Casper Ruud, ce an! A doua finală de Grand Slam a sezonului și la doar un pas de primul loc în lume

Casper Ruud este primul finalist al turneului masculin de la US Open 2022. Norvegianul l-a învins în patru seturi pe rusul Karen Khachanov, 7-6, 6-2, 5-7, 6-2, într-un meci de trei ore în care a fost mai mereu în control și a avut toate răspunsurile.

Ruud se califică astfel în a doua sa finală de Grand Slam a sezonului – și a carierei – după cea pierdută în iunie la Roland-Garros în fața lui Rafael Nadal.

Dar de data asta, el va fi în postura jucătorului mai experimentat într-o astfel de ipostază, indiferent de oponentul pe care i-l va oferi a doua semifinală, care se joacă în această noapte, între Frances Tiafoe și Carlos Alcaraz.

Dacă Alcaraz pierde, atunci Ruud devine noul număr 1 mondial încă de azi. Dacă Alcaraz câștigă, atunci locul 1 se va decide între cei doi, în finală. Rafael Nadal a ieșit, pentru acest moment, din calcule.

*

Înaintea acestui sezon, Casper Ruud nu trecuse niciodată mai departe de optimi într-un turneu de Grand Slam, fază atinsă oricum o singură dată. La finalul acestui an, el va avea în palmares (cel puțin) două finale de Slam. Norvegianul s-a calificat în a doua finală de Slam a carierei după 7-6, 6-2, 7-5, 6-2 cu Karen Khachanov și e la un singur rezultat favorabil lui de a deveni noul lider mondial al circuitului ATP.

După finala de la Roland-Garros, care nu a fost neapărat o surpriză dată fiind forma și abilitățile lui pe zgură, calificarea într-o finală de Slam pe hard e o mare surpriză – și o mare realizare – pentru Ruud, care nu de puține ori a fost catalogat ca fiind doar un bun jucător de zgură. În realitate, Ruud a devenit un jucător greu de bătut pe orice suprafață, iar parcursul lui de la New York dovedește pe deplin asta.

Semifinala cu Khachanov a fost echilibrată și nu prea, existând mereu senzația că Ruud e mereu jucătorul cu mai multe idei, care e mereu cu un pas în fața adversarului său.

Mingea de set din primul set – un schimb intens, de 55 de mingi, în care s-a lovit impecabil de curat și agresiv – a fost definitorie pentru cum a decurs întregul set și avea să stabilească și cum va merge meciul din acel punct încolo. Un set echilibrat, ambii fiind greu de separat și jucând, în același timp, tenisul lor bun. Dar jucătorul mai lucid, mai creativ și chiar mai curajos a fost Ruud, care a jonglat cu unghiurile, efectele și înălțimile, reușind în final să închidă setul după un rever în lung de linie la care rusul n-a mai avut putere să-l întoarcă în terenul advers.

După punctul imens jucat în tiebreak-ul primului set la 6-5, Ruud a profitat de căderea rusului și a preluat frâiele setului doi: n-a mai fost echilibru, a fost o mică demonstrație de forță din partea norvegianul, care a fugit rapid cu setul doi.

Khachanov nu e străin de meciuri mari, cu miză, și poate ăsta e și motivul pentru care a gestionat foarte bine pierderea setului doi: s-a liniștit, a avut ritm bun la serviciu, a rămas în față și l-a obligat în două rânduri pe Ruud sa servească pentru a rămâne în set. Prima dată i-a ieșit norvegianul, a doua oară, după două erori cu forehandul, setul trei avea să meargă către Khachanov.

Însă Ruud e, la momentul ăsta, la un alt nivel față de Karen în termeni de încredere, siguranță în execuții și stabilitatea în joc de pe linia de fund. Pur și simplu, norvegianul face lucrurile foarte corect, intuitiv și curat; fără artificii, fără să strălucească printr-o lovitură anume. Iar acest echilibru pe care l-a găsit între ofensivă și defensivă îl face greu de învins pentru ca le poate face bine spre foarte bine pe amândouă în mod inteligent (vezi cum caută constant cel mai scurt unghi posibil, cum încearcă să nu rămână prea mult în defensivă, cum crește viteza execuțiilor când schimbul se prelungește ori când punctul pe care îl joacă e unul important, care poate schimba lucruri sau cum rupe ritmul prin scurte sau loburi).

Toate lucrurile de mai sus le-a arătat în setul patru, când a scos în față acel tenis așezat, de contraatac, cu tente agresive și lovituri care uneori te lasă fără replică – așa cum l-a lăsat și pe Karen după acel forehand plesnit din alergare la mingea de break avută la 1-1. Break-ul izbutit de norvegian în game-ul doi a fost decisiv pentru soarta semifinalei. I-a oprit avântul lui Khachanov, după câștigarea setului trei, și i-a destabilizat complet jocul prin capacitatea de a se apăra, ataca, contraataca. Asta poate fi, de fapt, esența lui Ruud: nu își bate oponenții prin forță, dar e capabil să-și macine adversarul încet-încet până când îl pune la pământ.

Casper Ruud e exemplul perfect de jucător care demonstrează că succesul în tenis poate veni oricum, atât timp cât munca e muncă, iar din victorii (mici sau mari) extragi ce trebuie. Ruud nu are niște calități fizice impresionante, nu are nici lovituri care să îți ia ochii, dar, oricât de banal ar suna, știe ce să facă cu mingea, știe cum să-și construiască momentumul și cum să-și folosească (și dezvolte) încrederea – pentru că de aici pleacă totul.

Dintr-un jucător care era luat peste picior că e relevant doar în turnee pe zgură de categorie inferioară (care au jucat, de fapt, un rol deosebit de important în ceea ce a devenit azi), Ruud s-a transformat într-un jucător capabil să joace bine pe toate suprafețele, care joacă două finale de Slam în același an și care e la un singur pas distanță de a deveni lider mondial.

https://twitter.com/espn/status/1568360170891116545?s=20&t=2AUmHNQUjXmnsKzmBs0xLQ