Cine e în formă și cine nu înainte de US Open | Preview masculin

Am ajuns și la ultimul Grand Slam al anului, în același timp, al patrulea pe care Treizecizero.ro îl acoperă de la lansare. US Open este ultima șansă la un titlu major pe 2012, dar și turneul care promite să lămurească ițele unui sezon dens, complicat, dificil și echilibrat, în sensul că niciun jucător sau jucătoare nu s-a detașat cu adevărat, numele grele împărțindu-și titlurile și perioadele de dominare. 

La masculin, bunăoară, e pentru prima oară din 2005 încoace când primele trei Slamuri ale anului sunt câștigate de trei jucători diferiți. În 2005, cei trei erau Safin (AO), Nadal (RG) și Federer (W), anul acesta distribuția fiind aproape similară, cu Nole luându-i locul lui Marat. 

Tot din 2005 încoace, mai exact de la Roland Garros-ul acelui an, toate Slamurile (cu faimoasa excepție Del Potro US Open 2009) au fost câștigate de unul dintre membrii Big Three, fie Federer, fie Nadal, fie Djokovic. Rafa Nadal este marele absent al ediției din acest an, însă Roger și Novak rămân pe poziții și sunt marii favoriți la victoria finală, aproape toți specialiștii indicându-i pe cei doi drept viitorul câștigător al titlului.

Cum am avut trei Slamuri și trei câștigători diferiți, plus un al patrulea la Turneul Olimpic (Andy Murray), US Open ar putea fi turneul care rupe echilibrul în 2012. Dacă învingătorul va fi fie Federer, fie Djokovic, fie Murray, acesta va putea pretinde titlul neoficial de cel mai de succes jucător al sezonului. 

Și la fete e aproximativ aceeași situație: Victoria Azarenka a câștigat la Australian Open, Maria Sharapova s-a impus la Roland Garros, în vreme ce Serena Williams a luat, totuși, caimacul la Wimbledon, și, ulterior, la Turneul Olimpic. Cele trei sunt și marile favorite ale US Open, un turneu care va însemna și despărțirea oficială de Kim Clijsters, una dintre cele mai iubite și importante jucătoare ale ultimului deceniu.

Dacă înainte de Wimbledon vă invitam la un preview diferit, sub forma a 10 întrebări, acum îi evaluăm separat pe principalii favoriți, dar și pe cei mai în formă jucători înainte de startul US Open.

Roger Federer – Din nou favorit 1 la Flushing Meadows

Evident, a fost un an bun și o vară și mai bună pentru Federer. Elvețianul a realizat aproape tot ce și-a propus la startul sezonului. A câștigat primul Slam după doi ani și jumătate, a câștigat o medalie olimpică, și, cel mai important, s-a întors pe primul loc, depășind, implicit, și faimosul record al lui Pete Sampras. La 31 de ani, Federer e în grafic să bifeze un sezon aproape comparabil cu cei mai buni ani ai săi.  Cu 56 de victorii până acum în 2012, elvețianul ar putea să depășească lejer cota 70 până la încheierea anului, cifră pe care n-a mai depășit-o din 2006 (92-5 bilanțul lui de atunci), ceea ce spune totul despre calitatea jocului lui RF în acest moment.

Fără doar și poate, e un moment prielnic pentru Federer. Nu doar rezultatele pe care le-a reușit îl îndreptățesc să spere la un nou titlu, ci și contextul în care ajunge la New York, acolo unde va fi din nou cap de serie principal – pentru a 23-a oară în carieră la un Grand Slam, depășind un alt record al  lui Sampras (22). E sănătos, e, ca de obicei, grație unui program bine întocmit, odihnit, are un moral excelent, iar titlul câștigat la Cincinnati spune totul despre forma sa de moment. În plus, a întors în favoarea sa rivalitatea cu Djokovic, câștigând ultimele două meciuri directe, iar marele său rival, Rafa Nadal, lipsește.

La fel de important, US Open este un turneu la care, prin definiție, Federer performează excelent. De cinci ori campion aici, între 2004-2008, Roger a mai pierdut o finală în 2009, apoi, în 2010 și 2011, a ratat câte două mingi de meci în semifinale, de fiecare dată cu Novak Djokovic, ratând la mustață șansa unei finale cu Nadal.

Și așa ajungem la poate cel mai important aspect al preview-ului lui Federer:  la exact un an distanță de la înfrângerea-mamut din semifinala cu Djokovic, Federer revine la locul faptei dintr-o postură pe care, acum un an, probabil că nici cei mai înfocați fani ai lui n-o mai vedeau posibilă. Zguduit zdravăn atunci, Federer a depășit momentul, a încheiat anul cu 17 victorii consecutive, apoi, în 2012, a realizat ceea ce știm cu toții. Poate cel mai bun rău care i s-ar fi putut întâmpla.

