Ce urmează | Care sunt punctele de atracție ale finalului de sezon

 

De fiecare dată după un Slam, lumea tenisului intră într-un fel de amorțeală plăcută, ca și cum ar căuta să se refacă după nebunia, intensitatea și bucuria orelor de tenis de înaltă calitate. N-o fi fost US Open (nici acum) cel mai spectaculos și ieșit din comun Grand Slam, însă, cu tot cu New York, a fost o vară lungă și plină de evenimente, iar fanii simt nevoia să tragă linia și să evalueze ce s-a petrecut în acest an. Dar încă e prea devreme pentru concluzii, mai este destul tenis de jucat în acest sezon care s-a scurs cu o rapiditate fantastică: parcă mai ieri eram în plin sezon australian, iar acum deja Australian Open a început să-și facă, discret, dar sigur, promovare pentru viitoarea ediție. Așa că, în loc de niște concluzii despre ce-a fost, hai mai bine să vedem ce urmează și ce e interesant de urmărit pe linia dreaptă a anului tenisistic 2013. Iar până la Melbourne 2014 nu mai sunt decât 120 de zile.

I. Româncele. Simona și Sorana își continuă cursa spre elită

Inițial, intertitlul acesta suna diferit: “Cursa Simonei către Istanbul”. Ce-i drept, posibilitățile pentru calificare directă sunt mult mai mici acum comparativ cu situația în care Simona Halep ar fi reușit să mai treacă măcar un tur la US Open, însă există încă șanse pentru o prezență senzațională și de ultim moment la Turneul Campioanelor. Iar dacă Simo ne-a învățat ceva în 2013, ne-a învățat că ne putem baza pe ea și că avem dreptul să sperăm la mai mult și la mai bine.

Cum stau cifrele? Momentan, Simona ocupă locul 15 în Race to Istanbul, iar dacă o scoatem pe Marion Bartoli din calcule (afară de o revenire de ultim moment, campioana de la Wimbledon nu va fi la Istanbul, chiar dacă clasamentul i-ar permite), românca ar urca pe 14. În eventualitatea în care o jucătoare din Top 8 nu va putea participa din cauza unei accidentări (iar Maria Sharapova pare o candidată, la acest moment), ar însemna că Simona ar trebui să mai urce alte trei locuri ca să ajungă cel puțin pe lista rezervelor pentru Istanbul. De acest salt de trei locuri o mai despart, la acest moment, doar … 81 de puncte.

Există însă un dublu asterisc aici. În primul rând, cel legat de situația lui Bartoli și cea a Sharapovei. În al doilea rând, WTA își rezervă dreptul, conform regulamentului, să ofere arbitrar al 8-lea loc unei jucătoare, “ținând cont de circumstanțe extraordinare” [la Turneul Campioanelor se califică direct primele 7, plus 1 wildcard. Dacă wildcard-ul nu e acordat, atunci se califică locul 8]. Cel mai probabil, nu va fi cazul de astfel de circumstanțe, așa că se vor păstra calculele de mai sus. 

Evident că nu ne-am dori ca Simona să ajungă la Istanbul prin contextul unor accidentări, ci grație rezultatelor ei, însă chiar dacă nu o va face, sezonul ei va rămâne oricum unul memorabil. Ca să adune alte puncte utile în cursa către Istanbul/Top 10, Simona mai are destule oportunități. Ea va juca la puternicele turnee de la Tokyo și Beijing (unde pe listă sunt anunțate și Serena, Azarenka, Radwanska, plus restul elitei), plus turneele indoor de la Linz și Moscova. Halep n-are nimic relevant de apărat în această toamnă.

Sorana Cîrstea, la rându-i, are și ea șanse să adune puncte importante și să intre în premieră în Top 20, eveniment aproape iminent la această clipă. Sori, care a ieșit de la US Open în condițiile în care a jucat incomplet refăcută, are o mulțime de ocazii să confirme rezultatele bune din circuitul nord-american. Ea va juca la Guangzhou (de săptămâna următoare; afară de vreun wildcard de ultim moment, va fi cap de serie 1), apoi va fi prezentă de asemenea la Tokyo, Beijing și Linz.

Turneele asiatice n-au adus prea multe rezultate importante pentru românce în ultimii ani, așa că ar fi o ocazie ideală ca fetele noastre, nu doar Simona și Sorana, să schimbe asta.

