Ce e val, ca valul trece | Hero to zero

Să câștigi contra unui campion e o treabă, să o confirmi în meciul imediat e o cu totul altă mâncare de pește. Situația se schimbă radical. Din outsiderul cu nimic de pierdut de deunăzi, căruia nimeni nu-i dădea nici șanse, nici atenție, te transformi dintr-o dată în omul pe care sunt toți ochii. De la care sunt așteptări. Lucrurile s-au schimbat, contextul e altul. Alt meci, alte împrejurări, altă mentalitate, altă distracție. Presiunea e alta. Este motivul pentru care, de cele mai multe ori, outsiderii care provoacă o surpriză uriașă într-o fază incipientă a unui turneu au mari probleme în a replica același succes în faza imediat următoare a competiției, chiar dacă întâlnesc un adversar cu o carte de vizită net inferioară celui pe care tocmai ce l-au bătut. „Sosul” secret care îi separă pe jucătorii de pluton și campioni e consistența, ori consistența este exact ingredientul ce le lipsește celor din prima categorie ca să fie, la rândul lor, campioni. Altfel rămân o minune de o zi. Un val oarecare în ocean.

E motivul pentru care la Wimbledon, după carnagiul de miercuri, cum a fost botezat pe rețelele sociale, acum s-a intrat în faza în care autorii marilor surprize sunt „curățați” unul câte unul de pe tablouri. Dacă Steve Darcis, omul care l-a bătut pe Nadal, nici măcar n-a mai apucat să joace ca să demonstreze că n-a fost un accident, în schimb Sergey Stakhovsky, cuceritorul lui Federer, s-a întors rapid la condiția de om obișnuit după 24 de ore de faimă. Stack, primul om care îl bate pe Federer înainte de sferturile unui Slam în ultimele 37 de GS-uri, a pierdut, vineri, fără prea multă glorie la Jurgen Melzer. Dar nu numai ucraineanul a căzut victimă lipsei de inspirație în a manageria o astfel de situație. După ce l-a bătut pe Hewitt, excentricul și spectaculosul Dustin Brown n-a mai reușit același lucru când a trebuit să joace cu unul dintre colegii săi din circuitul challenger, francezul Adrian Mannarino. Care Mannarino, locul 111 în lume, se vede ajuns în a doua săptămână a unui Slam. Michelle Larcher de Brito, portugheza care a eliminat-o pe Maria Sharapova în turul 2, a pierdut în turul 3 cu mult mai puțin faimoasa Karin Knapp, locul 104 în lume. Iar tânăra Eugenie Bouchard, din Canada, cea care îi predase o lecție pe Centre Court Anei Ivanovic, a cedat azi cu Carla Suarez Navarro.

Doar câteva exemple care vorbesc de la sine despre cât de greu este să susții un rezultat surprinzător cu un altul. Consistența face diferența. Fără consistență, nu vorbim decât despre niște „one hit wonder”. De altfel, nu e ceva nou, e un trend care se reia cu toaproape fiecare ocazie. Nu mai departe de anul trecut, Lukas Rosol a cedat imediat după ce arătase ca un jucător din altă lume cu Rafa. Scos din starea de grație pe care a arătat-o pe Central și exilat pe unul dintre outside courts, cehul a cedat clar cu Kohlschreiber. Toate astea, fără să le scadă câtuși de puțin din merite pentru surprizele pe care le reușesc, spune multe despre potențialul acestor outsideri. „Cum de este tipul ăsta în afara Top 100?” se întreba, pe bună dreptate, John McEnroe în timpul meciului cu Federer, cu referire bineînțeles la Sergey. Răspunsul vine tocmai de la incapacitatea lui, și a altora ca el, de a genera rezultate bune în mod constant. Ceea ce pune într-o altă perspectivă consistența aproape inumană arătată atâția ani la rând de Roger, Rafa și ceilalți. 

