Catalogul favoriților la Roland Garros 2012: cine ce șanse are să câștige trofeul

Gata! Mult a fost, puțin a rămas: ediția 2012 a, posibil, celui mai popular Slam, este la doar un pas. Mâine va avea loc evenimentul tragerii la sorți a tablourilor de concurs, apoi avem aproape două zile la dispoziție să le întoarcem pe toate fețele și să ne facem calcule, pentru că de duminică, atunci când încep meciurile din turul 1, niciun calcul nu va mai depăși în intensitate meciurile adevărate. Raiul zgurii, Roland Garros, poate să înceapă.

În cele ce urmează, trecem în revistă principalii noștri favoriți la coroana supremă de la Roland Garros, al doilea Grand Slam de la lansarea Treizecizero.ro. Acest articol e dedicat turneului masculin.

Rafa Nadal – 5 stele și jumătate  

Zguduită amenințător anul trecut de pofta nestăvilită de victorii a lui Novak Djokovic, ordinea naturală pe zgură a fost restabilită anul acesta. Jucătorul care, atunci când se va retrage, o va face cu titlul incontestabil de cel mai bun jucător de zgură al tuturor timpurilor, Rafa Nadal adică, și-a reluat șirul normal al victoriilor, triumfând la Monte Carlo, Barcelona și Roma, în cele două finale de Masters învingându-l chiar pe Nole, de fiecare dată în două seturi, și, per ansamblu, suficient de clar cât să spulbere orice fel de dubiu care ar mai fi putut exista în mintea lui referitor la sârb. Singurul turneu pe zgură pe care Nadal l-a ratat a fost cel de la Madrid, dar circumstanțele speciale în care s-a jucat turneul respectiv, pe atât de blamata zgură albastră, îl încadrează la altă categorie. Nadal a suferit o înfrângere curioasă acolo, cedând prima oară în carieră în fața lui Verdasco, deși a condus cu 5-2 în decisiv, dar, chiar și așa, e clar că Madridul nu e relevant în privința Roland Garros, dovadă și diferența uriașă dintre prestațiile lui Rafa de acolo și cele de la Roma, acolo unde, contra lui Berdych de exemplu, a făcut cel mai bun meci al anului. 

Ca atare, succesele obținute anul acesta pe zgură, tradiția fantastică pe care o are la Roland Garros, motivația de a-și apăra teritoriul și de a prelua de unul singur controlul asupra recordului de victorii la Paris, împărțit acum cu Borg, toate acestea îl fac, indubitabil, principalul favorit al turneului parizian pe Rafa Nadal și nu există argumente care să contrazică această ipoteză prefăcută în axiomă. 

Nadal în 2012:

– trei titluri, toate pe zgură (Monte Carlo, Barcelona, Roma)
– finală la Australian Open
– bilanț total meciuri: 33-4. Pe zgură: 16-1
– titluri la Roland Garros: 6 

Novak Djokovic – 5 stele

Poate o să vi se pară mică diferența dintre Rafa și Novak, însă sârbul își merită statutul de principal rival al lui Nadal. Pentru că, dacă e vreun jucător care îi poate zădărnici planul spaniolului, acela ar trebui căutat mai întâi în Serbia. Djokovic are mai multe atuuri majore de partea sa: în primul rând, jocul all-around excelent pe toate suprafețele, apoi bucățica de ascendent pe care încă o mai are asupra lui Nadal, în sensul că, dacă majoritatea jucătorilor intră pe teren cu spaniolul cu diverse complexe, sârbul o face cel puțin de pe picior de egalitate. Cele 7 victorii consecutive obținute în 2011-2012 îl vor ajuta cu siguranță să-și păstreze această atitudine. Să nu uităm că Djokovic l-a învins pe Nadal în ultimele trei finale de Slam disputate, cele de la Wimbledon, US Open și Australian Open, iar acesta este genul de detaliu care poate să-și facă loc în mintea unui jucător, în sens bun sau rău, după caz, în cele mai crunte momente ale jocului. 

Dar atuul major al lui Djokovic așteptați-vă să fie motivația. Nu este, în clipa actuală, un jucător mai înfometat decât Novak sau mai periculos decât sârbul când simte miros de sânge. Asta se traduce prin perspectiva fantastică în fața căreia se găsește Djokovic acum, aceea de a câștiga toate cele patru Slam-uri, unul după altul. Asta ar trebui să-l facă măcar cu 15 la sută mai periculos decât în restul turneelor. Imediat după ce a câștigat Australian Open, Djokovic a făcut clar faptul că obiectivul său numărul 1 pe 2012 este Roland Garros. Așteptați-vă să se comporte ca atare la Paris, acolo unde el încă n-a făcut nici măcar o finală. Ceea ce este singurul său dezavantaj major la RG12.

Novak Djokovic în 2012

– două titluri, niciunul pe zgură: Australian Open, Miami
– finale la Monte Carlo și Roma
– bilanț total meciuri: 30-5. Pe zgură: 10-3
– titluri la Roland Garros: 0 

Roger Federer – 4 stele

E, cumva, bizar să spui despre, practic, cel mai constant și în formă jucător al ultimelor nouă luni că e abia al treilea favorit la Roland Garros, dar cam așa stau lucrurile în cazul lui Roger Federer. De la eșecul faimos cu Novak Djokovic de la US Open 11, Federer a intrat într-o serie pe care nici cei mai înfocați fani ai lui probabil că n-o prevedeau. Federer a câștigat 48 de meciuri și a pierdut doar 4, trecându-și în cont titlurile de la Basel, Paris, Londra, Rotterdam, Dubai, Indian Wells și Madrid. Impresionant, nu? Practic, 7 titluri din 11 turnee la câte a luat parte în această perioadă. Da, impresionant, însă nici măcar această serie absolut fabuloasă nu-l plasează pe Federer pe o poziție mai înaltă pe lista favoriților noștri.

