Cele mai interesante declarații de la Roland Garros

V-ați obișnuit deja cu selecțiile noastre de citate de la turneele importante. Evident, nu puteam rata bogata ofertă de conferințe de presă și perlele aferente lor de la Roland Garros. Iată câteva dintre cele mai, după caz, hazoase, inedite, ironice, stupide și interesante declarații ale eroilor de la turneul parizian.

 

Q: Ce alegi între un meci din primul tur în Cincinnati şi o după amiază la pescuit cu prietenii, cu o ladă frigorifică plină?
JO-WILFRIED TSONGA: E aşa de evident, că nu-i nevoie să mai răspund.

Q: Ai vreo poreclă?
DOMINIKA CIBULKOVA: Cibulka. E de la numele meu, Cibulkova, care în slovacă înseamnă „ceapă”

Q: Ce rol are publicul şi reacţiile lui?
ROGER FEDERER: Depinde de moment. Când stau jos în pauze,de obicei nu-l aud, încerc să-mi relaxez mintea şi corpul. Apoi, în timpul punctului, e aşa de linişte că devine straniu de multe ori. Dar când se termină punctul şi se aud urale, îmi place să primesc acest impuls. Nu mă deranjează când publicul îl aplaudă pe adversarul meu, asta înseamnă de obicei că oferim un spectacol de calitate.

Q: Ca jucător profesionist, ai destul timp pentru hobby-ul tău principal, pescuitul?
RAFAEL NADAL: Problema cu pescuitul e următoarea: trebuie să te duci dimineaţa. N-am nicio problemă să mă trezesc dimineaţa devreme, dar am antrenament dimineaţa. Şi unchiul meu n-o să fie foarte fericit dacă îi spun: „Ştii, mă duc la pescuit acum. Mă antrenez mai tîrziu”

Q: Dacă ai avea ocazia să pui o întrebare unui jucător, ce ai întreba şi pe cine?
DAVID FERRER: Aş vrea să-l întreb pe Roger Federer, în ciuda aparentului său calm, ce simte în momentele grele ale unui meci. La ce se gândeşte, ce se întâmplă în mintea lui?

Q: Foloseşti loţiune cu factor de protecţie solară?
RAFAEL NADAL: Nu. Ar trebui, dar nu pot. Nu pot să joc, am senzaţia că pielea mea e lipicioasă. Nu-mi place, e îngrozitor. Tot timpul îmi ating faţa, nasul, şi apoi şi mâinile-mi devin lipicioase. Nici măcar la antrenament nu folosesc. Poate ar trebui…

Q: Care e melodia pe care o asculţi cel mai mult în această perioadă?
MARIA SHARAPOVA: „Never let me go” de Forence and the Machine

Q: Care e visul tău favorit?
MARIA SHARAPOVA: Să stau la plajă şi să beau o Pina Colada. Numai că apoi te trezeşti şi eşti înapoi în lumea reală..
Q: ..şi eşti mahmură.
MARIA SHARAPOVA: Eu nu. Poate tu.

Q: Care e primul lucru pe care-l faci când ajungi acasă după un turneu?
ANDREAD SEPPI: Primul lucru pe care-l fac e să deschid geanta, scot rufele murdare şi i le dau mamei mele să le pună la spălat.
Q: Mama ta încă îţi spală rufele?
Andreas Seppi: Da. E stilul italian. (Râde)

Q: Ai vreun citat favorit?
JANKO TIPSAREVIC: Da. L-am citit recent. „Nu cine eşti te face special, ci ceea ce faci”

Q: Ai obsesii sau superstiţii pe teren?
JANKO TIPSAREVIC: Câteodată, dacă nu-mi place un copil de mingi, refuz să iau mingi de la el. (râde)

Q: La ce alte lucruri te pricepi în afară de tenis? Fotbal?
ROGER FEDERER: Sunt destul de bun, dar mai slab de pe partea stângă.
Q: Golf?
ROGER FEDERER: Aş putea fi foarte bun, dar nu am timp şi nici răbdare să joc acum. Poate în viitor.
Q: Poker.
Nu, nu joc.
Scrabble?
Hm, nu, nu-mi place.
Gătit?
Nu, nu sunt bun deloc. Dar mă pricep să fac curăţenie. Sunt foarte bun la dat cu aspiratorul.

Q: Ai prieten?
JULIA GOERGES: Următoarea întrebare. (râde)

Q: Ce planuri de viitor ai?
MILOS RAONIC: Trebuie să mă tund. Neapărat.

Q: Care e visul vieţii tale?
JUAN MONACO: Să fiu preşedintele echipei mele de fotbal.

