Cele nouă întrebări și teme ale Australian Open 2022

După un drum aproape infernal către prima zi, cu un scandal care a consumat emoțional întreaga suflare a tenisului, am ajuns, în sfârșit, la startul Australian Open.

Un turneu iubit de fani, dar care va trebui să treacă (repede) peste gustul amar al evenimentelor din acest start de an. Speranța e că numeroasele fire narative de pe teren ne vor ajuta să uităm repede și să ne întoarcem la ce ne place cel mai mult.

Cum va depăși turneul criza Djokovic?

Ne putem amăgi că nu va fi așa, dar adevărul e că foarte probabil ediția aceasta va rămâne una dominată de sentimentele generate de cazul Djokovic.

Chiar dacă situația a fost lămurită în cele din urmă în preziua startului AO, sârbul a fost trimis acasă și toată lumea arde de nerăbdare să se întoarcă și să se concentreze pe tenis, e destul de rezonabil să ne așteptăm că efectele situației vor mai dura o vreme, iar discuția publică din jurul turneului îl va include și pe Novak.

Un eveniment cu o imagine aproape impecabilă în ultimul deceniu, AO va căuta să depășească momentul cu cât mai puține daune de imagine, dar nu îi va fi simplu. Va avea argumente cu care să încerce asta, pentru că e un alt an în care se lansează tot felul de noi facilități moderne în parcul AO, printre ele un nou stadion ultramodern, Kia Arena, și un centru nou de presă. Dar rămâne de văzut dacă vor exista consecințe directe ale scandalului Djokovic și în ce vor consta acestea.

Cine profită pe tabloul masculin de absența lui Djokovic?

Suntem pe un teritoriu complet nou acum. Fără Djokovic, cu titluri în cont la AO, sunt șanse mari să avem un campion în premieră. Oricum l-ai privi, tabloul este mult mai deschis acum. Dintre cei prezenți la start, doar Rafael Nadal a mai câștigat aici, trecând apoi agonizant de aproape în alte ocazii pe lângă un alt titlu. Rafa are experiența, calitatea și skill-urile ca să profite de golul creat de absența lui Djokovic, iar dacă fizicul nu-l va trăda, nu ar trebui să ne mirăm dacă-l vom vedea ridicându-și nivelul într-atât încât să plece cu trofeul, chiar dacă mulți specialiști nu-l văd nici în noul context cu șanse la titlu.

Andy Murray, următorul pe lista celor mai experimentați, are cinci finale la Melbourne, și multă vreme s-a spus că merită cu prisosință un titlu aici; dar scoțianul, în ciuda revirimentului curent, e încă departe de ideea de contender la nivel de Slamuri și ar fi o realizare sportivă excepțională dacă va mai deveni vreodată unul.

Favorit principal rămâne Daniil Medvedev, cu un traseu relativ convenabil și cu atu-ul, față de colegii săi de generație, că a ajuns deja până la capăt într-un traseu de Grand Slam. Toți ceilalți, în frunte cu Zverev, Tsitsipas, s-au oprit anterior la ultimul obstacol; și s-au oprit într-un mod în care le-a trădat lipsa de experiență în a gestiona emoția momentului.

Și un alt element are contează: Medvedev a arătat că nu prea e genul de jucător care lasă șansele să-i scape printre degete. Știe cum să profite de orice oportunitate apărută, iar jocul arătat în acest început de an pare să indice că lucrurile nu s-au schimbat fundamental de anul trecut. 

Dar și pentru Medvedev e o situație nouă: nu a mai fost niciodată într-o situație ca aceasta, adică favorit masiv și jucătorul cu cel mai bun clasament de pe tablou. Este turneul lui de pierdut acum, și asta-i nu e simplu de cărat pe umeri, chiar și pentru un tip precum Daniil.

Poate fi AO 2022 turneul lui Zverev? 

Zverev a încheiat un sezon absolut grozav – medalia de aur la JO, cinci titluri ATP – cu titlul de la ATP Finals. Trofeul de la ATP Finals nu îl duce de la sine în Top 2 favoriți la AO, jocul și nivelul arătate în 2021, da. 