Toate aceste rezultate nu vor mai însemna mare lucru dacă Federer nu va concretiza la unul dintre Slam-urile acestei veri. Au trecut deja mai bine de doi ani de la ultimul triumf al lui Roger într-un Slam. Nu acesta este însă motivul pentru care Federer nu este mai sus pe lista favoriților noștri pentru Paris, nici n-ar avea cum, ci inabilitatea sa de a-l învinge pe Nadal pe zgura de la Paris, acolo unde a pierdut în patru finale și o semifinală în fața eternului său rival. Federer a dat semne, în victoria sa de la Indian Wells, că a început să îl descifreze pe Nadal, jucând cu o altă atitudine contra spaniolului, dar trebuie să confirme asta și pe zgură. Și, vrând-nevrând, drumul spre titlu la RG trece pe la Nadal. A fost mai aproape ca niciodată în finala din 2011, ar putea primi o nouă șansă anul acesta. Cel mai probabil însă, ca să câștige al doilea său titlu la Roland Garros, Federer va avea nevoie să-i bată pe ambii săi mari rivali unul după altul, fapt pe care, așa cum am arătat aici, nu l-a reușit decât o singură dată în carieră, în același turneu. Dacă și-ar fi păstrat locul 2 ATP, Federer l-ar fi putut “sări” pe unul dintre ei prin tragere la sorți, ceea ce i-ar fi crescut fantastic de mult șansele.

Toată această logică de mai sus nu vrea să susțină că Federer n-ar fi în stare să câștige Parisul. La aproape 31 de ani, elvețianul nu dă semne de încetinire și va fi, cu siguranță, un obstacol greu pentru oricare dintre primii doi favoriți.

Roger Federer în 2012

– patru titluri, unul pe zgură (albastră): Rotterdam, Dubai, Indian Wells, Madrid
– semifinală la Australian Open
– bilanț total meciuri: 31-4. Pe zgură: 8-2
– titluri la Roland Garros: 1

David Ferrer, Juan Martin Del Potro, Tomas Berdych, Andy Murray – 2 stele

E o diferență fantastică între șansele primilor trei și următorul pluton, atât de mare încât nimeni nu se așteaptă, practic, în mod real, ca Roland Garros-ul să fie câștigat de un altul decât primii trei din lume. Ca parte (ce-i drept, ceva mai la margine) relevantă a Big Four, Murray ar fi meritat, în mod normal, măcar o stea în plus față de colegii săi din acest grup, dar evoluțiile mult mai slabe pe zgură ale scoțianului, comparativ cu anul trecut, plus problemele cu spatele pe care le-a adus, discret, în discuție, fac aproape imposibilă perspectiva ca Murray să câștige primul său Slam tocmai la Paris. Dacă se va întâmpla asta, va fi cu siguranță o mare surpriză. 

Dacă ar fi să vă alegeți un jucător-surpriză, mai degrabă el ar putea fi găsit printre ceilalți trei jucători din acest grup. Cu toții sunt jucători de clasă, prezențe mai mult decât obișnuite în Top 10, jucători care au câștigat multe titluri la viața lor, inclusiv pe zgură, și care, în combinația perfectă de culoar favorabil + forma vieții + surprize majore, ar putea să producă daune majore la Paris. Fiecare dintre ei a avut momente de formă excelentă în 2012. De văzut dacă vreunul dintre ei va putea produce bomba bombelor și să ia trofeul acasă.

– Titluri în 2012: Ferrer 3 (2 pe zgură) – Auckland, Buenos Aires, Acapulco; Del Potro 2 (1 pe zgură) – Marseille, Estoril; Berdych 1 (Montpellier); Murray 1 (Brisbane)
– Bilanț în 2012: Ferrer 33 – 7 (21-4 pe zgură);  Del Potro 33-8 (12-2), Berdych 28-8 (13-3), Murray 22-7 (5-3)
– Titluri la Roland Garros: 0 

Jo-Wilfried Tsonga, John Isner, Milos Raonic, Nicolas Almagro, Gilles Simon – o jumătate de stea 

Dacă jucătorii din categoria anterioară pot emite ceva pretenții, cei din acest grup sunt outsiderii perfecți. Incomozi pentru orice nume greu dintre cei enumerați deja, cei de aici vor avea nevoie de foarte multă constanță pentru a merge până la capăt. Tsonga ar putea merita mai mult, probabil, dată fiind statutul său de finalist de Slam, ceea ce colegii săi din pluton n-au realizat, dar francezul suferă de constanță și te dezamăgește când ți-e lumea mai dragă. În plus, la French Open încă n-a trecut vreodată de turul 4.

Isner și Raonic ar putea da mari dureri de cap acelor favoriți principali care vor avea ghinionul să-i aibă pe partea lor de tablou. Amândoi au făcut progrese fantastice pe zgură, ba chiar Isner aproape că s-a transformat într-un mic specialist pe această suprafață, care-i permite să-și pună în valoare armele sale letale. John a demonstrat, în acel meci de cinci seturi cu Nadal, din turul 1 al ediției de anul trecut, cam ce poate face pe zgură, suprafață pe care l-a învins, anul acesta, și pe Federer.

În fine, Almagro și Simon au avut sezoane solide pe zgură, ceea ce-i face de luat în seamă.  

Finala Roland Garros 2011, Nadal – Federer 7-5 7-6(3) 5-7 6-1

Partea 1

Partea a 2-a

Care sunt favoriții voștri în acest an?

 

| Citește și textul despre principalele favorite de pe tabloul feminin: Al cui va fi Parisul?