Q: Ce-ai făcut cu rachetele şi echipamentul purtat în timpul finalei câştigate din 2009?
SVETLANA KUZNETSOVA: Nu-mi amintesc. Nu mai ştiu, cred că am dat rachetele unor prieteni, şi echipamentul poate-l mai am pe acasă. Când eşti tânăr, nu apreciezi cu adevărat o victorie mare ca aceasta. Abia apoi, când vezi ce greu e să repeţi performanţa, îţi dai seama de adevărata ei valoare.
Q. Anul acesta, dacă câştigi, o să păstrezi rachetele şi hainele?
SVETLANA KUZNETSOVA: Cu siguranţă.

Q. Cine e mai emoţionat, tu sau Sasha, când vă urmăriţi unul pe celălalt jucând?
MARIA SHARAPOVA: Cred că eu îmi ascund mai bine emoţiile. Şi mă descarc mai târziu. Nu ştiu. Singurul lucru pe care pot să-l spun cu siguranţă e că prefer să joc decât să mă uit.

Q: Vreau să fac un film şi aş vrea să mă ajuţi să distribui în toate rolurile jucători şi jucătoare de tenis.
NOVAK DJOKOVIC: Ok.
Q: În rolul eroului principal care arată bine?
NOVAK DJOKOVIC: Roger Federer
Q: Personajul negativ, care este înfricoşător.
NOVAK DJOKOVIC: Del Potro
Q: Femeia frumoasă care se dovedeşte a fi o trădătoare.
NOVAK DJOKOVIC: Sharapova
Q: Copilul genial
NOVAK DJOKOVIC: Tomic
Q: Cel mai bun prieten al eroului principal.
NOVAK DJOKOVIC: Tomas Berdych
Q: Glumeţul inofensiv
NOVAK DJOKOVIC: Tursunov.

Q: Ai vreo poreclă?
FABIO FOGNINI: Brontolo. E piticul morocănos din „Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici”. Când eram mic eram cam leneş şi mă plângeam tot timpul.
Q: Şi acum eşti la fel?
FABIO FOGNINI: Nu!…Ei bine, un pic.

Q: Preferi să câştigi jucând ca o maimuţă sau să pierzi jucând ca un zeu?
FABIO FOGNINI: Hm. De exemplu Federer, joacă frumos. Mie-mi place să mă uit la el jucând. Dar joacă prea frumos, are prea mult stil. Dacă aş juca cu el, aş prefera să câştig jucând ca o maimuţă decât să pierd jucând ca un zeu.

NICOLAS MAHUT (după victoria la Roddick din primul tur): Când am văzut că joc cu Roddick, am crezut c-o să pierd, ca până acum. Am jucat de patru ori cu el. La Queens în 2007, am avut minge de meci şi aţi văzut ce s-a întâmplat. Acum, când îl voi vedea în vestiar, mă voi simţi mai bine. N-o să mai am senzaţia că sunt un porumbel şi el trage în mine.

ANDY MURRAY, (după ce a fost informat că unul dintre jurnaliştii britanici pe care-l cunoştea a declarat pe Twitter că tricoul lui Andy de la RG este „plicticos”): Cămăşile în care a venit la serviciu de-a lungul anilor au fost deseori foarte dubioase, deci în mod clar n-o să stau acum să-i ascult părerile despre modă.

Q: Ce-ţi trecea prin cap când câştigai împotriva lui Mattek-Sands?
SLOANE STEPHENS: Mă gândeam că mama mea, cum e ea foarte răsfăţată, o să vrea să zboare acasă la clasa 1, aşa că trebui să continui să câştig.

Q: Următorul tău adversar va fi Andreas Seppi.
NOVAK DJOKOVIC: E într-o formă grozavă în ultimul timp. A câştigat turneul de la Belgrad. Deci e foarte celebru în Serbia. (zâmbeşte) Cred că jumătate din ţară o să-l susţină pe el, pentru că a câştigat trofeul. Nu, nu, glumesc.

Q: Ai vreo şansă? (împotriva lui Roger Federer)
DAVID GOFFIN: Dacă spun da, o să fiu considerat arogant, dacă spun nu o să se spună că-mi lipseşte ambiţia. Vom vedea.

Q: Cum îţi revii după un început de sezon mai puţin reuşit?
SAMANTHA STOSUR: Sunt foarte mulţi factori extra-tenis care influenţează felul în care joci. Australian Open a fost un dezastru. Dar după ce-am plecat am realizat că nu e sfârşitul lumii şi că mai sunt încă 9 luni de jucat anul acesta şi lucrurile pot să se schimbe. Dacă-ţi păstrezi simţul realităţii şi pui lucrurile în perspectivă, poţi să întorci situaţia.

Q: Următorul tău adversar, David Goffin, a mărturisit că eşti idolul lui.
ROGER FEDERER: Nu e prima dată. E ciudat, trebuie să mărturisesc. E bizar. Mă bucur să aud asta, totuşi. Dar o să fie un meci neobişnuit, acum că mi-aţi spus asta. Mulţumesc mult.

