze în vreun fel”, a spus Gauff.
Despre stilul ei de joc am scris în 30-0+:
„Ca joc, Coco este o combinație interesantă – mai degrabă o jucătoare all-court decât una de forță, are un forehand pe care pune spin după caz, un backhand foarte periculos și variat, un serviciu redutabil și o deplasare de top. Cel mai remarcabil pentru vârsta ei este felul cum își selectează loviturile, fără să șovăie nici când trebuie să preia inițiativa, nici când este împinsă în defensivă – are o minte limpede și un instinct bun al jocului. Atitudinea ei pe teren este de asemenea de lăudat – all business în ciuda emoțiilor de a juca pe un tablou principal la un Slam la o vârstă atât de fragedă, mai ales în primul meci contra lui Venus, o jucătoare pe care o admiră nespus.”
Best of the rest:
Elina Svitolina își egalează cea mai bună performanță la Wimbledon. Ajunsă la Wimbledon cu o mini-serie de trei înfrângeri consecutive și revenită recent în circuit după pauză cauzată de accidentarea la genunchi, Svitolina a fost în permanență sub radar, ceea ce, firește, i-a făcut bine: cu victoria obținută în fața Mariei Sakkari (6-3, 6-7, 6-2) favorită 31, Svitolina revine în optimi la Wimbledon pentru a doua oară în carieră.
N-a excelat peste măsură în niciunul din cele trei meciuri din această săptămână, dar a jucat suficient de solid atunci când a contat pentru a ieși pe plus la final. Iar faptul că reîncepe să adune victoriile – nu mai legase trei la rând din martie – e, de asemenea, încurajator pentru că asta înseamnă încredere. Încredere pe care a pierdut-o după pauza luată și sezonul de zgură complet ratat.
Iar veștile bune nu se opresc aici pentru ea – cel puțin teoretic. Șansele pentru a-și depăși cea mai bună performanță la Wimbledon sunt bune, dacă ne uităm spre următoarea sa oponentă: Petra Martic, jucătoare pe care a învins-o de trei ori în cele patru meciuri jucate.
Apropo de Martic, croata își continuă rezultatele excelente în Slamuri și nu va fi prea ușor de oprit. După sferturile de finală de la Roland Garros, acum Martic revine în optimi la Wimbledon pentru a doua oară în carieră după o victorie muncită cu Danielle Collins. Cu acest rezultat, Petra și-a asigurat intrarea, în premieră, în Top 20.
Caroline Wozniacki, eliminată de Shuai Zhang. Wozniacki, favorită 12 la această ediție a Wimbledon, nu a fost niciodată prietenă cu iarba de la Wimbledon. Acesta e turneul de Slam la care ea a înregistrat cele mai slabe performanțe, nereușind niciodată să depășească faza optimilor de finală. Iar dacă mai era nevoie, cumva, de vreo confirmare în acest sens am primit-o astăzi: în fața unei jucătoare care până în această săptămână nu reușise să câștige niciun meci la Wimbledon (!), Wozniacki s-a văzut întoarsă de la 4-0 (și două șanse de 5-0), egalată, condusă și dominată până la finalul meciului de o Zhang care n-a lăsat-o să respire. A fost 6-4, 6-2 pentru Zhang.
Karolina Pliskova trece testul Hsieh. Cu victoria muncită, dar extrem de valoroasă în fața taiwanezei Su-Wei Hsieh (6-3, 2-6, 6-4), Karolina Pliskova își egalează, la fel ca și Svitolina, cel mai bun rezultat înregistrat la Wimbledon, revenind, pentru al doilea an la rând, în optimi. Cu opt victorii consecutive pe iarbă, Pliskova este, fără dubii, una dintre favoritele principale la câștigarea titlului. Iar victoria de azi în fața lui Hsieh, care a pus-o la tot felul de încercări și i-a testat răbdarea, viteza de reacție și deplasarea, spune destul de multe despre forma cehoaicei. Traversează o perioadă excelentă, simte jocul foarte bine, își găsește rapid reperele și, detaliul cel mai important, serviciul e acolo ori de câte ori are nevoie de el. Să fie oare ăsta Slamul Karolinei? Sau, ca în multe alte rânduri, se va împiedica surprinzător?
Odată depășită această mare provocare, Pliskova se va revedea pentru un loc în sferturi cu Karolina Muchova, pe care a învins-o categoric la începutul anului, la Australian Open. Dacă va fi să fie victorie pentru Karolina, ea va intra într-un club – destul de select – al jucatoarelor care au bifat *cel puțin sferturi de finală* la toate cele patru turnee de Grand Slam.