Novak Djokovic – Campionul en-titre încearcă să-și salveze sezonul

Un an cu un Slam, o finală de Slam și alte două titluri de Masters nu poate fi un sezon ratat, nu? Ei bine, ba da, atunci când numele celui în cauză este Novak Djokovic. Sârbul a ratat cele două mari obiective ale sale din 2012, Roland Garros și Turneul Olimpic, ajungând apoi să-și piardă locul de lider, și, așa cum am discutat aici, încrederea în sine. Reîntoarcerea pe hard îl ajută în mod tradițional pe Nole, însă titlul de la Toronto, obținut în condițiile unui tablou mult mai slab decât de obicei, nu e tocmai elocvent, mai ales că la Cincinnati, la primul obstacol serios, a clacat zdravăn cu Federer. 

Nole este, însă, un performer prin excelență la US Open, acolo unde a făcut cel puțin semifinală din 2007, și unde a câștigat titlul într-o manieră absolut senzațională anul trecut. Paradoxal, tocmai faptul că vine la New York oarecum cu imaginea ușor știrbită, tocmai asta ar putea să-l ajute. Cu mai puțină presiune pe el, dar și cu un tablou mai ușor decât al rivalului său principal, Nole, cel mai adesea letal pe hardcourts, poate încheia anul așa cum l-a început. Și, cu două Slam-uri în buzunar, cine va mai îndrăzni să spună despre el că a avut un an prost?

Andy Murray – A fost sau n-a fost un foc de paie?

După un sezon pe iarbă excepțional, pe parcursul căruia a obținut maximum posibil la Wimbledon, dar și medalia de aur la Jocurile Olimpice, Andy a făcut tot posibilul să ne arunce praf în ochi imediat după plecarea de la Londra. Rezultatele lui Murray post-Olimpiadă sunt fie irelevante, fie neconcludente, dar mai degrabă proaste: o victorie și o retragere la Toronto, un succes cu Querrey și o înfrângere cu Chardy la Cincinnati, unul dintre turneele sale preferate. Ca atare, Murray și-a pierdut un pic din masa de suport fantastică pe care a avut-o lunile trecute. Dar asta nu înseamnă că scoțianul nu va avea un cuvânt greu de spus la New York, turneu la care skill-urile lui funcționează adesea excelent. Cu un moral mult întărit după vara londoneză, Murray revine la US Open convins că poate bate pe oricine, așa cum a dovedit-o la Turneul Olimpic, când i-a învins, succesiv, pe primii doi jucători ai lumii. În plus, absența lui Nadal, jucător în fața căruia n-a avut decât rareori replică, va funcționa în favoarea lui Andy. Tragerea la sorți n-a fost una grozavă, dar Murray 2.0, noua variantă a scoțianului, n-ar trebui să se teamă de potențiale meciuri cu Raonic sau Tsonga. Dacă va ajunge și el, și Federer, în semifinale, conform planului, vom avea un meci de mare calitate.

Restul plutonului – Absența lui Nadal creează un gol, dar și o oportunitate. Cine va profita de ea?

Evident, absența spaniolului e regretabilă, dar sunt câțiva jucători care ar trebui să profite de șansa apărută. Automat, gândurile tuturor merg către, într-o ordine oarecare, Juan Martin Del Potro, Jo-Wilfried Tsonga, David Ferrer, Tomas Berdych, sau, din linia a doua, Milos Raonic și John Isner.

Să vedem: Del Potro, cel care poartă cu el amintirea acelui fabulos turneu din 2009, tocmai ce își anunțase, prin bronzul olimpic, dar mai ales acel meci cu Federer, revenirea la nivelul maxim, dar o altă acccidentare la încheietura mâinii stângi i-a mai scăzut din avânt. Condiția fizică va avea un cuvânt greu de spus în cazul argentinianului, dar jocul lui se simte ca peștele în apă la Flushing Meadows și n-ar trebui neglijat de nimeni. Delpo a făcut cel puțin semifinală în 8 dintre cele 14 turnee jucate în 2012 și impresia generală e că argentinianul e mai aproape decât pare de un nou rezultat istoric.

Tsonga e… Tsonga. Carismatic și puternic, atletic și impunător, dar, de asemenea, inconstant și uneori absent, Jo e mereu pe lista posibililor, dar rareori își transformă șansele în certitudini, lăsând impresia că, mental, nu poate ieși din ceea ce el însuși descria drept o superioritate evidentă a primilor 4. În fapt, cel mai bun indicator al limitărilor lui Jo îl reprezintă rezultatele directe cu primii trei favoriți: Murray are un 6-1 all-time, Federer, un 8-4 (cu un asterisc la acel faimos sfert de la Wimbledon 11), iar Novak a câștigat ultimele 5 meciuri directe, inclusiv acel dramatic sfert de la RG de anul acesta, cea mai mare șansă pe care Tsonga a avut-o recent cu un nume greu. Francezul are potențial imens, dar titluri și certitudini puține. Aruncat pe o zonă de tablou dificilă, Jo va fi un coșmar pentru oricine, așa cum a fost și pentru hidrantul pe care l-a lovit în Toronto, dar ca să câștige titlul va avea nevoie de turneul vieții.

