Ce meciuri, ce oportunitate! Jannik Sinner îl bate pe Djokovic, Medvedev îl întoarce de la 0-2 pe Zverev

Jannik Sinner a reușit cvasi-imposibilul, învingându-l pe Novak Djokovic pe Rod Laver și oferindu-și o primă finală de Grand Slam într-o carieră care începe să se contureze tot mai frumos. Apoi Daniil Medvedev a preluat ștafeta și l-a întors de la 0-2 la seturi pe Alexander Zvererv, făcându-și loc în finala de la Melbourne pentru a treia oară în carieră. A fost o zi greu de uitat la Australian Open.

Pentru că nu în fiecare zi ai un multiplu campion precum Novak Djokovic dominat, vreme îndelungată, precum a făcut-o Sinner în victoria cu 6-1, 6-2, 6-7 (6), 6-3. Cifrele sârbului erau, în sine, suficiente să inhibe orice idee de upset. De 10 ori campion la Melbourne, Novak nu mai pierduse de 2195 de zile la acest turneu, adică șase ani, adunând o serie de 33 de victorii la rând în primul Slam al anului. Rod Laver Arena e locul unde Djokovic se simte cel mai bine, casa lui. Pe de altă parte, erau semne încurajatoare pentru Sinner: fără vreun set pierdut în acest turneu, italianul de 22 de ani putea găsi inspirație în cele două victorii obținute într-un interval de doar 10 zile pe finalul sezonului trecut contra lui Djokovic. Una în grupe la ATP Finals – răzbunată apoi de Nole în finală; alta, în Cupa Davis, ducând mai apoi la un triumf istoric pentru Italia.

Firește, să repete acest rezultat într-un format de trei seturi din cinci era cu totul altă discuție. Însă nicio cale nu e ușoară până nu te apuci să calci pe ea, să îți faci drum. Sinner a intrat în meci fără teamă, crezând în abilitatea lui, a lovit mingea ca un nebun, apoi, când a întâmpinat prima formă de adversitate nu l-a ajutat pe Nole să-și facă loc înapoi în meci, trântindu-i ușa în nas. A fost curajul italianului, dincolo de orice altceva, ce a impresionat mai mult decât jocul lui, unul oricum la înălțime.

Pentru că în astfel de ocazii, cel mai greu e să crezi. Djokovic, la fel ca alți mari campioni înaintea lui, are abilitatea de a câștiga în fața unor adversari valoroși chiar și când nu e în ziua lui cea mai bună. Are o experiență uriașă din care să-și extragă încredere și informații, știe mai bine ca oricine din tenisul actual cum să gestioneze situațiile în care e împins la zid. Altfel spus, poate câștiga doar cu numele. Și, mai mult ca orice, e reputația lui înspăimântătoare de jucător care-și ridică nivelul în condiții de adversitate, când e bruscat de adversar, nesusținut de public și, în general, are condiții potrivnice. L-am văzut cu toții întorcând meciuri ca și pierdute, șirul acestor ocazii e, parcă, nesfârșit.

Așa că e ușor de înțeles de ce, chiar și la 2-0 la seturi, chiar și când Sinner a refuzat să clipească pe finalul setului trei, revenind în două rânduri de la un minibreak dezavantaj în tiebreak, chiar și când a avut minge de meci în acel set trei, impresia era că meciul e încă 50-50. Djokovic putea la fel de bine să-l câștige și el, să împingă cumva meciul în setul patru, să manufactureze apoi un momentum, să-și găsească inspirație din ostilitate, apoi să preia controlul și să evadeze încă o dată.

Pe Sinner îl ajută, însă, foarte probabil și profilul psihologic, plus o inteligență emoțională pe care a arătat-o în multe alte rânduri. „Am avut minge de meci în setul al treilea și am ratat acel forehand, dar ăsta-i tenisul, am încercat doar să fiu pregătit pentru următorul set, pe care l-am început foarte bine”, a spus el, calm, despre poate cel mai fierbinte moment al meciului.

