Cine este Agnieszka Radwanska? Istoria unei jucătoare care tace şi face

Curios, în loc să ţipe pe teren şi să fie numai lapte şi miere în conferinţe, aşa cum se poartă în WTA, Aga face pe dos: nu scoate nici un sunet când joacă, dar zice verde-n faţă în interviuri că nu-i place comportamentul pe teren al  Azarenkăi şi chiotele Sharapovei sunt cam zgomotoase.  Hopa. Cineva care ridică vocea împotriva liderelor actuale ale clasamentului? Cine-i, domnule, fata asta?

Capitolul 1, în care facem cunoştinţă cu o fetişcană lipsită de griji din Cracovia

Aga a fost la început în gaşca fetelor fără griji, împreună cu Caroline Wozniacki, Victoria Azarenka şi Sorana Cîrstea, generaţia nouă care ieşea la shopping împreună, glumea pe Twitter şi Facebook şi îşi schimba la fiecare turneu oja ca să se potrivească cu echipamentul. Ca şi Caroline, era antrenată de tatăl ei, era pe o poziţie confortabilă în Top 20 şi totul era minunat. Poate că viaţa era aşa dulce pentru ele pentru că mizele erau relativ mici.

Niciuna nu era material de Grand Slam, niciuna nu punea probleme veteranelor care aveau încă partea leului în circuit. Până când Caro a început să iasă din rând: a ajuns în finală la US Open şi a început să adune puncte, suficiente ca să devină nr 1. Timp de doi ani (2010-2011), jocul ei constant a avut cel mai mare succes, chit că toată lumea îi aducea aminte după fiecare meci că n-a câştigat încă un Grand Slam. În timpul ăsta, Sorana cădea din top 100, Azarenka se accidenta sau pierdea când ţi-era lumea mai dragă, şi Aga…ei bine, Aga câştiga turnee mici sau se oprea decent in sferturile celor mari.

Capitolul 2, în care fetişcana ia frâiele în mâini şi-l concediază pe tati

Până când, anul trecut la Rolland Garros ,meciul pierdut cu Maria Sharapova în turul patru a fost picătura care a umplut paharul. Aga l-a concediat pe tatăl ei din poziţia de antrenor, după ce acesta a făcut-o cu o şi cu oţet în presă, declarând că are nevoie de un psihiatru şi că e prea slabă mental ca să câştige vreodată ceva important.

Nu era prima dată când cei doi se ciocneau. În 2009, tot la RG (locul perfect pentru controverse, mais oui!), Aga i-a strigat în timpul unui meci „Taci din gură şi mai lasă-mă cu aritmetica ta”, enervată că Radwanski Sr îi număra toate greşelile de pe margine.  S-o enervezi pe Agnieszka Radwanska în aşa hal încât să ţipe la tine, asta e o performaţă. Într-o epocă în care terenul de tenis este ca  un reality show plin de icnete, pumni strânşi, lacrimi şi dramă, Aga dă dovadă de un minimalism în reacţii care aduce aminte de Chris Evert sau Bjorn Borg.

Capitolul 3, în care apar rezultatele serioase şi o rivală la fel de serioasă

După evenimentele de la RG 2011 Aga l-a angajat pe antrenorul echipei poloneze de Fed Cup pentru a călători cu ea. Rezultatele au început să crească imediat. În toamna trecută, Radwanska a câştigat Tokio şi Beijing, cele mai mari turnee de până atunci din cariera ei şi a semnat pentru prima dată un contract de sponsorizare pentru echipament, cu Lotto. A terminat anul pe locul 8, calificându-se pentru prima dată la Turneul Campioanelor şi a fost votată de către fani Jucătoarea Favorită în 2011. Deloc rău pentru cineva care era prea slabă mental şi avea nevoie de psihiatru, nu?

Însă performanţele nu s-au oprit în 2011. În 2012, Aga a învins-o pe Caroline (atunci încă nr 1) la Sidney, a câştigat la Dubai şi, acum, la Miami. Singura jucătoare pe care n-a descifrat-o încă este Victoria Azarenka, actuala nr 1 şi fostă colegă în clubul Mickey Mouse WTA,  la care a pierdut de patru ori anul acesta. E interesant de notat că şi Azarenka a început să urce în performanţe după ce-a  făcut o schimbare de mentalitate şi de echipă, angajându-l pe Sam Sumyk. Ambele au fost inspirate în alegeri şi rezultatele de anul acesta o arată.

Şi în cazul Radwanskăi schimbarea a fost mai degrabă de tonus mental, pentru că jocul i-a rămas în mare acelaşi. Aga va fi mereu limitată de atributele sale fizice. La 1.73 si 56 kg poate fi numită pirpirie in comparaţie cu amazoanele din circuit. Îndemânatic ă şi agilă, Radwanska n-o să câştige niciodată pocnind mingea, ci construind, alergând şi variind traiectorii, spinuri şi viteze. Un fel de Martina Hingis 2.0.

Capitolul 4: Despre Miami şi despre cum în tenis fiecare zi e o zi nouă

Însă cu toate resursele sale de isteţime şi fler, Aga venea inaintea finalei de la Miami cu un scor lamentabil în întâlnirile directe cu Sharapova: 1-7. Motivele nici nu erau greu de văzut. Maria are un tenis cu o singură viteză: supersonică. Aga, pe de altă parte, are un forehand pe care, până îl loveşte, poţi să te duci să-ţi faci liniştit o cafea.

La Indian Wells, Masha a pierdut la Azarenka pentru că a servit prost. Dar la Miami, a făcut zero duble greşeli şi tot a pierdut. De data asta, călcâiul lui Ahile al rusoaicei a fost deplasarea. Pentru că Aga a stat lipită de linia de fund şi a alergat-o pe Maria cât a putut. Bine, dar cum a putut Aga să stea lipită de linia de fund când ştim cu toţii ce torpile loveşte Sharapova? Ei, şi aici, permiteţi-mi să vă prezint lovitura „Crouching Tiger, Hidden Dragon”, pe care Aga a exersat-o din plin pe nervii Mariei, şi care este noua mea lovitură favorită din WTA!

Aga a câştigat apărând perfect şi luându-i Mashei două elemente esenţiale: ritmul şi timpul necesar să se aşeze la lovituri. A variat traiectoriile, lungimea, înălţimea, spinul, viteza şi a obligat-o pe Sharapova să forţeze prematur lovitura câştigătoare şi să greşească. Nu în ultimul rând (şi asta să fie o lecţie tuturor părinţilor care cred că ştiu tot ce e de ştiut despre copiii lor), Aga a câştigat ţinându-şi firea şi serviciul, şi neclipind în momentele cruciale. La sfârşitul meciului a zâmbit uşor, de parcă ar fi câştigat turul 1, nu un turneu Premier.