Q: Cine face îţi face planul de joc: tatăl tău, antrenorul Hogstedt, sau tu?
MARIA SHARAPOVA: Sunt varză când vine vorba de planuri de joc. Cred că e singurul lucru care-l enervează (pe Hogstedt) la mine.  Intru pe teren şi fac ce mă taie capul. Şi apoi, după meci, mă întreabă: „Tu vorbeşti serios? Păi ce sens are? De ce m-ai angajat?” Dar mi-am cerut scuze în avans când l-am angajat, aşa că înţelege.

Q: Ţi-a plăcut atmosfera ostilă de pe stadion? (în meciul câştigat cu Gasquet)
ANDY MURRAY: Nu mi s-a părut exagerată. A fost ca la un meci de fotbal. Mi-a plăcut. Nu ştiu de când nu m-am mai distrat aşa pe un teren de tenis. Nu m-am speriat doar pentru că publicul voia să pierd.

Q: Ce ai scris pe cameră după meci?
DAVID FERRER: Am scris “La mulţi ani!” E ziua logodnicei mele.
Q: Aceeaşi zi cu Rafa?
DAVID FERRER: Nu, nu, Rafa a fost ieri. Şi-n plus…îmi place de Rafa, dar nici chiar aşa de mult.

Q: După primul set ai mai câştigat doar două game-uri. Ce s-a întâmplat?
NA LI: Nimic nu s-a întâmplat. Am încercat să pun mingea în teren şi n-am reuşit.

Q: Ce turneu ţi-ar plăcea să câştigi până la sfârşitul carierei?
DMITRY TURSUNOV: Mi-ar plăcea să câştig Kremlin Cup. Dar dacă nu se poate, mă mulţumesc şi cu Roland Garros-ul.

Q: Ce lovituri ai vrea să împrumuţi de la alţi jucători?
NICOLAS MAHUT: Reverul lui Djokovic, dreapta lui Nadal, serviciul lui Federer şi voleul lui Paul-Henry Mathieu. Glumesc, ultima parte a fost o glumă: voleul lui Michael Llodra.

Q: Crezi că ai putea să loveşti şi pe dreapta şi pe stânga cu o singură mână?
MARION BARTOLI: (Râde) Probabil, dar nu aş mai juca la acelaşi nivel. Probabil aş pierde uşor la jucători de club. Cine ştie, poate după ce mă retrag. Deşi cred că e periculos: aş putea lovi pe cineva de lângă teren, mai ales pe rever.

Q: Ai înotat vreodată cu rechini?
SAMANTHA STOSUR: Nu. E mai mult o legendă cu rechinii în Australia. Noi acasă nu facem mare caz de asta.
Q: Dar rechini în circuit, la Roland Garros, ai văzut?
SAMANTHA STOSUR: (râde) Da, am văzut câţiva. Trebuie să fiu atentă.

Q: Cine crezi că este cel mai atrăgător jucător?
SAMANTHA STOSUR:  (râde) Sunt câţiva… Dar ştii cine cred că are cea mai sexy voce? Un arbitru: Kader Nouni. E francez!

Q: Cu cine te înţelegi bine în circuit?
STAN WAWRINKA:  Cu jucătorii elveţieni şi cei francezi: Jo, Gael.
Q: Petreceţi timp în afara terenului?
STAN WAWRINKA:  Da, cu Gael joc fotbal pe Playstation.
Q: Cine e mai bun?
STAN WAWRINKA:  Eu. El alege cele mai bune echipe, dar tot degeaba.
Q: Aţi stat vreodată în aceeaşi cameră de hotel la turnee?
STAN WAWRINKA:  Nu. Dar ştiu că în camera lui e mereu haos. La fel şi-n bagaje.
Q: Dacă îi pun aceleaşi întrebări lui Gael, o să răspundă la fel la ele?
STAN WAWRINKA:  Probabil. În afară de Playstation – o să susţină că el e mai bun. Dar amândoi ştim că nu-i adevărat.

Q: Ai făcut vreodată vreo pasiune pentru vreo jucătoare de tenis?
DMITRY TURSUNOV: Dar de ce să lăsăm la o parte jucătorii?

Joseph, copil de mingi la Roland Garros: „Câteodată jucătorii pleacă repede de pe teren pentru că sunt supăraţi, şi uită lucruri. Rachetele rupte le dăm arbitrului şi după meci facem o tragere la sorţi între noi copiii de mingi, ca să vedem cine le primeşte. 
Un prieten mi-a povestit odată că a fost copil de mingi la un meci al lui Tsonga. Într-un moment încordat din meci, când i-a adus prosopul, Jo i-a spus: „Stai puţin cu mine, nu mă lăsa acum singur, e un moment important, îmi dai mingile mai târziu.”

 

Sursele sunt conferinţele de presă sau din interviurile „Road to Roland Garros”