Carlos Alcaraz îl bate pe Tsitsipas, îl primește pe Novak Djokovic în semifinala de cinci stele mult așteptată

Carlos Alcaraz e în prima lui semifinală la Roland-Garros, și abia a doua a carierei în Slamuri, după o evoluție impresionantă în sfertul de finală cu Stefanos Tsitsipas. A fost 6-2, 6-1, 7-6(5) pentru spaniol, care devine cel mai tânăr jucător calificat în semifinale la RG de la Djokovic, în 2007.

Alcaraz a fost devastator până la 6-2, 6-1, 5-2, înainte ca Tsitsipas să salveze mingi de meci la 2-5, la 4-5 și în tiebreak și să facă setul trei interesant.

Alcaraz se pregătește acum de super meciul cu Novak Djokovic din semifinale. Cei doi au jucat o singură dată până acum, o victorie a lui Alcaraz în semifinalele de la Madrid din 2022, 6-7(5), 7-5, 7-6(5).

*

Tsitsipas e un jucător creativ, intuitiv, care are nevoie de spații de manevră și timp pentru a-și pune în valoare loviturile. Dacă îi dai timp, o să își pună la treabă forehandul și jocul curat de pe linia de fund, cu construcții inteligente ale punctelor. Dacă îl lași să conducă punctele și să stabilească el ritmul, poate deveni din ce în ce mai incisiv și intens, deci mai periculos. 

Dacă, în schimb, nu îi mai oferi nimic din toate astea, întregul lui joc se dezintegrează. E drept, puțini jucători pot face asta contra lui – dar Alcaraz o poate face, a făcut-o de atâtea ori contra grecului și a făcut-o încă o dată astăzi: i-a demontat jocul lui Tsitsipas atât de ușor, încât în multe secvențe a părut, literalmente, că „se joacă” cu el, vezi scurtele absolut geniale pe care le-a reușit sau serviciile-voleu pe care le-a încercat. 

În realitate, nimic din ce a făcut Alcaraz astăzi nu a fost ușor. Însă pentru că e la un alt nivel (fizic, deplasare, intensitate, lovituri), totul a părut facil și fără să dea impresia că face un efort deosebit.

Marea problemă pentru Tsitsipas în meciurile cu Alcaraz nu e reprezentată de ce (sau nu) face el pe terenul de tenis, cât de bine îi merge serviciul sau cât de sus e nivelul de agresivitate. E despre ce face și cum face Alcaraz, care îi citește atât de bine tenisul și intențiile, încât Tsitsipas pare un simplu spectator, blocat și descumpănit că nimic din ceea ce încercă nu îi aduce puncte.

Deși grecul a început meciul puternic, câștigându-și serviciul la zero, cu trei ași consecutivi, ceea ce a urmat a fost o veritabilă demonstrație de forță din partea lui Alcaraz, care l-a dominat la toate capitolele.

Tactic vorbind, Alcaraz i-a căutat reverul la retur, i-a direcționat atacurile spre rever și nu l-a lăsat în niciun moment să respire: cu cât schimbul de mingi s-a prelungit, cu atât Alcaraz a crescut viteza de execuție. Întâi, spaniolul l-a făcut să își piardă complet încrederea în lovitura de rever, pe care i-a exploatat-o în cel mai nadalian mod cu putință (lovituri încărcate de top-spin direcționate spre rever). Reverul grecului e o lovitură frumoasă, dar în multe momente nu tocmai eficientă: la retur, cu reverul blochează și rareori lovește plin. Iar când o face, mingea aterizează de cele mai multe ori în careul de serviciu, adică o minge scurtă, imediat taxată de adversar. În schimburile de mingi, când e atacat virulent pe partea de rever cu mingi înalte și liftate, Stefanos pierde toată precizia și forța de care ar avea nevoie să facă față unor lovituri atât de compacte și dure precum ale lui Carlos. 

Desigur, nu totul a stat în reverul grecului și nu acesta a fost singurul motiv pentru care a pierdut atât de clar. Tenisul lui Carlos, care e combinație de forță și intensitate nu tocmai des întâlnită, a fost mult mai coerent, mai intens și fără nicio fisură. Spaniolul e un jucător cu adevărat special prin felul în care se mișcă pe teren, cum acoperă terenul, cum lovește, cum se apară, cum își creează șanse. E un fenomen, în cuvinte mai puține.

Pentru ca Alcaraz a jucat atât de curat, rotund și intens, jocul lui Tsitsipas pur și simplu a căzut; nu i-a mai funcționat nimic, nu a mai părut lucid, a părut că joacă întâmplător și a forțat pe mingi ușoare. Dar asta nu pentru ca a avut o zi slabă, ci pentru că replica dată de Alcaraz l-a blocat și i-a blocat toate alternativele. A fost nevoie de câteva mici greșeli ale lui Carlos, când a fost să închidă meciul la 5-2 în setul trei, pentru ca Stefanos să-și facă loc în setul al treilea, să prindă curaj, să devină mai agresiv și să facă setul interesant și scorul decent.

Pentru Alcaraz, Tsitsipas a fost unul din primele teste importante pe care le-a avut de înfruntat la această ediție a Roland-Garros. Și nu doar că s-a achitat impecabil de această misiune, gestionând bine inclusiv micul comeback de final al lui Stefanos, dar a făcut-o într-un mod atât de categoric încât această victorie vine și cu un semn de exclamare. Arată că e pregătit pentru lucruri mai mari de atât, e capabil să obțină ce ce își propună, e pregătit pentru oricine și oricum s-ar numi adversarul.