De la ultima (și singura) lui finală de Slam au trecut deja aproape doi ani, iar faptul că de la acel moment jocul lui a continuat să crească din ce în ce mai mult în intensitate și consistență îl face unul dintre jucătorii care se lupta pentru titlul de la AO, în special având în vedere că nu mai trebuie să se îngrijoreze de Djokovic, omul care l-a oprit cel mai des în Slamuri. 

Zverev e acolo, așadar. Va avea examene importante de trecut. Probabil Nadal, probabil Medvedev sau Tsitsipas, jucători care știu cum să îl joace și cum să facă să câștige împotriva lui. 

La ce să ne așteptăm din partea lui Rafa Nadal? 

Turneul de la AO i-a adus lui Rafa unele dintre cele mai dezamăgitoare și mai dure înfrângeri din cariera lui. Tot aici a trăit și câteva dintre cele mai dificile momente, accidentându-se sau având mari probleme fizice.

Anul acesta, pentru prima dată din 2009, Rafa a câștigat din nou un trofeu în Australia, la Melbourne (ATP 250). E drept, l-a câștigat cu victorii la Berankis, Ruusuvuori și Creesy. Dar victoriile sunt victorii, iar Rafa știe asta mai bine ca oricine; ca niciun alt jucător, Rafa se încarcă mult din orice fel de victorie. Ele îi aduc „sentimentele potrivite”, cum spune el, și elimină din dubii, despre care el mereu spune că sunt bune. 

Deși Nadal a început sezonul cu multe semne de întrebare, după ce, din cauza accidentărilor, el și-a oprit sezonul în august 2021 și a fost testat pozitiv la coronavirus chiar înainte de începerea noului sezon, acest început de an e promițător pentru Rafa. Iar dacă fizic se află la parametrii înalți, atunci lucrurile vor deveni interesante, pentru că prea ușor nu va fi scos de pe teren. 

În tot acest context, nu e de subestimat un jucător de calibrul lui, când va simți o oportunitate. Cum ar fi ca el să scrie istorie și să devină jucătorul cu cele mai multe Slamuri (21) chiar la Grand Slam-ul care i-a adus cele mai multe dezamăgiri în carieră? 

Surprize plăcute și mai puțin plăcute

La capitolul surprize plăcute, trebuie neapărat incluse aici jucătoarele care tocmai au câștigat titluri recent, în săptămâna pre-AO: Paula Badosa la Sydney, Madison Keys la Adelaide. Ambele sunt două jucătoare de evitat, care ar putea face multe stricăciuni la AO. Badosa e în plină ascensiune, e capabilă să acceseze un nivel înalt, foarte înalt. Iar Keys va rămâne mereu o jucătoare capabilă să bată pe oricine; e suficient doar să se așeze câteva piese în locul potrivit. 

De asemenea, lista ar mai putea să le includă pe Amanda Anisimova, Anett Kontaveit – care ar putea să spargă gheață cu un rezultat mare în Slamuri  –  sau Elena Rybakina. 

La masculin, Andy Murray ar putea fi surpriza cea mai plăcută dintre toate, după ce tocmai a jucat prima lui finală ATP  la Sydney după multă vreme. Gael Monfils, cel care a fost primul câștigător al noului sezon, după titlul câștigat la Adelaide, sau Thanasi Kokkinakis au și ei argumente. 

În privința surprizelor neplăcute, șansele cele mai mari pentru eliminări premature ar fi pentru Aryna Sabalenka, numărul doi mondial, Emma Raducanu, Sofia Kenin sau Elina Svitolina.

Ash Barty și Naomi Osaka

Erau două jucătoare cotate cu cele mai mari șanse la titlu, iar sorții le-au pus una în drumul celeilalte, promițându-ne un potențial Barty vs Osaka în turul al patrulea. Indubitabil, Barty e marea favorită pe tabloul feminin. Joacă prea solid, are prea multă încredere și se află într-o formă prea bună pentru a nu merita acest statut.