II. Câte meciuri mai ‘prind’ Novak și Rafa în acest an?

Poate că lupta pentru locul 1 la finalul anului e, în proporție de 90 la sută, încheiată (fără calcule detaliate, singura șansă a lui Nole este să câștige absolut tot și să spere că Rafa nu mai adaugă aproape nimic), însă lupta dintre cei doi rămâne la fel de aprinsă. Am scris aici totul despre stadiul actual al rivalității lor, consecințe după USO și așteptări pentru perioada următoare. Apropo de așteptări, nu ar mira pe nimeni dacă Nadal și Djokovic vor mai adăuga pe acest final de sezon la totalul celor 37 de meciuri directe. Asta pentru că Rafa a confirmat, zilele trecute, că va fi prezent și la Beijing, și la Shanghai. Cu alte cuvinte, nicio șansă pentru ca Nole să câștige teren considerabil în clasament. Cu trei titluri de apărat în perioada următoare [Beijing – 500 de puncte, Shanghai – 1000, Turneul Campionilor – 1500], sârbul ar putea adăuga ceva doar la Paris.

Beijing, turneul la care Novak se simte ca la el acasă (trei titluri în ultimii patru ani), este, de altfel, și prima ocazie directă la care s-ar putea produce rocada. Nadal are nevoie să ajungă în finală, caz în care va redeveni numărul 1 – pentru prima oară din iunie 2011, indiferent de rezultatul lui Djokovic sau de punctele acestuia din Cupa Davis. Ca să-și păstreze prima poziție, Nole are nevoie să își apere trofeul și să spere că Nadal va fi eliminat până în semifinale, inclusiv. Pariază cineva pe o nouă finală între cei doi?

Nadal va merge apoi și la Basel, caz în care este de urmărit dacă va sări, cum ar fi normal, peste Paris, turneu pe care nu l-a câștigat niciodată. Dar nici la World Tour Finals nu s-a impus vreodată, și e lesne de înțeles care competiție e mai importantă pentru el. O toamnă plină pentru el, iar pe lângă discuția despre primul loc, mai sunt alte două întrebări de urmărit: 1. Cât timp va putea păstra el ritmul, ținând cont că înainte de meciul cu Ucraina din Cupa Davis s-a declarat „consumat emoțional și un pic obosit de tot și de toate” și 2. Va reuși să termine neînvins pe outdoor hard sezonul 2013? 

Una peste alta, în ce-i privește pe cei doi patru potențiale ocazii de reîntâlnire, plus o potențială rocadă. Deloc rău pentru un final de sezon.

III. Federer și Turneul Campionilor: da sau nu?

Toată lumea știe despre coborârea abruptă din clasament a lui Federer, și fiecare are grade diferite de comparație (și de gravitate) pentru a o evalua. Însă nimeni nu contestă faptul că asistăm la cel mai slab sezon al lui Federer de când a apărut în elita tenisului. Așa se face că, fapt aproape de neconceput în trecut, elvețianul are ceva emoții în ce privește calificarea la Turneul Campionilor, una dintre competițiile sale preferate. Ar fi picătura care ar vărsa paharul unui an dezamăgitor, dar deocamdată nu-s motive de panică. Federer, locul 7 în Race la acest moment, are încă destule opțiuni pentru a ajunge cu bine la Londra. Ca să obțină biletele pentru Showdown-ul de final de an, Fed trebuie, totuși, să adune și niște puncte. O va putea face la Shanghai și la Basel, turnee la care anul trecut a jucat semifinala și, respectiv, finala. În caz de nevoie, Federer mai are și opțiunea Paris, Masters pe care anul trecut l-a sărit, însă e posibil să nu-și mai permită luxul acesta acum. Ceea ce comportă în sine un risc secundar, pentru că, dacă va merge la Paris, apoi se va califica la Londra, elvețianul va fi pe teren trei săptămâni consecutive.

Jucătorul care pune în mod direct în pericol locul lui Federer este Richard Gasquet (locul 9 în Race, la doar 290 de puncte distanță). Ar mai fi și Tsonga, însă nivelul pe care-l va atinge Jo după revenirea pe teren este incert. Ca fapt divers, de luni Federer va reveni pe locul 5 în lume, asta deoarece Berdych a jucat un singur meci în Cupa Davis pentru Cehia și va pierde puncte.

Pentru Federer, vestea bună este că se trece pe indoor, acolo unde are mai multe atuuri și-și poate regăsi siguranța, mai ales că traseul presupune și o vizită pe acasă. Iar fie el în formă sau nu, Federer rămâne redutabil indoor. În 2011, un an în care a avut, de asemenea, multe rezultate considerate pe atunci “catastrofale”, Federer a răspuns câștigând trei titluri la rând în sezonul de indoor. Asta a însemnat nu doar un final de an puternic, ci și punctul de plecare pentru rezultatele excelente din 2012, când a reușit un Slam, revenirea pe locul 1 în lume, depășirea recordului lui Sampras, alte cinci titluri (dintre care trei de Masters), plus argintul olimpic.