„Ăsta-i tenisul”, ce simplu pare, dar știm că e foarte greu să te remontezi și să te resetezi după un match point neconcretizat într-o semifinală de Grand Slam cu Djokovic, și să fii apoi gata s-o iei de la capăt încă un set, ba chiar pentru potențial încă două. Sinner are însă această calitate esențială în tenis, aceea de a uita repede și a trece mai departe la următorul lucru pe care-l are de făcut, o calitate care-i va servi bine în deceniul următor, pe măsură ce meciurile mari se vor aduna.

Zoom-out, până și victoria în sine – una uriașă în termeni de importanță, de statistică și de istorie a jocului – nu pare să-l fi aruncat de pe șine, nu pare să-l fi făcut să se bucure mai mult decât e cazul. Jannik pare să o vadă ca pe un pas necesar, nu ca pe o destinație în sine. „În mintea mea, știam că asta e o semifinală. Nu e ca și cum câștigi turneul așa. Aștept ziua de duminică și vedem ce va fi”, a spus italianul, care ajunge acum la a 4-a victorie a carierei vs un număr 1 din primele șase ocazii avute.

Gestionarea setului al patrulea a fost, așadar, o surpriză mai mare decât rezultatul în sine. Nu e mai puțin adevărat că Djokovic și-a dat și el largul concurs. Acel break făcut aproape cadou, cu patru erori consecutive de la 40-0, l-a costat totul azi. În condițiile în care – premieră absolută într-un meci întreg de Grand Slam jucat de Djokovic – nu a putut să-și creeze nicio minge de break, pierderea de nicăieri a serviciului atât de devreme în set l-a pus pe sârb într-o situație ingrată.

Novak a fost primul care și-a evaluat onest evoluția: „Într-un fel, m-a șocat nivelul meu, în sensul rău al cuvântului. E unul din cele mai proaste meciuri pe care le-am făcut vreodată într-un Grand Slam, cel puțin din ce-mi amintesc”. Djokovic, care a pierdut primele două seturi în doar 74 de minute, a făcut un total de 54 de erori neforțate și adesea a părut să dea semne că știe că nu poate răspunde în raliuri lungi cu Sinner, care l-a pedepsit constant cu dreapta. „Turneul acesta n-a fost la nivelul standardelor la care aș juca, în mod normal, sau la care mă aștept să joc. Dar asta nu înseamnă neapărat că este începutul sfârșitului, așa cum unor oameni le place să spună”.

Sinner a spus că a simțit, din partea lui de fileu, că nivelul lui Djokovic nu e cel obișnuit, dar că știa că sârbul își poate găsi forma în orice moment.

„El a jucat un meci fără cusur. Evident, dacă servești bine și nu înfrunți nicio minge de break, asta îi joacă feste oponentului, însemnând că poți pune mai multă presiune pe serviciul lui – serviciul meu, în cazul de față – și poți lovi liber”, a spus Djokovic, care a adăugat că încă are obiective mari în acest sezon pentru „celelalte Slamuri, Jocurile Olimpice și ce turnee voi mai juca. E doar începutul sezonului. Nu e un sentiment cu care să fiu obișnuit”.

Dacă despre semnificațiile actuale și, eventual, viitoare ale acestui rezultat va mai fi timp de analizat, focusul se îndreaptă acum spre o finală a tuturor posibilităților. Fără un Big 3 în meciul pentru titlu la Melbourne pentru prima oară din 2005, când Marat Safin l-a învins pe Lleyton Hewitt în patru seturi, e o oportunitate imensă pentru ambii finaliști. O oportunitate de a fi în finală pe care Daniil Medvedev pur și simplu nu a fost gata să o lase să-i scape.

Turneul rusului nu a început ideal, ba chiar Daniil a fost gata să iasă devreme, în turul al doilea, când finlandezul Ruusuvuori a condus cu 2-0 la seturi și, apoi, a fost la două puncte de victorie, într-un meci terminat la 3:40 dimineața. Medvedev este, însă, cum știm deja, uns cu toate alifiile și nu poate fi niciodată scos din calcul. Cu atât mai mult într-un matchup tensionat și plin de istorie precum cel cu Alexander Zverev.

