Concluzii după Singapore. Cu ce rămânem după turneul de final de sezon?

Cât de important a fost factorul suprafață la Singapore?

Camelia: Suprafața a ridicat mai multe întrebări anul acesta decât anul trecut. Descrisă ca un hard foarte lent, jucătoarele au reacționat diferit la ea: unele au avut din start jocul potrivit (Wozniacki, Pliskova), altele au fost nevoite să ajusteze din mers după un început mai prost (Garcia, V Williams), iar restul nu au găsit soluții (Ostapenko, Svitolina, Halep, Muguruza). David Law, un jurnalist britanic care a intrat pe teren pentru a o intervieva pe Wozniacki după finală spunea că se puteau vedea îmbinările dintre scândurile de dedesubt, iar când a făcut câțiva pași, a simțit cum i se lipesc tălpile pantofilor de teren.

Pentru mine, suprafața a arătat care dintre jucătoare au mai multe ”straturi” în joc și sunt destul de curajoase sau maleabile psihic pentru a ieși din zona lor de confort. Din acest punct de vedere, cel mai mult m-au impresionat Garcia și Williams, care au început prost, dar au făcut ajustări și s-au adaptat suficient pentru a ieși din grupe. Singapore ne-a dovedit încă o dată că nu trebuie să subestimăm rolul suprafețelor în tenis și că acestea pot influența semnificativ balanța de putere dintre jucătoare.

Codruț: Cred că în Singapore se joacă pe o suprafață care vrea să mulțumească pe toată lumea. DecoTurf-Portable sună fancy, dar de fapt, nu e altceva decât o suprafață de indoor care încetinește totul. Asta lucrează în favoarea jucătoarelor care se mișcă repede și se apără bine. Halep, nu? Se pare că nu. Tenisul nu e matematică, chiar dacă ne place să vorbim de unghiuri și statistică.

Până după meciul cu Svitolina, când Simona a spus că nu prea i-a convenit, eram convins să suprafața n-ar trebui să fie luată în discuție prea mult. Dar auzind-o, mi-am adus aminte că ceea ce pentru noi pare clar ca lumina zilei, pentru jucător se vede și se simte altfel. Părerile diferă chiar și între jucătorii/jucătoarele care se află la același turneu. Deci, în concluzie, cred că răspunsul diferă de la om la om. Ciudat e că în ATP, dacă zici indoor hard, zici meciuri rapide, însă WTA-ul are alte planuri la final de an.

Versiunea îmbunătățită a lui Wozniacki: poate continua jocul dominat de la Singapore și mai departe anul viitor? Va fi o pretendentă la Slamuri? (în conditiile în care la anul aglomerația va fi mai mare, cu Serena, Sharapova, Azarenka) 

Camelia: Caroline Wozniacki a fost revelația turneului prin evoluția sa dominantă. Surpriza a fost cu atât mai mare cu cât stilul de joc al danezei nu era unul care să fie descris ca ”dominant”, însă Caroline nu mai joacă la fel ca acum câțiva ani. Ea a apărut la Singapore cu vestita-i defensivă tip ”zid”, dar și cu un serviciu îmbunătățit (a avut cei mai mulți ași în grupă) și o adâncime și un plasament al loviturilor care mi-au amintit de Djokovic. Este încă o dovadă că se pot face schimbări uluitoare în joc la orice vârstă.

Dacă Wozniacki va putea sau nu să ducă mai departe tipul de joc câștigător de la Singapore e discutabil: pe de o parte suprafața foarte lentă, atipică, a avantajat-o mult, iar pe de altă parte, am mai văzut exemple de jucători care apar cu câte o lovitură îmbunătățită la un turneu, dar nu reușesc să o permanentizeze (serviciul lui Rafa, dreapta lui Murray). În Australia, condițiile de joc și suprafața sunt diferite. În favoarea sa este încrederea sporită cu care va aborda probabil sezonul 2018, după câștigarea celui mai mare trofeu din carieră, însă în tenis nu există garanții; ultimele două câștigătoare ale WTA Finals, Radwanska și Cibulkova nu au mai avut performanțe similare după aceea.

Codruț: La anul nu cred că aglomerația va fi mai mare; în sensul că niciuna din fetele de mai sus nu va face finale sau va câștiga Slamuri. Cel mai probabil, Vika, Serena și Masha vor intra în hora Race-ului, dar cam atât. Vedem. În schimb, cred că e rândul lui Wozniacki și al Radwanskăi să ajungă iarăși departe în marile turnee.

Venus: a terminat anul cu cei mai mulți bani câștigați, dar a pierdut toate finalele mari jucate (AO, Wimbledon, WTA Finals). Ce i-a lipsit? Va mai fi un factor și anul viitor?

Camelia: Venus Williams a profitat magistral de vidul de putere din WTA, reușind două finale de Slam, plus una la Singapore – este jucătoarea cu cei mai mulți bani câștigați anul acesta, dar performanța e dulce-amăruie. Venus a scos cât s-a putut din propriul joc și din această oportunitate a unui 2017 cu multe absențe. Are, până la urmă, 37 de ani și asta se vede în faptul că a pierdut o jumătate de pas sau acuratețea loviturilor în schimburile lungi lasă de dorit. Williams și-a mai pierdut din puterea fizică, dar nu și din inteligența tactică și competitivitate: trecută prin multe, știe să gestioneze cam orice pe teren și are fala unei campioane care-și știe valoarea. Nu știu dacă va mai fi un factor și la anul (va avea multe puncte de apărat), dar mi-a plăcut să o văd anul acesta în prim plan fie și doar pentru strângerile de mână old school, lipsa OCC-urilor și a încurajărilor maniace.