Campionul elvețian mai are un atu care ar putea să-l ajute acum. După ce a atins podeaua, fie doborât de adversari și de durerile la spate, fie trimițându-se singur, Federer are și o parte plină a paharului: joacă, de acum, fără să mai aibă nimic de pierdut. Fără titluri de apărat și fără presiune. Dacă nu va mai redresa deloc corabia, deja lumea tenisului e pregătită pentru asta. Au pregătit-o rezultatele acestui an. Iar moștenirea lui este, oricum, intangibilă, indiferent de câte meciuri va mai pierde pe viitor. Dacă însă va găsi resurse să revină între primii 3-4 jucători, câștigând și ceva relevant pe parcurs, atunci nu doar că va face uitată vara 2013, ci își va adăuga o altă „faptă de arme” în palmares: va fi eroul unei reveniri improbabile, dar de ținut minte. E de așteptat și de văzut. S-au întâmplat lucruri mai ciudate în tenis decât perspectiva ca jucătorul cel mai galonat din istorie să-și regăsească jocul.

IV. Circuitul Asiatic + Indoor-ul european

Spuneam la început că după ultimul Slam al anului, fanii au tendința să intre deja în hibernare. Adesea, turneele post-USO sunt percepute drept lipsite de importanță, dar circuitul asiatic poate fi o formă plăcută de a urmări tenis într-un context cu mai puțină presiune și miză. Plus că, pentru români, orele de start sunt ceva mai accesibile față de turneele din America de Nord. În plus, nu doar Djokovic vs Nadal și Federer vs el însuși sunt temele finalului de an. Andy Murray, de exemplu, joacă mereu bine în Asia, Del Potro s-a transformat într-o forță incontestabilă pe indoor (26-5 în ultimele meciuri, cu patru titluri în această perioadă), iar turneul de la Paris s-a transformat într-o sursă permanentă de surprize. Destule motive ca să stăm cu ochii pe televizoare în această toamnă și să vedem/așteptăm/apreciem și altceva.

O recapitulare a punctelor de atracție: două turnee Masters (Shanghai, Paris), turneul de 500 de la Beijing (cu Djokovic, Nadal, Ferrer, Berdych, Wawrinka la start), turneul de 500 de la Basel, la rându-i cu o distribuție excelentă (Federer, Nadal, Del Potro, Berdych, Wawrinka, Gasquet). La fete, cum ziceam mai sus, toate vedetele vor fi prezente în circuitul asiatic.

V. Turneul Campionilor | Turneul Campioanelor

Programat între 4-11 noiembrie, World Tour Finals are încă de pe acum o mulțime de intrigi interesante, iar revenirea lui Nadal nu face decât să sporească interesul pentru întâlnirea primilor opt jucători din lume. Vom mai avea timp să discutăm pe larg despre el. Deocamdată, de notat că sunt șanse mari să avem un debutant printre calificați, pe Stanislas Wawrinka. Printre cei încă în cărți se mai numără alți potențiali debutanți (Raonic, Haas sau Isner. Gasquet a mai fost prezent în 2007).

Turneul Campioanelor se dispută între 22 și 27 octombrie, la Istanbul. În pofida succesului teribil la public pe care l-a înregistrat competiția în Turcia, va fi ultima ediție aici. De la anul, turneul se mută în Singapore, ceea ce e interesant din punct de vedere financiar, dar un semn de întrebare în ce privește publicul.

VI. Finalele Fed Cup | Cupa Davis

Finala Fed Cup se joacă, pe 2-3 noiembrie, între Italia și Rusia, două dintre cele mai consistente echipe naționale în ultimul deceniu. Rusoaicele au câștigat titlul în 2004, 2005, 2007 și 2008, plus o finală în 2011, în vreme ce Italia a triumfat în 2006, apoi în 2009 și 2010. Din acest punct de vedere, finala Fed Cup este una de cinci stele. Meciul va avea loc la Cagliari, pe zgură.

În ediția următoare, România va juca, pentru al 9-lea an la rând, în grupa a 2-a Euro-Africană. Ultima oară când româncele au jucat în barajul pentru calificarea în Grupa Mondială a fost în 1999.

Finala Cupei Davis pune capăt oficial sezonului în weekendul 15-17 noiembrie. Serbia și Cehia își vor disputa Salatiera de Argint, cele două echipe urmând să se întâlnească pentru a treia oară în ultimii patru ani (1-1 în precedentele două). Finala se va juca pe terenul Serbiei. 

În ediția următoare, România va fi din nou prezentă în Grupa 1 Euro-Africană, urmând să ne aflăm adversarii în finalul acestui an.