Cine e John McEnroe și cum s-a născut faimoasa expresie “You Cannot Be Serious”

În 1977, la Paris, un amator american în vârstă de 18 ani, John McEnroe, câștiga la dublu mixt, alături de Mary Carillo, titlul la Roland Garros, împotriva perechii formate din românca Florența Mihai și columbianul Ivan Molina. Era primul dintre cele 17 titluri de Grand Slam pe care le-a câștigat de-a lungul unei cariere fantastice. În 1984 venea la București, cu echipa SUA, pentru a învinge, în Cupa Davis, România lui Ilie Năstase și Florin Segărceanu cu 5-0. În 2012 se întoarce la București pentru un demonstrativ alături de același Ilie Năstase, dar și de Mansour Bahrami, un artist al evenimentelor de gen, și de Andrei Pavel, cel mai important jucător român în epoca post-Năstase.

John McEnroe este poate cel mai controversat jucător dintre toți granzii acestui sport. Numele lui e “vândut” publicului la pachet cu scandalurile în care a fost implicat, astfel încât se trece involuntar pe plan secund sau chiar se uită talentul extraordinar pe care l-a avut  John. Extraordinar atât la simplu, cât și la dublu,  McEnroe s-a distins prin execuții, competitivitate extremă și un temperament vulcanic. Ultima însușire, calitate sau nu, depinde cum privești lucrurile, i-a adus amenzi usturătoare, suspendări, ba chiar și o descalificare, la AO 1990, pentru abuz verbal la adresa oficialilor. Dar John n-ar mai fi fost el însuși fără partea lui mai puțin frumoasă, parte din reputația extraordinară pe care și-a clădit-o. 

Una dintre faimoasele sale ieșiri a lansat și expresia “You Cannot Be Serious”, auzită pentru prima oară la Wimbledon, în 1981, într-un meci din prima rundă, cu Tom Gullickson (video, la finalul articolului). Ceva mai târziu, expresia a devenit titlul autobiografiei lui McEnroe, devenită, cum altfel, un bestseller.

Un jucător eminamente ofensiv, îndrăgostit de suprafețele rapide pe care și-a putut aplica jocul de atac și venirile la fileu încheiate adesea cu un voleu aducător de punct, McEnroe a câștigat patru titluri la US Open și trei la Wimbledon. Ar fi putut câștiga și la Roland Garros. A fost atât de aproape, dar, în finala din 1984 cu marele său rival Ivan Lendl, ieșirile nervoase l-au trădat. McEnroe a pierdut meciul după ce a condus cu 2-0 la seturi.

N-a strălucit doar în circuit, dar și în Cupa Davis, înviorând interesul americanilor pentru această competiție. “Mama m-a pus să promit că voi juca întotdeauna pentru țara mea, dacă voi fi chemat să o fac”, spunea el. Și a jucat. Deține recordul pentru cei mai mulți ani în echipa SUA (12), cele mai multe întâlniri (30) și cele mai multe victorii (59). A adunat cinci trofee în Cupa Davis, iar poveștile câtorva dintre meciurile jucate de el în această competiție ar merita fiecare câte un articol.

După ani și ani de performanțe, dar și de controverse, John a ieșit din circuit în stil de mare campion, așa cum merita. În 1992, la Australian Open, l-a învins pe Boris Becker, campion en-titre la acel moment, înainte de a fi eliminat în sferturi, iar la Wimbledon, turneul la care, în urmă cu 15 ani, reușea prima performanță notabilă la simplu (semifinală), a reușit un ultim parcurs de excepție: tot o  semifinală, învins de Andre Agassi. Dar ultimul său meci la Wimbledon a fost finala de dublu a aceleiași ediții: alături de Michael Stich a câștigat trofeul, ultimul Slam al carierei, al 17-lea, după o luptă senzațională:  5–7, 7–6, 3–6, 7–6, 19–17, în cinci ore și un minut, un record. “A fost o atmosferă grozavă. O manieră frumoasă de a părăsi Wimbledonul”, spunea el. La finalul anului, a făcut dublu cu Pete Sampras în finala de Cupa Davis câștigată de SUA cu Elveția. S-a retras la finele acelui an, de pe locul 20 în lume.

Trei rivalități i-au marcat cariera: cea cu Jimmy Connors, în fața căruia a câștigat de 31 de ori, pierzând alte 20, cea cu Ivan Lendl, în fața căruia a câștigat 15 meciuri, dar a pierdut 21, și cea cu Bjorn Borg, șapte victorii, tot atâtea înfrângeri. Dintre meciurile cu Borg, finala de la Wimbledon 1980, de mulți considerată cea mai bună a tuturor timpurilor, la concurență cu Federer – Nadal 2008, e de neuitat: Borg a câștigat-o, 1-6, 7-5, 6-3, 6-7 (16-18), 8-6, dar Johnny Mac s-a răzbunat un an mai târziu, când, în patru seturi, a pus punct seriei de 41 de victorii consecutive a lui Borg la Wimbledon.

În 1984, McEnroe a terminat anul cu un record fantastic: 82-3, câștigând 13 titluri. În 1979 a stabilit un alt record, câștigând un total de 27 de turnee (simplu și dublu), contabilizând 177 de meciuri câștigate. Cu 155 de titluri, simplu și dublu, conduce în clasamentul all-time. La simplu însă, e pe locul trei la general, după Connors (109) și Lendl (92). A fost 10 ani în top 10 ATP și 4 ani lider mondial.

El este John McEnroe, unul dintre personajele memorabile ale sportului.

John vs arbitru, într-un meci cu Lendl

Reacție incredibilă într-un meci la Stockholm

Momentul de naștere al faimoasei expresii “You Cannot Be Serious!” – Wimbledon, 1981

John McEnroe vs Novak Djokovic, US Open 2009