Ce nu s-a spus despre finalele Simonei și unde se va decide finala Roland Garros 2018. Echipa 30-0 dezbate meciul

1. Ce nu s-a spus deloc, sau insuficient, despre Simona și finalele ei de Grand Slam?

Codruț:

Cred că nu multă lume ia în calcul posibilitatea ca fiecărei finale ratate să-i corespundă, în viitor, câte una sau două câștigate. Mulți fani și simpatizanți deopotrivă parcă sunt setați pe ”hai, să aibă și ea Grand Slamul ăla odată”. E ciudat, pentru că, de obicei, nu ne setăm obiective mari pentru noi înșine, dar o facem pentru alții, că nu ne costă nimic. În cazul Simonei, lumea parcă nu speră la mai mult. Nu crede în sintagma ”multiplă campioană de Slam”, deși face semi și finală în fiecare an, cam peste tot.

Simona nu este nicidecum un ”late-bloomer”, dar de fiecare dată când aud povestită drama asta a lipsei unui GS, fie că o aud la oameni care se pricep la tenis, fie că o aud la prietenii pe care i-am amenințat de zeci de ori că le dau cu halba-n cap, îmi aduc aminte de Dado Prso. Nu e tenisman, nu-l căutați pe site-ul ATP. Dado a fost un jucător de fotbal care la 21 de ani lucra ca mecanic auto. Mai târziu, când a ajuns la Monaco, a fost rezervă de carieră. Apoi, la 26 de ani, adică în 2004, a fost decisiv în sezonul în care Monaco a ajuns până în finala Champions League, s-a transferat apoi în Scoția, a dat vreo douăzeci de goluri, iar la 30 de ani a fost convocat la Naționala Croației pentru prima oară. Răbdare și muncă.

Camelia:

Că sunt ale ei. Doar ale ei.

Radu:

Ce cred că trebuie spus, repetat și chiar accentuat, este felul în care Simona s-a ridicat după finala pierdută anul trecut în fața Jelenei Ostapenko. Înfrângerea asta i-a adus o dezamăgire cumplită, cea mai mare dezamăgire pe care a suferit-o vreodată în carieră, și ai fi zis că este tipul de meci care va lăsa urme adânci de acum în colo asupra ei. Modul în care Simona a înțeles să se raporteze la această înfrângere (a vorbit deschis despre ce a trăit, despre cât de mult a afectat-o acel meci pierdut), dar mai ales capacitatea de a folosi acest eșec ca pe-o oportunitate de a se îmbunătăți, este pur și simplu impresionant. Și cu atât mai impresionant e faptul că la un an distanță de la acea înfrângere, Simona e lider mondial, a învins-o de două ori pe Maria Sharapova, a ajuns în prima finală la Melbourne și s-a pus din nou în situația în care era anul trecut pe vremea asta: va avea șansa, din nou, să lupte pentru primul ei titlu la Roland Garros.

Adrian:

Faptul că-s mai multe. Că, după ce a pierdut una, a revenit într-o finală, în ciuda tuturor predicțiilor. Că-s trei în ultimele cinci Slamuri jucate. Reiau: în ultimele 12 luni s-au jucat cinci turnee de Grand Slam, iar Simona a ajuns în finală la trei dintre ele.

Ce ne e mai greu să observăm, pentru că negativul vinde mai bine, e că Simona a folosit acele înfrângeri ca pe o cale de a se îmbunătăți. Din nou și din nou, după fiecare eșec, după fiecare șoc emoțional profund suferit în această ascensiune, ea s-a adunat de pe jos și s-a readus în postura de a-și mai acorda o șansă. Pentru mine ăsta-i cel mai important lucru, pentru că e al dracului de greu de înfăptuit. E ușor să renunți, să spui că nu poți, că nu e de tine, că n-a fost să fie, că ai avut ghinion. Nu doare și durează o secundă să iei decizia. Și e foarte greu să te uiți în oglindă, să vezi ce n-a mers, să accepți că trebuie să schimbi, să lași să treacă. Oamenilor le e dificil să let go. Simona a făcut toate astea, a ales calea mai puțin confortabilă și de aceea are acum o altă șansă. Și, în următorii câțiva ani, va mai avea. Obișnuiți-vă.

