Ce înseamnă a fi bun pentru tenis?
Roma a adus, în discuție, cred, o temă foarte interesantă. De fapt, Nick Kyrgios a adus în discuție, odată cu ieșirea lui în decor de la Foro Italico, o temă foarte interesantă: cât de bun – sau rău – este un jucător pentru tenis.
Ar fi fain, ca fani ai tenisului, să trăim într-o lume în care, fiecare dintre acțiunile jucătorilor noștri preferați să aibă un impact măsurabil. Să știm câți oameni aduce la un turneu un Federer, o Serena, un Nadal sau un Kyrgios. Să știm câți copii au chemat pe terenul de tenis fiecare dintre ei. Să vedem dâra de inspirație pe care o lasă fiecare în spate precum siajul unui vapor. Să desprindem clar binele de răul tenisului.
Mai mulți influențatori de pe Twitter s-au pus să disece firul în patru, iar câțiva au încercat chiar să definească ce înseamnă chestiunea. La capete opuse ale interpretării mi s-a părut că s-au situat Carole Bouchard și Ricky Dimon. Prima a adus în atenție câțiva indicatori calitativi ce ar putea fi utilizați pentru a judeca impactul pe care comportamentul jucătorilor îl are (respectul pentru sport, contribuția la dezvoltarea lui, promovare, influența asupra copiilor, exprimată în motivarea acestora de a se apuca de sport, de a visa etc.). Al doilea le-a adresat celor care îl urmăresc provocarea de a găsi indicatori cantitativi clari, cum ar fi sumele de bani sau numărul de spectatori aduși, respectiv, îndepărtați de un jucător sau altul.
Provocarea a eșuat, în principal pentru că asemenea statistici nu există, iar dacă există, spectatorul normal nu are acces la ele. Însă unii dintre oamenii care au răspuns au declarat, de exemplu, că