Codruț: Nu cred că i-a lipsit nimic – dai de un oponent mai bun și aia e. Nu le-a pierdut la același om, are experiența finalelor mari, deci, cel mai probabil, au fost momente de genul ”tenisul meu e mai bun ca al tău azi”. Cu Muguruza are H2H pozitiv, cu Wozniacki, la fel. Poți să pierzi 10 din 10 practice sets cu cineva, iar a doua zi să-l bați cu 12-0. De-aia tenisul e cel mai nebun sport de pe pământ, iar fără el, am fi precum corabia fără velă.

Chris Bradnam, un comentator britanic pentru televiziunea BT Sport, a declarat-o pe Simona ”cea mai slabă mental lideră a clasamentului WTA de până acum”. Are dreptate, n-are dreptate? Cum alegem să ne uităm la evoluția ei din această toamnă: jumătatea plină (locul 1 la sfârșit de an) sau jumătatea goală (necalificarea din grupe la Singapore pentru al treilea an consecutiv)?

Camelia: Mi se pare exagerată afirmația. Jurnalistul britanic se pare că nu-și mai aduce aminte de Dinara Safina și dezintegrarea emoțională greu de privit din meciurile ei, sau de Jelena Jankovic și scheciurile pe care le punea în scenă de câte ori intra pe teren. Sau de Ana Ivanovic, care s-a prăbușit după ce-a ajuns pe locul 1, sau Kim Clijsters, care a pierdut primele 4 finale de Slam. Da, Simona mai are de lucru la partea emoțională, ea este prima care recunoaște acest lucru și nu numai că recunoaște, ci ia măsuri. În plus, nici celelalte fete care au ajuns pe 1 anul ăsta (Pliskova, Muguruza) nu mi se par chiar monumente de tărie psihică. De fapt, cred că e nedrept să le ceri să fie monumente de tărie psihică, când toate au fost în această postură pentru prima oară.

Cât despre sfârșitul de an al Simonei, paharul mi se pare mai mult plin decât gol. Faptul că le-a luat la fotofiniș pe colege și a reușit să păstreze locul 1 la sfârșitul anului, dar mai ales cele două victorii cu semnificație (Sharapova și Ostapenko) care au dus la urcarea pe locul 1 mi se par niște realizări extrem de utile în vederea anului viitor. Cât despre Singapore, rămâne în continuare un puzzle de rezolvat pentru ea, suprafața și faptul că nu se mai poate mobiliza după o înfrângere dovedindu-se o combinație căreia nu i-a venit de hac. Încă.

Codruț: Dacă vorbește despre Halep cea de pe locul 1, se pripește, pentru că e pe locul 1 de cinci minute. Dacă se referă la cea mai slabă dintre jucătoarele care au ajuns vreodată pe locul întâi, probabil că nu o urmărește chiar de la început. Tipul are experiență (cred, nu-l urmăresc), așa că probabil știe că emoțiile, presiunea, stresul nu sunt neapărat direct proporționale cu miza. La 16 ani, poți face atac de panică în turul 1 la Sângeorz-Băi, iar senzația să fie comparabilă cu o finală de Grand Slam 10 ani mai târziu. Ideea este că, nu demult, Halep întorcea meciuri din toate pozițiile și în toate colțurile lumii și o compara lumea cu Nadal. Patru ani mai târziu, îi scapă câteva ocazii și e cea mai slabă (dintre cele mai bune, aha). Nu merge.

Safina, Jankovic, Wozniacki sau Ivanovic au avut și ele parte de topul lor păgubos, dar numai despre Ana și Dinara ne putem da, cu adevărat, cu părerea, pentru că nu mai joacă. Long story short: Halep are 26 de ani și abia a prins gustul.

“One more!” După ce s-a terminat shootingul oficial, Simona Halep l-a rugat pe Clive Brunskill, unul dintre cei mai buni și cunoscuți fotografi de sport din lume, să-i facă și câteva fotografii cu telefonul ei ☺️Și apoi încă una. Și încă una 😅 Să fi văzut reacția Simonei când a trebuit să lase puțin din brațe trofeul 😍

A post shared by Treizecizero (@treizecizero.ro) on Oct 30, 2017 at 1:28pm PDT

Surprize plăcute, surprize neplăcute la Singapore

Camelia: Cea mai plăcută surpriză pentru mine la Singapore (ca și în sezonul asiatic) a fost Caroline Garcia, care confirmă pronosticurile multora (printre care Andy Murray) făcute în 2011, când era s-o elimine pe Sharapova la Roland Garros. O surpriză majoră a fost Caroline Wozniacki și jocul ei reinventat. Altă surpriză plăcută a fost Pliskova, o jucătoare pe care îmi place s-o urmăresc și care traversa o perioadă mai amestecată. Surprizele mai puțin plăcute au fost Simona și Garbine.

Codruț: Surpriza neplăcută a fost că nu a ieșit Halep din grupă. Am pierdut pariu cu jumătate din prietenii mei care mi-au adus la cunoștință încă o dată că se pricep mai bine decât mine la tenis. Surpriza plăcută este felul în care s-a comportat Simona după. Garcia a fost o surpriză plăcută pentru mine. Speram să facă finală, dar n-a fost să fie.

Foto: Jimmie48Photography

***

Sărbătorește locul 1 cu tricourile 30-0 Onederful

Tricourile care sărbătoresc un moment istoric pentru tenisul românesc sunt în Shop, așa cum au fost votate de cititorii 30-0.

Ia-ți „Onederful” – preferatul publicului – și „Onederful Black”. 

Onederful 

Onederful Black