Ce să înțelegem din patrulaterul Djokovic – Kyrgios, Federer – Nadal

Azi se joacă toate optimile tabloului masculin și două sferturi feminine, o zi foarte aglomerată. În prima jumătate a tabloului îi avem pe consacrații Wawrinka, Monfils, Thiem și Goffin, dar și pe suprinzătorii Lajovic, Carreno-Busta, Nishioka și Cuevas. Să ne ierte totuși acești bravi gentlemani că trecem razant peste ei și ne uităm frecându-ne mâinile spre Fedal și Kyrgiovic, meciurile vedetă din ultimul sfert, pe care unii l-au numit ”de coșmar”, alții ”de vis”. Bănuiesc că este și una și cealaltă.

Cele două obstacole care aveau potențial să ne strice socotelile au căzut aseară: Del Potro și Sascha Zverev nu au putut să le țină piept lui Djokovic, respectiv Kyrgios. Delpo a rezistat mai mult decât Zverev în tranșee, dar Djokovic l-a lăsat în urmă în decisiv. Sascha, din păcate, a făcut un meci foarte slab (”cel mai prost meci al meu, nimic n-a mers”) și Kyrgios nu l-a iertat. Prima întâlnire între cei doi (vor urma probabil multe) l-a timorat pe Zverev și l-a motivat pe Kyrgios. Meciul a fost comparat cu întâlnirile dintre Borg și McEnroe: ca și atunci, unii îl văd pe Zverev ca pe băiatul bun, iar pe Kyrgios ca pe băiatul rău. Este tentantă comparația, dar nu cred că e chiar așa. Zverev nu e nici el vreo floare delicată și nevinovată, la fel cum nici Borg nu era. Faptul că nu se manifestă pe teren la fel ca Nick nu este relevant – nimeni nu se manifestă la fel ca Nick pe teren (arbitrul a subliniat intenționat înainte de meci la fileu că sunt microfoane în jurul terenul, provocându-le zâmbete celor doi).

„And there’s microphones all around the court…so be aware of it…”

A cheeky reminder from the umpire to the players ????#BNPPO17 pic.twitter.com/lw4LdcMINL

— Tennis TV (@TennisTV) March 14, 2017

E interesantă psihologia australianului, care pare să se trezească și să se înăsprească atunci când apare la orizont vreun meci cu cei mari. Mă întreb dacă motivația sa e pozitivă (vrea în mod autentic să-și încerce puterile cu ei pentru a crește ca jucător) sau negativă (aceste meciuri îi dau ocazia să-i bată pe cei mari, sfidând astfel pe toată lumea care-l critică). Înclin spre a doua. Dacă altora le reamintește de McEnroe, mie Kyrgios îmi reamintește de Safin: un talent fizic extraordinar, dar emoțional turbulent și întunecos.

Meciul său cu Djokovic nu este de magnitudinea Fedalului, dar are niște semnificații, pentru că, la fel ca Fedalul, ultimul episod s-a întâmplat de curând. În meciul lor de la Acapulco, Kyrgios l-a învins pe Djokovic în două seturi (strânse, dar două), primul lor meci jucat. E drept, era primul turneu de revenire al lui Djokovic de după AO, deci sârbul era un pic înțepenit; acum însă nu va mai fi cazul. În deșertul californian unde are atâtea amintiri bune, Novak a început să joace genul de puncte care amintesc de nivelul inuman pe care poate să-l atingă pe un teren de tenis.

„This is a JOKE!” ????????

How good is this point? #BNPPO17 pic.twitter.com/mFGQh70aaq

— Tennis TV (@TennisTV) March 15, 2017

De partea lui, Kyrgios a jucat până acum cu nonșalanța devastatoaare pe care i-o permit pe de o parte loviturile, și pe de altă parte calitățile sale atletice. În plus, Kyrgios nu se dă înapoi de la a folosi și manevre de guerrillă care pot destabiliza adversarul, cum ar fi trick-shoturi sau voleuri obraznice.

