Ce ne spun studiile despre psihologia tenisului feminin

Continuăm seria articolelor noastre despre tenisul feminin cu un rezumat al câtorva studii despre aspectele psihologice ale tenisului şi ale jucătoarelor de tenis, studii care au fost strânse în revista Coaching and Sport Science Review, publicată pe site-ul ITF.

Personalitatea jucătoarelor de tenis

Numeroase studii au fost dedicate profilului psihologic al atleţilor de top. Concluziile următoare sunt desprinse din câteva cercetări care au studiat profilul psihologic al tenismenelor şi apoi l-au comparat cu cel al atletelor de top din alte sporturi şi cu cel al populaţiei feminine în general.  

Când criteriul de diferenţiere a fost vârsta (sub 27 versus peste 27 de ani), jucătoarele de tenis mai tinere au dovedit un grad semnificativ mai ridicat de inteligenţă şi disponibilitate de a experimenta faţă de grupul mai în vârstă. Pe de altă parte, jucătoarele mai în vârstă sunt mai puţin încordate, deprimate şi confuze decât colegele lor mai tinere. În funcţie de clasament, jucătoarele de top au dovedit o concentrare mai mare şi o motivaţie mai puternică, dar un spirit de echipă mai scăzut decât colegele lor clasate mai slab.

S-a concluzionat că în general, jucătoarele de tenis prezintă stări şi abilităţi psihologice similare cu atletele din alte sporturi. Compartiv cu populaţia feminină generală însă, jucătoarele profesioniste de tenis sunt în mod semnificativ mai rezervate, mai inteligente, mai suspicioase şi mai puţin pretenţioase.

Reacţia la situaţiile critice

Cu toţii ştim că în WTA e mai probabil să vezi scoruri ca 6-1 6-0 sau 7-6 6-0 decât în ATP.  Scopul acestei investigaţii a fost să evalueze efectele situaţiilor critice dintr-un meci asupra performanţei tuturor jucătorilor, atât bărbaţi şi femei. S-a pus accent mai cu seamă pe felul cum reacţionează femeile şi bărbaţii la pierderea primului set. Rezultatele au arătat că:

1) După pierderea primului set, bărbaţii au revenit şi-au câştigat meciul de semnificativ mai multe ori decât femeile.

Explicaţia pentru dificultăţile pe care le au fetele atunci când sunt conduse este următoarea: dacă femeile pun pierderea primului set pe seama lipsei abilităţilor, ele se vor aştepta să piardă meciul, de vreme ce lipsa abilităţilor este o caracteristică stabilă. Pe când dacă vor pune pierderea primului set pe seama efortului insuficient, cum fac bărbaţii,  în setul doi vor încerca mai mult şi vor depune mai mult efort, de vreme ce efortul nu este un atribut stabil.

Cu alte cuvinte, fetele tind să gândească ceva de genul: “Habar n-am să joc tenis” după pierderea setului. Bărbaţii tind să gândească: “Nu m-am străduit destul, trebuie să depun mai mult efort în setul următor.” Este clar cine are mai multe şanse să câştige meciul.

 

2) Când sunt conduşi, bărbaţii revin mai des decât fetele şi la simplu şi la dublu, şi la juniori şi la profesionişti. Discrepanţa între capacitatea fetelor şi băieţilor de a întoarce meciuri este cea mai mare la nivel de juniori.

Cum se prezintă situaţia la nivel de top? Există diferenţe majore între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte capacitatea lor de a reveni când sunt conduşi cu un set? Nu. Studiile au determinat că atât jucătorii cât şi jucătoarele de top revin când sunt conduşi cam în aceleaşi proporţii. Asta înseamnă că deşi pornesc cu un handicap la acest capitol când sunt junioare, pe măsură ce înaintează în vârstă şi în clasament, fetele îşi îmbunătăţesc abilitatea de a inversa soarta meciurilor atunci când sunt conduse.

Comparaţi cu colegii lor clasaţi mai jos, şi femeile şi bărbaţii din top 20 revin când sunt conduşi şi câştigă meciul mult mai des. Încrederea în sine a fost depistată ca fiind caracteristica cea mai importantă care diferenţiază jucătorii de top de cei mai slab clasaţi, şi la bărbaţi şi la femei.