2. Meciul în sine: unde se va câștiga, unde se va pierde?

Codruț:

Se va câștiga pe zgură, acolo unde Sloane nu cred că o poate bate pe Simona. Nu acum, cel puțin. Nu e un match-up care să convină americancei, iar experiența finalelor trecute trebuie să-i folosească din plin Simonei. Voi fi eu Tignorul de serviciu: Simo în două.

Camelia:

La sânge rece și execuție, ca de obicei în meciurile de mare miză.

Radu:

Până la un punct, meciul va fi despre tactică. Dacă Simona va intra cu aceleași lovituri grele, foarte bine plasate și lungi, ca în semifinala cu Muguruza, șansele lui Sloane la victorie scad drastic, pentru că nu va fi lăsată să-și facă jocul obișnuit. Stephens se apară bine, contrează, lovește puternic, dar are probleme atunci când are în față o adversară care se apară și atacă în același timp și o obligă să lovească o minge în plus. Până acum, Sloane a întâlnit adversare care fie doar atacă, fie doar se apară. Totuși, e posibil ca asta să nu fie suficient pentru ca Simona să câștige. Stephens are câteva atuuri care ar putea să o ajute: nu e favorită în acest meci, știe ce trebuie să facă pentru a câștiga un Slam și până acum nu a pierdut nicio finală jucată (6-0). În cazul în care lucrurile se complică, și totul devine dintr-o dată foarte echilibrat, diferența o vor face, ca întotdeauna, curajul și nervii tari. Amândouă stau foarte bine aici, cu un plus la Simona, care a trecut prin mai multe situații similare și are mult mai multă experiență la acest nivel, chiar și în condițiile în care Stephens are un Slam iar ea (încă) nu.

Adrian:

Sloane e un hibrid foarte periculos: se poate apăra fantastic, se deplasează aproape de Simona-level și poate genera, la o adică, forță cu o ușurință care aproape te frustrează. Are date fizice și tehnice excelente, dublate de o mentalitate care îi permite să treacă mai ușor peste perspectiva unui eșec. Ea n-are realmente nimic de pierdut aici, acesta va fi mindset-ul cu care va intra. Dacă pierde, va rămâne cu încă o finală de Slam în palmares, una pe o suprafață pe care nu e așteptată să performeze (din motive care, în general, îmi scapă). Sunt de acord că stresul nu apasă pe ea în finală, cel puțin din perspectiva preview-urilor, a calculelor hârtiei. Însă sunt mai multe forme de stres în tenis, iar dincolo de ocazia în sine, un stres poate chiar mai rău este cel pe care ți-l dă adversarul. Simona este un match-up în general prost pentru Sloane, iar asta se traduce prin stres pe teren. Nu e întâmplător că două din cele trei înfrângeri ale lui Sloane în acel sezon fabulos pe hardul american din toamna trecută au venit la Simona. Dintre ele, cea de-a doua, din semifinalele de la Cincinnati, a fost categorică, iar Sloane a părut adesea frustrată și pierdută pe teren, fără idee despre ce să facă. Și apoi, Sloane nu se descurcă bine nici cu alte jucătoare care au asemănări în joc cu Simona. Nu e confortabilă cu ideea de a fi ea agresoarea, nu e împăcată cu o adversară care, la rându-i, acoperă terenul la fel de bine și se poate apăra la fel de impresionant. Se simte mai bine să fie reactivă.

Una peste alta, nu susțin că e un meci ușor, nici n-ar avea cum. E o finală de Grand Slam. Tactic vorbind, cred că e un meci fascinant, dacă ne putem îndepărta un pic de elementul subiectiv.

Pe Simona cred că o va ajuta faptul că a jucat atât cu un counterpuncher, Kerber, cât și cu o big-hitter, Muguruza, și le-a deslușit impresionant pe amândouă. Cred că îi e clar ce să joace, cred că știe că poate câștiga construind cu răbdare punctele.