Kevin Anderson, finalistul de anul trecut, învins. După John Isner și Marin Cilic, azi a venit și rândul lui Kevin Anderson, alt jucător bun pe iarbă, dar similar celorlalți doi, ieșit din formă. Anderson a fost învins surprinzător de clar (6-4, 6-3, 7-6) de Guido Pella, un jucător care, de regulă, excelează pe zgură – exact aceeași situație ca și în cazul lui Marin Cilic, și el fiind învins tot de un jucător crescut pe zgură, cu un joc de zgură. Ceea ce, pe de altă parte, alimentează cumva discuțiile despre cât de lentă/rapidă e iarba de la Wimbledon în acest an.
Însă trebuie subliniat că Pella nu-i la prima ispravă de acest gen. Anul trecut, în turul doi, argentinianul îl elimina pe Marin Cilic, de asemenea finalist în 2017.
“Pur și simplu mi-a făcut viața grea. S-a deplasat foarte, foarte bine și am simțit că fac eforturi mari să-l împing în defensivă, astfel încât să finalizez punctele. Cât timp am putut face asta, am avut succes. Dar, per total, nu am jucat un meci rău. Probabil că aș fi putut servi puțin mai bine, însă nu mi-a fost ușor”, povestea Anderson despre Pella la conferința de presă. Tot acolo, sud-africanul, a declarat că nu-i foarte departe de forma lui cea mai bună și e optimist pentru ceea ce va urma.
Revenind acum la Pella, argentinianul îl va avea ca adversar în optimi pe Milos Raonic, care i-a lăsat azi doar nouă game-uri lui Reilly Opelka, într-un meci în care a pierdut fix trei puncte cu primul serviciu. Canadianul, finalist în 2016, e de urmărit de aici înainte pentru că se află într-un sfert de tablou extrem de deschis, iar dintre toți cei prezenți acolo, el e cel mai bine poziționat. Unul dintre Guido Pella, Milos Raonic, Roberto-Bautista Agut sau Benoit Paire va ajunge în semifinale.
Novak Djokovic revine în săptămâna a doua. Hubert Hurkacz, un polonez în vârstă de 22 de ani cu o evoluție tare frumoasă în acest sezon, despre care am mai vorbit și pe care l-am mai recomandat, l-a întins serios pe Djokovic timp de două seturi jumătate. O replică puternică, dar, bineînțeles, nu suficientă. Când s-a simțit strâns cu ușa, Djokovic a fost Djokovic, a ridicat rapid nivelul și a încheiat socotelile înainte de a se complica inutil, 7-5, 6-7, 6-1, 6-4.
A pierdut un set pe drum, așadar, dar meritul pentru asta îi aparține în totalitate polonezului, care a reușit să țină aproape de sârb în setul doi, punându-i mari probleme cu acel joc atât de complex. Ăsta e, de fapt un lucru care ar putea să placă multora la polonez: jocul lui are multe dimensiuni și e capabil să câștige puncte în multe feluri. Nu-i, nici pe departe, un joc liniar și unidimensional.
Întorcându-ne acum la Nole, victoria de azi i-a adus a 11-a calificare în optimi la Wimbledon, acolo unde se va întâlni cu Ugo Humbert. Francezul a pus capăt în trei seturi parcursul canadianului Auger-Aliassime.
Ce altceva:
– la debutul pe tabloul principal la Wimbledon, Dayana Yastremska, în vârstă de 19 ani, se califică în optimi după o victorie în două seturi, 7-5, 6-2, în fața Viktorijei Golubic;
– David Goffin revine de la 1-4 în setul cinci cu Daniil Medvedev, îl învinge, 4-6, 6-2, 3-6, 6-3, 7-5, și se întoarce în săptămâna a doua la Londra după doi ani de absență. A fost un meci superb, incredibil de intens, în special pe linia de sosire, cu o serie de raliuri care îți tăiau respirația.
– Horia Tecău și Jean-Julien Rojer, favoriți 5 în proba de dublu, merg în turul trei după încă o victorie în minimum de seturi, de data asta în fața perechii Fabrice Martin/Hugo Nys. Pentru un loc în sferturi ei vor juca fie cu argentinenii Maximo Gonzalez/Horacio Zeballos (favoriții 9), fie cu spaniolii Pablo Carreno Busta/Feliciano Lopez.
– După șase ani de zile, Fernando Verdasco se întoarce în săptămâna a doua la Wimbledon, cu o victorie în trei seturi în fața italianului Thomas Fabbiano. În urmă cu două zile, Verdasco l-a întors pe Kyle Edmund (accidentat în setul trei la genunchi) de la 0-2 la seturi. În optimi, Verdasco se va întâlni cu David Goffin.
Fotografii: AELTC
CELEBRATION ÎN SHOP-UL 30-0!
Primul Slam nu se uită niciodată! Așa că facem un tricou de colecție, care să ne reamintească de acea zi minunată de la Paris, de acel scor de neuitat, care poate fi începutul pentru multe alte lucruri frumoase. Design votat de cititorii 30-0!
Comandă-l de AICI. Ediție limitată!
IBAN RO51RNCB0079145659320001
Asociația Lideri în Mișcare,
Banca Comercială Română