Risky stuff from @NickKyrgios!

Brilliant tweener from the ????????.#BNPPO17 pic.twitter.com/Ti0GqZZnI9

— Tennis TV (@TennisTV) March 14, 2017

Zverev a fost o pradă ușoară ieri, dar rămâne de văzut dacă aceste manevre vor funcționa cu Djokovic. Kyrgios are un serviciu uriaș, dar va juca contra celui mai bun returneur din toate timpurile. Iar în timpul schimbului, dacă australianul nu reușește să dea lovitura fatală repede, cu cât lucrurile se întind, cu atât șansele sale scad. Poate cea mai mare slăbiciune a jocului său este că atunci când este alergat, loviturile sale scad dramatic în calitate. Mă aștept ca Djokovic să speculeze acest lucru.

Nu în ultimul rând, este important momentul și contextul acestui meci: Novak va dori să-și reafirme dominația asupra circuitului și ce semnal mai bun decât o victorie asupra unuii pretendent tânăr și tupeist, pe care nu trebuie să te chinui prea tare ca să-l detești.

Încă un Fedal

Fedalurile sunt ca autobuzele: stai o veșnicie fără să vină niciunul și apoi apar unul după celălalt. Iertați-mi comparația, dar nu mai am figuri de stil pentru a descrie meciurile dintre Federer și Nadal. Ce este interesant la acesta? În primul rând, dacă inversarea trendului de la AO se va continua aici sau dacă Melbourne a fost doar o întâmplare frumoasă pentru Federer, ajutată de suprafața rapidă și alinierea astrelor. Aici, suprafața este mai lentă, dar aerul uscat va face mingile să zboare mai repede (meciul se joacă ziua, ca și cel dintre Djokovic și Kyrgios, o decizie pe care nu o prea înțeleg). Dincolo de condiții, este forma de joc a celor doi diferită de AO? Nu cu mult, aș zice. Poate Rafa să fie un pic mai adunat și compact în joc? Amândoi au trecut de adversarii lor de până acum în minim de seturi și par să fie apți și sănătoși.

Ca tactică, sunt curioasă dacă Federer va juca la fel de agresiv pe retur și pe rever ca la AO și dacă Rafa va veni și el cu ceva nou. Întrebat despre meci, Federer a răspuns: ”Aștept cu mare nerăbdare să jucăm din nou, mai ales după finala de la Australian Open. Faptul că ne întâlnim atât de devreme în turneu ne ajută pe amândoi, pentru că suntem fresh. O să fie diferit față de Australia, terenul e mai lent, mingea sare mai sus și apoi, noi nu suntem chiar la nivelul de joc al finalei de la Melbourne, pentru că nu avem la fel de multe ore pe teren. Fiind un meci de două din trei, va fi un sprint mai degrabă decât un maraton.” Întrebat dacă va aborda tactic diferit meciul, Federer a spus: ”Un pic, da. Există opțiuni diferite, dar nu ai prea mult timp la dispoziție să le implementezi. Trebuie să începi bine meciul. Elementul de bază e serviciul și apărarea lui și pe retur, sincer, cred că rentează să lovești cât de agresiv posibil.”

Și noi, și cei patru mușchetari înghesuiți împreună, avem o misiune dificilă la noapte (ok, ei mai mult decât noi): să câștige fără să-și consume toate rezervele, pentru că meciul următor nu va fi mai ușor. E ciudat, dar cine va ieși din aceasta brutală combinație optime-sfert, nici nu trebuie să câștige turneul pentru a pleca acasă simțindu-se ca un campion. Fiecare din cei patru are motivele lui să vrea să biruie acest un-doi și ar câștiga imens în încredere. Iar dacă va reuși să câștige apoi și turneul, va fi un bonus și o performanță absolut remarcabilă.