Cei care refuză să câștige și cei care refuză să piardă. Cum altfel, ultimii sunt majoritari în semifinalele de la Cincinnati

Grigor Dimitrov. Ernests Gulbis. Richard Gasquet. Ana Ivanovic. Ce au aceşti jucători în comun? Refuză să câştige.

Serena Williams. Novak Djokovic. Andy Murray. Simona Halep. Dar aceştia? Refuză să piardă.

Tenisul seamănă deseori cu filmul „Ziua cârtiţei”. Fiecare turneu îţi dă senzaţia că este repetarea mai mult sau mai puţin identică a precedentului. Cincinnati a reluat, ca într-o simfonie, temele Rogers Cup, uşor modificate, dar în esenţă aceleaşi.

Simona continuă să uimească, câştigând meciuri prin tenacitate, împotriva tuturor circumstanţelor potrivnice: oboseală, accidentări, adversare deloc comode. În ciuda tuturor acestor obstacole, aşa cum spuneau aseară comentatorii TennisTV după victoria contra Nastiei Pavlyuchenkova, „Halep reuşeşte să găsească o cale să câştige. Pe lângă faptul că este o jucătoare tare bună, este o competitoare înnăscută. Nu mai avem superlative pentru a descrie voinţa şi profesionalismul de care dă dovadă în fiecare zi, în fiecare meci”.

Novak Djokovic, Andy Murray şi Serena Williams continuă să întoarcă meciuri, să câştige de pe marginea prăpastiei, frângând jocul şi spiritul adversarilor. Goffin, Dimitrov, Gasquet, Ivanovic, toţi au simţit pe pielea lor arsura eşecului de a-i fi avut în mână pe cei trei şi de a-i fi scăpat. Fie că au clacat fizic (ca Gasquet), fie că au clacat mental (ca Dimitrov şi Goffin), fie şi una şi alta (ca Ivanovic), deznodământul este acelaşi şi pluteşte în aer încă dinainte ca cei doi combatanţi să păşească pe teren. „Războinicii victorioşi câştigă mai întâi şi apoi pleacă la luptă, în timp ce războinicii învinşi pleacă mai întâi la bătălie şi apoi caută să câştige”. A spus-o un fel de Robbie Koenig al timpului său, Sun Tzu.

Roger Federer face ce face el cel mai bine în primele tururi, mai ales pe suprafeţe rapide: este supersonic. Feliciano Lopez, ultima victimă, i-a spus buimăcit la fileu: „Ai zburat azi pe teren!”. Federer a stat pe teren doar trei ore la acest turneu şi nu şi-a pierdut niciodată serviciul, pe care deseori l-a câştigat în manieră caracteristică: sub 30 de secunde.

Great match point from @rogerfederer and a funny exchange on the handshake with #Lopez. Very impressive. #tennis http://t.co/jqp3dTJGTQ

— TennisTV (@TennisTV) August 22, 2015

În consecinţă, ajungem în semifinale cu aceiaşi suspecţi de serviciu, între care s-a strecurat, şi la fete şi la băieţi, câte un intrus. Andy Murray îl va întâlni pe Roger Federer pentru a 25-a oară şi va căuta să întoarcă trendul ultimelor întâlniri, așa cum a făcut-o şi contra lui Djokovic la Rogers Cup. Andy nu l-a mai învins pe Roger de la semifinalele Australian Open din 2013, pierzând deja patru meciuri la rând, ceea ce a întors head-to-head-ul în favoarea lui Fed (13-11). Printre ultimele victorii ale lui Federer contra lui numărându-se şi sfertul jucat anul trecut aici la Cincinnati. Şi noi, şi ei, cu toţii ştim la ce să ne aşteptăm. Dacă ambii sunt apţi, Federer va juca în continuare ultra-agresiv (sau va încerca). Este singurul game plan care îi asigură  pe hard o şansă reală la victorii rapide şi fără costuri fizice mari. Murray are mai multe opţiuni de joc, dar la cât de obosit este după ultimele două maratoane nu m-ar mira să joace şi el pe cartea agresivităţii sporite. Ultimul meci dintre ei doi, semifinala de la Wimbledon, a fost un meci absolut electrizant.