Pentru Barty, va fi însă de gestionat cursa în sine; ideea de a câștiga acasă, idee care face de multe ori misiunea mult mai grea decât ar trebui să fie. E o presiune pe care n-a gestionat-o grozav în ultimii ani în momentele cu adevărat importante ale AO, clacând în câteva ocazii favorabile. Dar anul trecut Ash a arătat o disponibilitate fantastică la stres, iar asta s-ar putea să o ajute acum.

Dincolo, Naomi este limpede cea mai bună jucătoare pe hard a ultimilor patru ani. Are și ea semnele ei de întrebare. Deși ajunge la AO neînvinsă, în urma retragerii în semifinale la Melbourne, perioada prea mare de timp în care nu a jucat un meci oficial (mai bine de șase luni) ar putea să-i pună piedici. Apoi, e această dificultate pe care a arătat-o în a-și apăra trofeele, lucru pe care nu l-a reușit încă în carieră. Desigur, asta nu o face mai puțin periculoasă. De-a lungul timpului, Osaka a dovedit multe lucruri: că poți câștiga un Slam fără să joci mult, că poți câștiga un Slam fără să ai experiență, că poți domina într-un Slam fără să arăți neapărat un joc dominant în turneele premergătoare unui Grand Slam. 

Oricum, una dintre cheile turneului feminin stă în potențiala lor întâlnire din turul al patrulea. Rivalitatea lor stă acum la 2-2, iar Osaka a mai învins-o pe Barty în trecut chiar la AO, în turul al treilea din 2018. Am scris de mai multe ori că, pe cât de dinamic e, circuitului WTA i-ar prinde bine niște dueluri mai dese între jucătoarele care au ocupat locul 1 în ultimii ani și au câștigat Slamuri în ultimii ani. Acest duel ar putea fi momentul cu scântei al acestui turneu.

Sorana și Irina au argumentele lor la Melbourne

Sorana Cîrstea și Irina Begu, două dintre jucătoarele de top ale României, au parte de o tragere la sorți ușor complicată. Sorana se revede cu Petra Kvitova – or un meci cu Kvitova nu e niciodată ușor, pentru că sunt momente în meci în care nimic nu mai depinde de adversară. Irina a primit-o pe Oceane Dodin, o jucătoare agresivă, capabilă să servească foarte puternic. 

Sorana știe cum să joace împotriva Petrei, a învins-o chiar anul trecut, tot la Australian Open, în turul doi; a mai învins-o în alte două ocazii în trecut. Însă meciurile cu Kvitova sunt diferite, pentru că niciodată nu știi ce Petra o să primești: o Petra care nu se regăsește și alternează erorile cu loviturile direct câștigătoare, o Petra care nu se regăsește deloc și împrăștie erori peste erori. Sau o Petra care pur și simplu își pulverizează adversarele. 

La Irina lucrurile arată mai bine din punctul acesta de vedere. Dodin nu e o jucătoare constantă neaparat; e agresivă, dar greșește mult și ușor, deci apar șanse. De menționat și că în ultima lor întâlnire, Dodin a învins-o pe Irina, în turul doi al calificărilor de la Wimbledon.

Și Sorana, și Irina au jucat optimi de finală la Melbourne; ambele au trecut prin pasaje de joc de o calitate foarte ridicată în ultimele sezoane. Ar mira pe cineva foarte mult dacă ar ajunge iar într-o astfel de fază? Deloc.

Debutul Gabrielei Ruse și a lui Jaqueline Cristian

Moment important pentru cele două nou-venite în Top 100. Pentru ultimele luni extraordinare – în care au câștigat fie primul titlu WTA (Gabi), fie au jucat prima finală WTA a carierei la simplu (Jaq), respectiv au debutat la un interval scurt una după alta în top 100 – Gabriela Ruse și Jaqueline Cristian primesc acum o mică răsplată (una dintre multele care vor urma) pentru toată muncă lor. Vor debuta pe tabloul principal la AO. 