I'm saying something harsh.You earn respect when you beat a champion AND you win the next round #stakhosvsky #brown

— enrico maria riva (@enricomariariva) June 28, 2013

Stakhovsky, învins de Melzer în patru seturi, a recunoscut franc că n-a știut să managerieze momentul. A spus că a jucat prostește, că a căzut în capcana freneziei media de după victoria cu Fed și a fost prea mult pentru el de dus. „A fost greu pentru mine, deoarece ieri a fost o zi plină. Toată lumea a vrut să vorbească cu mine. Toți au vrut ceva de la mine”. La rândul său, Melzer a dat o declarație care a stârnit multe reacții din partea ziariștilor. „Am vrut să ies pe teren și să-i arăt că eu nu sunt Federer și că pot să îi returnez serviciul, să-l oblig să joace mingi grele”. Dincolo de umorul involuntar de situație, asta nu înseamnă că Melzer n-are dreptate. Federer a pierdut acum câteva zile și pentru faptul că n-a putut să-i citească serva lui Stakhovsky.

Man. All of a sudden everyone *doesn't* want to play like Roger Federer. #wimbledon

— Beyond The Baseline (@SI_BTBaseline) June 28, 2013

Stakhovsky on Melzer „He was returning much better today than Roger.”

— Kamakshi Tandon (@Kamakshi_Tandon) June 28, 2013

…That's the first time that playing like „not Roger Federer” has ever been invoked as a successful #Wimbledon strategy, I'm guessing.

— Ben Rothenberg (@BenRothenberg) June 28, 2013

Sergiy Stakhovsky on letdown: „It was quite hard for me because yesterday was a busy day;everybody wanted to chat; everybody wanted a piece”

— Christopher Clarey (@christophclarey) June 28, 2013

I gotta say, the pressers have not been boring this week. Though, funny enough, one of the more boring ones was actually Gulbis'. #wimbledon

— Beyond The Baseline (@SI_BTBaseline) June 28, 2013

Revenind la capitolul surprize, tablourile arată tot mai dubios, pe zi ce trece. Cel puțin la fete, pe jumătatea inferioară a tabloului, totul arată cât se poate de deschis. În meciurile întrerupte pe seară, din cauza ploii, atât Petra Kvitova, cât și Sloane Stephens, ajunse, prin forța împrejurărilor, drept favoritele 2 și 3 la casele de pariuri, sunt într-o situație dificilă. Kvitova e condusă cu break în decisiv de Makarova, în vreme ce Stephens a intrat în decisiv cu Cetkovska, după ce a pierdut la zero setul doi. Dacă ambele vor fi eliminate, atunci cea mai bine clasată jucătoare din jumătatea de jos a tabloului va fi Marion Bartoli, a 15-a favorită.

Nu că pe tabloul băieților lucrurile ar arăta mai limpede. Am amintit deja de Mannarino, care va juca pentru un loc în sferturi cu învingătorul dintre Paire și Kubot. Alt meci din optimi va fi cel dintre Melzer și Janowicz. Luând în calcul ce s-a petrecut în turneu până acum, Jerzy are un parcurs foarte solid, ajungând în turul 4 fără să piardă set. Azi l-a bătut clar pe Almagro, în trei seturi. Este șansa lui pentru un 'breakthrough' de proporții, pentru că polonezul e îndreptățit să spere la o semifinală cu Andy Murray. Care Murray își păstrează sângele rece și ajunge fără daune majore în turul 4, după o victorie solidă cu Tommy Robredo. „Surprizele sunt mereu la un pas distanță de a se produce. Nu poți să subestimezi pe nimeni la un Slam. Toată lumea a fost atât de obsedată cu tabloul după tragerea la sorți. Mai sunt mulți jucători de calitate în turneu, plus jucători pe cale să facă marele pas, precum Gulbis sau Janowicz. Eu încerc să mă concentrez numai la următorul meci”, a spus Murray, ajuns la 14 victorii consecutive pe iarbă. „E mai multă presiune pe mine acum, fără Roger și Rafa în turneu, dar trebuie să fii profesionist și să nu lași presa sau alte lucruri să te încurce”.

Tot la capitolul surprize, de notat și înfrângerea lui Grigor Dimitrov cu Grega Zemlja, într-un meci început ieri și terminat azi. Slovenul s-a impus cu 11-9 în decisiv, într-unul dintre rarele meciuri de cinci seturi de anul acesta, una dintre edițiile cu cele mai puține meciuri de cinci seturi. Dimitrov are o statistică de la care aflăm multe despre motivele pentru care a pierdut acest meci: 2 din 18 șanse de break concretizate. Poate chiar seamănă cu Federer, la urma urmelor…

All these let-downs by the seed-killers are so deflating. Tournament struggling to get any traction going into 2nd week. #wimbledon

— Beyond The Baseline (@SI_BTBaseline) June 28, 2013