Cei doi rivali s-au întâlnit pentru prima oară într-un turneu de Grand Slam după nu mai puțin de 18 meciuri în circuit. Zverev, care a obținut în sferturi victoria impresionantă cu Carlos Alcaraz, a luat lucrurile de unde le lăsase cu spaniolul, și a avut mai multe răspunsuri în primele seturi, inclusiv în schimburile lungi, specialitatea lui Daniil. Apoi, dintr-o dată, Medvedev și-a intrat în rol, sfârșind prin a întoarce și a câștiga un maraton de aproape patru ore și jumătate, 5-7, 3-6, 7-6, 7-6, 6-3. E a 11-a victorie a rusului din ultimele 13 întâlniri cu Zverev, după ce acesta câștigase cinci din primele șase. Fără îndoială, aceasta din urmă o să doară cel mai rău.

Zverev a avut meciul în rachetă în tiebreakul setului patru la 5-4 pentru el, imediat după ce Medvedev a făcut o dublă greșeală și a părut că și-a terminat resursele și viețile disponibile în această întâlnire. Secunde mai târziu, aveam să ne convingem că ne-am înșelat cu toții. Întâi, Alexander a jucat un pic prea pasiv cu reverul, permițându-i lui Daniil să ia controlul într-un schimb absolut crucial și să închidă cu dreapta. O pasivitate pe care am mai întâlnit-o de-a lungul carierei lui Zverev, în special în momentele cheie. Imediat după, la 5-5, Medvedev s-a întins la un serviciu în exterior, și a retunat cumva cu o scurtă care a murit în terenul germanului, imposibil de ajuns. La 6-5, Medvedev a trântit un as, iar Zverev se îndrepta către scaun nevenindu-i să creadă că trebuie să joace un decisiv.

Medvedev a recunoscut, la conferința de presă, că a lovit mai mult cu rama acel retur fatidic; tot ce voia era să-l pună cumva în teren. „Nu a fost cu rama complet, dar nici n-am lovit cu centrul rachetei. Ghinion pentru el, cu siguranță”, a spus Daniil. Însă sentimentul e că, uneori, te pui tu în astfel de situații în care ai norocul de partea ta – nu se întâmplă, pur și simplu, din senin. Medvedev are meritul de a fi luptat fantastic, punând cărămidă lângă cărămidă pentru una dintre cele mai spectaculoase reveniri din carieră. Una demnă de eticheta de personaj negativ pe care mult comentatul episod din documentarul Break Point i-a aplicat-o fără prea mult context sau regrete, și care a influențat radical opinia multor fani în ce-l privește.

Medvedev și-a luat însă revanșa în cel mai dulce moment, pe teren, unde contează. Decisivul a fost unul al cărui deznodământ s-a simțit, cumva, inevitabil. Germanul a părut stors de puteri și, mai ales, de convingere că îl mai poate opri pe Daniil. A fost a doua oară în cariera lui Zverev când acesta a pierdut un meci de la 2-0 la seturi, din 57 de situații în care a ajuns la acest scor. Predecenta ocazie? Finala US Open cu Dominic Thiem, din 2020.

Jannik Sinner și Daniil Medvedev vor fi, așadar, față în față în finala Australian Open 2024. Unul e la prima finală de Slam a carierei, celălalt, la a șasea, dar prima în care nu are de-a face fie cu Djokovic, fie cu Nadal. Lesne de înțeles cât de mare este oportunitatea pentru amândoi.

Va fi a cincea finală pe care o joacă cei doi într-un an (2-2), lesne de înțeles, cea mai importantă. Sinner a câștigat cele mai recente trei întâlniri, după ce le pierduse pe primele șase, un matchup foarte greu pentru el la început. „Probabil că avantajul fizic nu-l am. Avantajul în ce privește tenisul, vom vedea. Dar m-a învins în ultimele trei ocazii. Sper că experiența să mă ajute. Nu știu cum va fi el, dar eu voi lupta pentru viața mea. Și să vedem cine câștigă”.

View this post on Instagram

A post shared by Treizecizero (@treizecizero.ro)