Gabriela va juca în premieră pe tabloul principal la Melbourne (a mai fost prezentă până acum în main draw la US Open și Wimbledon, de fiecare dată trecând de calificări), în vreme ce Jaqueline va juca pentru prima dată pe un tablou principal la un Grand Slam.

Indiferent de cum se va încheia aventura lor la Melbourne, prezența lor aici e un câștig pentru că înseamnă, înainte de orice, o experiență pe care nu au mai trăit-o până acum. 

Și Gabi, dar și Jaq sunt în acel punct în care învață, acumulează și trebuie să se acomodeze cu circuitul, cu nivelul, ba chiar cu viteza de joc. Faptul că fix în urmă cu un an ambele jucau la un turneu ITF și erau clasate în afara primelor 170, iar acum sunt unde sunt, arată cât de mult se pot schimba  lucrurile în tenis. Ne mai arată și că e important să avem răbdare. 

Cât de departe va ajunge Simona la Melbourne ? 

Cu Australian Open, Simona a avut dintotdeauna o istorie relativ complicată. A fost eliminată de patru ori în primul tur din 11 participări, într-o serie de trageri la sorți brutale ca match-up pentru ea. Dar, de asemenea, a jucat trei sferturi de finală, o semifinală și o finală – una istorică, din punct de vedere al traseului din acel an. Nu e deloc rău, dar aproape mereu contextul, tragerile la sorți, adversarele sau forma fizică n-au fost prietenoase pentru ea la Melbourne. A părut că nimic nu a venit ușor pentru ea în acest loc – așa cum nimic nu a venit ușor pentru ea în întreaga carieră. Până când a făcut să pară ușor. 

De data asta, Australian Open o găsește cu un titlu câștigat recent, în formă bună fizică și cu o altă stare de spirit. Acest ultim aspect contează mult din multe motive. După accidentarea suferită în mai, Simona a revenit în tenis nu doar mai motivată să revină la nivelul obișnuit. Dar și mult mai fericită că are din nou ocazia să joace tenis. Faptul că s-a întors cu acest mind-set de jucătoare împlinită, care joacă fără așteptări, fără o presiune aparte și dă senzația, prin declarațiile ei și prin ceea ce arată pe teren, că e bucuroasă doar că joacă tenis, o face una dintre cele mai periculoase jucătoare de la această ediție a AO. 

Simona a evoluat întotdeauna incredibil de bine când privirile nu au fost asupra ei și a putut să-și găsească acea liniște. La AO are parte de această liniște și de un context care, teoretic, nu o impune printre favorite, pentru că ea încă se află într-un proces de revenire – iar evoluțiile ei din ultimele luni nu ar trebui să ne facă să uităm că Simona încă se află în acest proces, care nu e ușor. Dar tocmai pentru că nu are această presiune și ia lucrurile așa cum vin, construind pe ele și căutând să revină la nivelul dinainte de accidentare, tocmai asta o face să joace liber. Or, când asta se întâmplă, adversarele ei nu sunt tocmai fericite. 

Pe lângă încrederea pe care a căpătat-o după trofeul de la Melbourne, Simona are și un traseu destul de prietenos în prima lui parte, care îi permite să intre în turneu treptat, adică exact așa cum îi place ei. Pe de altă parte, niciun meci la un Grand Slam nu e ușor și există un grup de jucătoare nefavorite care, într-o bună zi, pot pune mari probleme oricui. 

Cum spuneam și în preview, ultima dată când Simona a venit la Melbourne având un titlu în dreptul ei (Shenzhen 2018) s-a mai oprit până în finală. Asta nu e o garanție că se va întâmpla și acum la fel, dar sunt semne bune. Iar faptul că, după atâta vreme și după o perioadă atât de complicată, Simona intră într-un Slam pregătită, cu încredere și sănătoasă e cel mai mare câștig. Așa cum cel mai mare câștig – cu titlu sau fără titlu la AO – e că Simona joacă din nou tenis și e fericită cu treaba asta. 

Foto: Profimedia Images