.@rogerfederer 2nd serve return hit points @CincyTennis is pretty impressive @TennisTV pic.twitter.com/7tUcQyi6gN

— Treizecizero.ro (@treizecizero) August 22, 2015

După ce sfertul contra lui Wawrinka nu s-a ridicat deloc la înălţimea aşteptărilor (se pare că incidentul Kyrgios l-a afectat pe Stan destul de serios pe plan emoţional) în cealaltă semifinală Novak va face recepţia unui UnderDog: volatilul, acrobatul şi etern imprevizibilul Dolgopolov. Venit din calificări, Dolgo The Dog a scos jucători bunicei pe parcurs, culminând cu Tomas Berdych în sferturi, o victorie destul de clară şi seacă. Contra lui Djokovic însă, Dolgopolov are o istorie cam dureroasă. Este încă unul dintre acei jucători care l-au avut pe grande în mână şi l-au scăpat. Nu a câştigat niciuna dintre cele patru întâlniri precedente, dar în trei dintre ele a câştigat primul set doar pentru a vedea cum i se spulberă visurile şi jocul pe final. Cel mai clar caz de înecat la mal s-a petrecut anul acesta la Miami: 6-7 (3), 7-5, 6-0, când a avut mai multe șanse să se desprindă la 7-6, 4-0 în setul doi. No comment. Dacă istoria ne-a învăţat ceva, este că se repetă. Nu mă aştept ca Dolgopolov să schimbe povestea şi să-l bată pe Novak într-o semifinală de Masters, dar noi ăştia care ţinem cu cei defecţi putem spera, nu?

Din ultimele 49 de Masters, Big 4 au câștigat 45! Excepții: Soderling (Paris 10), Ferrer (Paris 12), Wawrinka (MC 14), Tsonga (Toronto 14)

— Treizecizero.ro (@treizecizero) August 22, 2015

La fete, intrusa este Elina Svitolina, încă o tânără speranţă care îşi face din ce în ce mai des simţită prezenţa în ultimele faze ale turneelor. Ucraineanca a scos-o pe Safarova, care a rămas fără „puteri” pe finalul meciului şi a încasat sec un covrig în decisiv. Elina o va primi cadou pe Serena Williams, cu care are două meciuri precedente, ambele pierdute. Scorul ultimului, jucat la AO anul acesta în turul trei este foarte interesant: 4-6 6-2 6-0. Serena did a „Serena” in that one too, didn’t she?

În cealaltă semifinală, le avem pe două rivale care se cunosc bine: Simona Halep şi Jelena Jankovic. Cred că în afară de conaţionalii ei, bineînţeles, nimeni nu-i ţine pumnii lui JJ să ajungă cât mai departe în turnee precum o face presa. Jelena este o sursă sigură şi inepuizabilă de citate care acoperă toată gama, de la savuros la crazy. Rugată să-şi dea cu părerea despre meciul pe care tocmai îl câştigase, JJ şi-a început analiza: „Where to begin? Im thirty and flirty”. La conferinţa de presă a încercat să explice: „Uneori spun chestii şi nici mie nu-mi vine să cred ce-mi aud urechile”. Spre deosebire însă de colegele ei la fel de temperamentale şi controversate (Vika, Serena), Jelena reuşeşte să smulgă publicului zâmbete, nu ochi daţi peste cap de exasperare. Jankovic are o latura caraghioasă care face ca teatralitatea ei să fie mai degrabă inofensivă şi amuzantă decât degrabă călcătoare pe nervi.

Cu Simona va fi alt meci gen „şoarecele şi pisica”. Teoretic, dacă ambele îşi fac jocul obişnuit, niciuna nu va reuşi să o spulbere pe cealaltă cu forţa loviturilor. Va fi un tenis tactic, în care deseori îşi vor anula una celeilalte avantajele. Probabil se va alerga mult, ceea ce poate nu-i aşa bine pentru Simona. Însă Halep are acest avantaj psihologic: a bătut-o pe JJ în ultimele cinci meciuri jucate din seria celor şase întâlniri directe, ultima oară în două seturi clare la Toronto în turul doi. Ştie ce trebuie să facă contra ei, este doar o chestiune de execuţie. Să sperăm că va executa din nou în minim de seturi.

 

| Am lansat primul nostru Podcast! Ascultă-l și citește detaliile AICI. Săptămâna viitoare revenim cu un nou episod.