Ce victorie pentru Dominic! Thiem îl învinge în premieră pe Rafa Nadal într-un turneu de Grand Slam și merge în semifinale!
Radu Marina | 29 ianuarie 2020În ultimul an, Dominic Thiem a câștigat șapte meciuri din nouă jucate contra Big 3. Cea mai recentă victorie, cea de azi din maratonul cu Nadal, îl aduce în prima lui semifinală de Slam pe o altă suprafață decât zgura. Am tot vorbit că Thiem are, în teorie, șanse la a câștiga un Grand Slam, dar progresul și jocul actual al lui Domi arată că nu e doar teorie: austriacul ar putea câștiga foarte bine primul Slam chiar aici.
Ajuns pentru prima dată în sferturi la Australian Open din a șaptea încercare, Dominic Thiem s-a dovedit același adversar periculos pentru Rafa Nadal și la Melbourne, precum a fost la Paris în patru rânduri (2014, 2017, 2018, 2019) sau, mai ales, la US Open 2018, unul dintre cele mai bune meciuri ale rivalității lor. De data asta a și făcut pasul final, reușind să-l învingă pe Rafa pentru prima dată într-un turneu de Grand Slam.
A fost 7-6 (3), 7-6 (4), 4-6, 7-6 (6) pentru Dominic Thiem, care se califică în a 5-a semifinală de Slam, dar prima pe o altă suprafață decât zgura, după un nou meci pe cinste cu Rafa, în care a avut mari emoții pe final.
Meciul ăsta era așteptat cu mare interes din mai mult motive. Pentru că în ultimele lor confruntări au produs scântei și multă calitate. Pentru că amândoi au ajuns la acest meci testați, în formă bună și fără probleme fizice. Pentru că Thiem e unul dintre puținii jucători (excepție Big 4), capabili să mențină vreme bună o agresivitate sporită, lovind prin adversar și rezistând intensității lui Rafa. Pentru că, de la ultimul lor meci jucat pe hard (USO 2018), Thiem a progresat enorm, câștigând patru titluri pe această suprafață, dintre care unul Masters, plus o finală la ATP Finals, unde i-a învins și pe Federer, și pe Djokovic. Nu e mult de atunci, dar, cumva, despre Domi nu s-a vorbit mult la acest AO; iată-l confirmând că a devenit un factor pe hard, și făcând-o în stil.
Am primit, dacă mai era nevoie, încă o confirmare că Thiem a evoluat pe hard prin victoria obținută azi, și prin evoluția impecabilă avută: selecție a loviturilor grozavă, agresivitate bine susținută, defensivă aproape înfricoșătoare, mereu incisiv, căutând să dețină controlul.
Partida a început tare, așa cum era de așteptat: amândoi jucând la intensitate maximă, căutând, pe rând, să dicteze și să stabilească coordonatele. Nadal foarte sigur, cu mici probleme în a găsi acea lungime tipică în schimburi, Thiem foarte agresiv, căutând să lovească prin Nadal.
Primul care a clipit a fost Thiem. La 4-3, austriacul a făcut două erori ușoare și a pierdut game-ul după alte două puncte câștigate de data asta de Rafa, într-o manieră clasică nadaliană: își eliberează mult terenul cu forehandul înfășurat, închide punctul cu un rever în lung de linie și urcă la 40-0, ca mai apoi să facă break-ul după un lob superb.
Dar tot Thiem a fost cel care a ridicat ștacheta atunci când situația a cerut-o. De la 5-3 și minge de set Nadal, Thiem a fos de neoprit: a scos la înaintare acea agresivitate brutală, dar extrem de compactă, a salvat mingea de set și s-a reîntors în meci după un retur direct câștigător care i-a adus rebreak-ul.
Dacă serviciile lui Rafa spre reverul austriacului n-au surprins (Thiem blochează returul de rever și în rare ocazii îl lovește plin) a fost interesant de urmărit planul lui Nadal de a-i căuta constant, aproape permanent, reverul lui Thiem. L-a tocat mărunt pe partea de rever, dar a făcut-o variind, schimbând traiectoriile și alternând unghiurile… până când a devenit previzibil. De exemplu, mingea de set pe care Thiem a salvat-o, a salvat-o pentru că se aștepta ca Nadal să-i pistoneze reverul în cross, a așteptat acolo și a obținut punctul după un alt rever, dar într-un cross mult mai scurt.
Ajunși în tiebreak, primul care a schimbat a fost Rafa iar lupta de pe linia de fund s-a mutat la fileu. Rafa a început cu mini-break după o scurtă imparabilă, Thiem a revenit de la 0-2 după o altă scurtă excelentă.
Cel care s-a adaptat mai bine acestei schimbări a fost Thiem: a fost mai lucid, atunci când a trebuit să paseze, a fost atent atunci când Nadal a surprins cu un serviciu-voleu nu tocmai inspirat la 5-3. După o oră și nouă minute și aproape 40 de lovituri câștigătoare (20 Thiem, 16 Nadal), primul set avea să meargă la Domi.
Setul doi a avut, în linii mari, aceeași evoluție. Segmente de tenis exploziv, căderi, reveniri și multă calitate, per total. De data asta, Thiem a clipit mai devreme, la 2-2, când de asemenea și-a pierdut serviciul la zero, dar a revenit de la 2-4 la 5-4 – un interval în care Rafa a ratat neașteptat de mult; nu a părut că se simte tocmai confortabil pe teren.