Despre emoții? Cred că Simona s-a lămurit deja cum e cu finalele de Slam și nu o să fie prea emoționată mai mult de, să zicem, primele puncte, hai câteva game-uri. Dar mă aștept ca familiaritatea acestui match-up să fie un element în plus care să o ajute să se liniștească și să intre în meci. Și apoi să nu-i mai dea drumul. Până. La. Final.

3. Win or lose: cu ce ne alegem din turneul ăsta, mergând mai departe?

Codruț:

Suntem o sumedenie de mulțimi a căror intersecție nici măcar nu este tenisul, ci Simona Halep. Așa că trebuie să fim atenți cu ”ne”-ul ăsta. Noi, cei care ne bucurăm pentru ea și pentru felul în care inspiră câteva generații, ne alegem cu mulțumirea că a bifat borna Paris. Cu alte cuvinte, ne alegem cu fericirea ei, oricât de siropos ar suna.

O altă mulțime o reprezintă fanii Simonei care n-o urmăresc decât pe ea. Ei sunt nou-veniții simpatici și pătimași, de care mi-e cam frică. Ăștia vor ieși în stradă sau ceva. Poate fac și ei un miting împotrva abuzurilor organizatorilor de a-i fi condensat programul Simonei până când mai avea un pic și juca zilnic. Mă rog, glumim și noi.

Iar la final am lăsat haterii. Îi menționez și pe ei, pentru că sunt destui, iar vocea lor este prezentă mereu. Sincer, cred că se vor bucura și ei în caz de victorie. Își vor oferi, măcar câteva zile, o vacanță de la atacuri și înjurături. Și-apoi, odată reveniți la Fabrica de Bârfe și Sentințe, se vor întreba dezamăgiți: ”Bine, frate, da’ 25% finale câștigate nu e cam puțin pentru un lider mondial?”

Camelia:

Ne alegem cu faptul că avem în tenis o jucătoare pe locul 1 mondial de mai mult de o jumătate de an și în top 5 de mai mult de patru ani. Care nu se va lăsa de tenis după finala de mâine, indiferent de rezultat.

Radu:

Cu faptul că Mihaela Buzărnescu și-a demonstrat că se poate bate cu jucătoare valoroase, are jocul să le învingă și poate avansa spre fazele finale ale acestor turnee. Cu impresia că Alex Dulgheru dă semne de revenire și, poate cel mai important, e sănătoasă; că Irina Begu a revenit după doi ani din nou în turul trei al unui Slam; că Marius Copil e pe drumul care trebuie. Iar în ceea ce o privește pe Simona, doar simplul fapt că a reușit să fie din nou în poziția de a se lupta pentru acest titlu, după înfrângerea dureroasă de anul trecut, e un câștig imens. Bonusul urmează.

Adrian:

Că nu e ultima finală, că nu e ultima șansă. Dacă o va pierde, se va ridica și va încerca din nou. Asta e misiunea ei, asta e menirea ei, asta va face. Dacă o va câștiga, aștept cu drag să discutăm despre ”Sindromul Primului Slam” 🙂 Va fi, probabil, următoarea narațiune a carierei ei, pe celelalte le-a cam rezolvat. După ce-l va depăși, va mai câștiga și alte turnee de Grand Slam. Rămân la ce-am spus în rămășagul intern cu Camelia de acum o vreme și, în general, la ce-am spus în ce o privește de la început.

 

***

Albumul foto „Simona de păstrat” – cele mai bune fotografii din cariera liderului mondial – este disponibil în ediția a doua, într-un număr limitat! ULTIMA PARTE A STOCULUI

Ce ai în plus în tirajul al doilea:

– conținut nou: 16 pagini în plus. Sunt 160 în total acum;
– o copertă modificată, cu imaginea care a făcut înconjurul lumii după victoria cu Kerber de la Melbourne;
– cu toate astea, prețul nu se modifică: rămâne același ca la prima ediție!

Albumul este disponibil ÎN STOC, asta înseamnă că ajunge la voi foarte repede după plasarea comenzii. Ia-ți unul de AICI.