David Ferrer a aterizat în postura de favorit 4, dar s-ar putea ca asta, plus calitatea de “Spanish no.1″ să nu-l ajute prea mult, ba dimpotrivă. Ferrer se simte mai bine când e outsider-ul perfect. Muncitor și serios, David obține, adesea, maximum din tragerile sale, astfel că o semifinală ar putea fi realizabilă. Berdych e într-o cădere mare de formă în a doua jumătate de an, salvată, oarecum, cu finala făcută, exact înainte de US Open, la Winston-Salem, acolo unde John Isner a câștigat. Americanul are un sezon excelent pe hard, iar evoluția în fața propriilor fani ar trebui să-l ajute.

Cum e tabloul?

Federer favorit 1, Nole, cap de serie 2, ordine care se va păstra și la finalul turneului, indiferent cine-l va câștiga. În aceste condiții, marea întrebare era unde va nimeri Murray. Sorții l-au trimis în jumătatea lui Federer, lăsându-i-l pe Ferrer lui Djokovic. Roger îi are pe Berdych, Fish și Simon pe sfertul lui, jucători fie ieșiți din formă, fie adesea controlați lejer de elvețian, astfel că o prezență a lui Federer în semifinale pare un pariu destul de sigur. Murray, în schimb, ar putea da peste incomodul  Raonic în turul 4, iar Milos se tot învârte pe lângă un rezultat mare de la o vreme. Dacă scapă de Raonic, Andy ar putea continua meniul Big Servers cu o porție de Tsonga. Nu e imposibil, dar ar putea fi mult pentru Andy, în perspectiva semifinalei de vis cu Federer.

Dincolo, Nole are, în mod normal, viață ușoară până în sferturi, singurul său obstacol major numindu-se Del Potro. Sfertul lui Ferrer e deschis absolut oricărui rezultat. Multe nume din linia a doua acolo, așa că n-ar fi exclus un semifinalist surpriză.  Poate Gasquet, poate Haas, revelația anului, poate Tipsarevic, poate Dimitrov, dacă tot speculăm. Sau poate o semifinală Djokovic – Isner. Potențialul drum al lui Big John îi implică pe Malisse, Nieminen, Kohlschreiber, Tipsarevic, Ferrer. Nimic din ce Isner n-ar putea bate la US Open. 

Citește și Serena versus restul lumii | US Open, preview feminin

Teaser turneu

 

Programul românilor la US Open 2012:

Feminin:

Sorana Cîrstea – Sabine Lisicki
Simona Halep – Iveta Benesova
Alexandra Cadanțu – Alexandra Wozniack
Irina Begu – Caroline Wozniacki
Monica Niculescu – Ayumi Morita
Edina Gallovits – Stephanie Voegele

Masculin:

Adrian Ungur – Daniel Brands  

Update: S-a făcut tragerea și la dublu. Cu cine joacă ai noștri

S-a făcut tragerea și la dublu, la US Open. La masculin, Horia Tecău și Robert Lindstedt sunt favoriți 3 și îi vor întâlni, în primul tur, pe Zeballos/Bracciali. În cazul unei victorii normale, Horia și Robert vor da piept cu învingătorii dintre Ramirez-Hidalgo/Ramos și Paire/Roger-Vasselin. Nici meciul din turul 3 nu este foarte, foarte dificil, niciuna dintre cele patru perechi posibile nefiind una de anvergură.

Primul obstacol greu pentru băieți ar putea veni în sferturi, când, atenție, s-ar putea reîntâlni cu Marray/Nielsen, în fața cărora au pierdut, dramatic, finala de la Wimbledon. Alt dublu puternic care ar putea fi un oponent periculos în sferturi este cel format din Paes și Stepanek, campionii de la Australian Open, acolo unde Tecău și Lindstedt au ratat la mustață o victorie cu frații Bryan, în semifinale.

Dacă totul merge bine, în semifinale, Horia și Robert ar putea da peste favoriții 1, Nestor/Mirnyi, sau poate peste Melzer/Petzschner, alți adversari cu amintiri.

În jumătatea inferioară a tabloului, una ceva mai deschisă, favoriții sunt frații Bryan.

În turneul feminin:

Irina Begu /Alize Cornet – Paszek/Kerber
Monica Niculescu/Akgul Amanmuradova – Keys/Pegula

Alexandra Cadantu/Mathilde Johansson – Falconi/M.Sanchez 
Simona Halep/Olga Savchuk – Voracova/Zakopalova

Sorana Cirstea/Alberta Brianti – Mattek-Sands/Mirza (13)