Totuși, pe măsură ce s-a intrat în linie dreaptă s-a jucat dur. Rafa a salvat o minge de set la 5-6 într-un mod tipic lui (serviciu la exterior, forehand câștigător), dar tiebreak-ul i-a aparținut tot lui Thiem, în special pentru că în momentele mari, a arătat ca un jucător mare. A fost agresiv, a căutat să-și câștige punctele și a jucat fără nicio reținere sau teamă. Rafa a rezistat cât a rezistat, a revenit de la 0-4 la 4-4, dar a fost mult prea rigid în execuții, în deplasare și în intenții – vezi scurta complet ratată pe care a încercat-o la 4-4 și care avea să-l coste setul doi.
Condus cu 2-0 la seturi, întrebarea nu era dacă Rafa ar putea reveni în meci, chiar dacă ultima dată când a întors un meci de la 0-2 la seturi s-a întâmplat acum 13 ani, la Wimbledon, cu Mikhail Youzhny. Capacitatea lui Rafa de a reveni într-un meci și refuzul lui de a se da bătut nu trebuie subestimate niciodată.
Problema era alta: ce ar putea aduce el nou pentru a-l deraia pe Thiem, care a fost atât de prezent și solid în momentele cheie, și să facă asta suficient cât își ofere o șansă? Pentru că seturile au fost echilibrate, Rafa a avut șansele lui, dar atunci când într-adevăr a contat, Thiem a fost cu mai mult de un pas înaintea lui: foarte agresiv, prea exact, mult prea puternic și stabil pe picioare (de aici și defensiva ireală). Neverosimil.
Și totuși. După un set trei în care s-a mers cap la cap, fără artificii, fără break-uri, fără reveniri, Thiem a servit la 5-4 pentru a rămâne în set. Nu a făcut-o rău, dar a devenit ușor ezitant. Nadal, speculativ ca întodeauna, a simțit asta și l-a obligat să lovească din poziții incomode, să pună și mai mult în lovituri, cu scopul de a-l forța să greșească, ceea ce s-a și întâmplat în final. A fost un set foarte îngrijit din partea lui Rafa, cu șase winnere și doar patru erori neforțate (11-12 a fost raportul lui Domi). Sau, folosind concluzia de la meciul cu Kyrgios: uneori, nici măcar un joc atât de bun nu e suficient pentru a obține o victorie în trei seturi contra lui Rafa.
Singura greșeală a lui Thiem în acest set trei a fost că n-a mai jucat în ritmul lui, n-a mai presat pe fiecare game de serviciu, n-a mai amenințat cu fiecare lovitură. Și-a luat mai mult timp, s-a concentrat mai mult pe serviciul lui și a intrat într-o oarecare stare de relaxare dusă spre pasivitate – cumva parcă resimțindu-se după două seturi brutale ca intensitate și durată – stare care lui Rafa i-a convenit, firește. N-a mai fost sufocat de agresivitatea adversarului, a fost mereu în avantaj servind primul și asta l-a făcut să fie periculos la retur.
De data asta, Thiem trebuia să răspundă: cum avea să se reflecte pierderea acestui set la nivelul încrederii, în condițiile în care a cedat un set aproape de nicăieri.
Domi a răspuns la dilema asta iarăși ca un jucător mare. A crescut intensitatea, nivelul de agresivitate și a readus tenisul fulgerător din primele două seturi pentru a face break-ul încă din game-ul doi. Un break la care Rafa chiar n-are ce-și reproșa. Își poate reproșa faptul că a avut primele două seturi în mână și a ratat avantajele avute, dar nu și modul în care Thiem a făcut break-ul.
Cu toate că a reacționat neașteptat de bine după setul pierdut, ce a urmat când Dominic a servit pentru meci a fost cu adevărat surprinzător, în condițiile în care întregul meci a gestionat impecabil momentele de mare încărcătură.
Presiunea și-a făcut, însă, simțită prezența. Una e să servești pentru prima ta victorie în fața lui Nadal la un Slam, alta e să revii de la 3-5 în primul set al unui meci ce se desfășoară în sistem trei din cinci. Așa că Thiem a dărâmat în două minute, cât a durat game-ul în care a servit pentru meci la 5-4, tot ce construise cu greu în setul patru. Faptul că a servit pentru o asemenea victorie și a fost atât de aproape să o obțină l-a lăsat fără aer: după o dublă greșeală și trei erori neforțate cu forehandul, setul patru mergea în prelungiri.
A continuat să resimte presiunea în tiebreak, când austriacul a condus cu 6-4 dar s-a văzut egalat, ratând, printre altele, o minge de meci cu forehandul, cu tot terenul liber. A fost însă ajutat să treacă linia de finish de un passing shot cu reverul un pic norocos și de o eroare de forehand a lui Rafa. Pentru că, uneori, cum spunea și Roger ieri, ai nevoie și de puțin noroc.
Astăzi norocul a fost de partea jucătorului mai incisiv, mai curajos, care a dominat, a condus ostilitățile, a impresionat pe alocuri prin rezistența fizică și psihică. S-a încurcat un pic când mai avea de făcut un mic pas, cel mai important. L-a trecut, cu greu, cu puțin ajutor, dar superioritatea lui a fost evidentă, apreciată inclusiv de Nadal la conferință. Domi va încerca acum să se califice în prima lui finală de Grand Slam care nu se numește Roland Garros.
IBAN RO51RNCB0079145659320001
Asociația Lideri în Mișcare,
Banca Comercială Română
