Care sunt consecințele eliminării șocante și timpurii a lui Nadal? Cum și pe cine afectează ea

Ce e cert în acest moment, când incredibilul rezultat reușit de Lukas Rosol e încă proaspăt, e că nu vom mai avea o finală de Slam între Novak Djokovic și Rafa Nadal, pentru prima oară de la Roland Garros 2011. Asta-i sigur. După patru finale de Slam consecutive Rafa-Nole, vom vedea un alt meci pentru trofeu. Care sunt restul implicațiilor, încercăm să vedem în rândurile următoare. Pentru că, da, eliminarea lui Nadal are un impact important asupra mai multor situații și persoane. Printre care …

1. Clasamentul post-Wimbledon

Știam, înainte de startul turneului, că primul loc este în joc la această ediție de Wimbledon. Știam că toți cei trei mari, Djokovic, Nadal, Federer ar fi putut să plece de la Londra nu doar cu trofeul, ci și cu primul loc în ierarhia ATP, important pentru felul în care evoluează dinamica Big Three. În imaginea de mai jos aveți felul în care ar fi putut și încă mai poate evolua punctajul primilor patru clasați, în funcție de faza în care termină turneul (sursa: RFFans.com):

În noua situație, după eliminarea lui Nadal, lucrurile se simplifică un pic. E sigur că Roger Federer va deveni, după Wimbledon, cel puțin numărul 2 mondial. Elvețianul păstrează în continuare șanse de a trece și pe primul loc în lume și, implicit, să bată recordul lui Pete Sampras, dacă va câștiga turneul. Federer are avantajul că depinde numai de el să facă asta, în sensul că trebuie să treacă de Djokovic pentru a putea juca finala.

Cât despre sârb, dacă până acum avea nevoie, obligat-forțat, să facă măcar sferturile pentru a-și păstra locul 1 în fața lui Rafa, acum el va rămâne lider în orice situație, mai puțin aceea în care Federer câștigă titlul.

Așadar, locul 1 va fi în continuare al lui Djokovic sau din nou al lui Federer. Nu există altă variantă.

Faptul că Nadal ajunge pe locul 3 are și alte implicații. Spaniolul va fi cap de serie 3 la Jocurile Olimpice, ceea ce presupune o eventuală semifinală fie cu Djokovic, fie cu Federer, dar și cap de serie 3 pentru prima parte, cel puțin, a sezonului de hard din America de Nord. Asta îi plasează pe Rafa într-o situație ușor dezavantajoasă, mai ales dat fiind că, măcar teoretic, hardul, și mai ales hardul în jumătatea a doua a sezonului, rămâne o suprafață pe care atât Novak, cât și Roger se descurcă mai bine. Așadar, în loc de concluzie, sunt șanse destule ca Nadal să recupereze mai greu diferența și aibă dificultăți în a-i contracara pe cei doi mari rivali în partea a doua a sezonului. 

2. Federer

Cum spuneam și mai sus, elvețianul ar putea fi principalul beneficiar al eliminării lui Nadal. Despre Federer se vorbea oricum insistent că Wimbledon 2012 reprezintă cea mai bună șansă a lui la un nou Slam, după o pauză de mai bine de doi ani. Acum, lucrurile arată și mai bine pentru el. Scăpat, fie și pe plan mental, de marele său rival, Federer știe că tot ce trebuie să facă e să treacă de Djokovic în semifinale (presupunând, bineînțeles, că amândoi ajung până acolo), caz în care va fi marele favorit la titlu, indiferent de adversarul din finală.

E o conjunctură care n-are cum să nu-i placă elvețianului și să nu-l favorizeze: deși n-a mai jucat niciodată cu Djokovic pe iarbă (sau poate tocmai de aceea), impresia generală rămâne că Roger are un ascendent pe această suprafață contra sârbului. Miza fantastică, posibilitatea revenirii pe primul loc și recordul lui Sampras, toate aceste lucruri aflate mai aproape ca niciodată îl vor motiva fantastic pe elvețian.

Dintr-o dată, după un drum lung și doi ani dificili, lucrurile arată mai bine ca oricând pentru Federer. Depinde numai de el să le și transforme în realitate.

3. Murray

Aproape imediat după ce s-a domolit un pic unda de șoc de după eliminarea lui Nadal, aproape toată lumea s-a gândit, instinctiv, la Murray. Britanicul e într-o presiune permanentă de când a ajuns în top 10 în ce privește primul său Slam, care întârzie să apară, dar când vine vorba de Wimbledon, “presiune” e deja un cuvânt prea blajin ca să descriem stresul în care trăiește Andy. Cu Nadal eliminat, lucrurile riscă să o ia un pic razna. Englezii vorbesc deja numai despre asta, considerând că e cea mai bună șansă pe care a avut-o Murray în ultimii ani pentru a ajunge măcar în finală. Și pe bună dreptate. În ultimele două veri, Murray a capotat mereu în semifinale, eliminat, incontestabil, tocmai de cel de care a fost scăpat, seara trecută, de către Rosol. Dacă nu acum, atunci când, întreabă fanii din Insulă, iar Tim Henman, alt jucător care a trebuit să răspundă, an de an, la păcătoasa întrebare “Tu când câștigi la Wimbledon?” și-a adus aminte, azi, de un titlu de tabloid tipic britanic, venit într-un an în care și Sampras, și Agassi au fost eliminați de la Wimbledon: “Tim, dacă nu câștigi nici acum, nu te vom ierta niciodată!”

Până la finală mai e însă departe. Cu sau fără Nadal prin preajmă, Murray are, în continuare, alte griji pe cap, fiind, în continuare, înconjurat, pe partea lui de tablou, de suficienți jucători capabili să-i pună probleme. Cert este, însă, că eliminarea lui Nadal are un impact major asupra scoțianului.

4. Djokovic 

Poate mai puțin decât în cazul lui Federer, dar argumentele de la punctul 2 se păstrează, parțial, și pentru sârb. Scăpat de un adversar puternic, în fața căruia a pierdut ultimele trei meciuri directe, Novak trebuie să-l bată pe Federer și, pe lângă faptul că-și va păstra locul 1, va fi în pole-position pentru a-și apăra titlul. Caz în care va fi tot mai greu de detronat de pe primul loc până la finele sezonului, cimentându-și astfel dominația în tenisul masculin.

5. Tsonga, Roddick, Del Potro

Pe lângă Murray, sunt primii cărora li se deschid niște uși pe jumătatea inferioară a tabloului. Toți sunt îndreptățiți să spere și cu toții vor intra pe teren cu o motivație suplimentară, dată de noile conjuncturi. Inclusiv Roddick, pe care prezența pe iarbă l-a făcut deja să uite de orice necaz, și care a spus, nu o dată, că visează mereu că va câștiga un titlu la Wimbledon până când se va lăsa de tenis. În afară de cei trei, plus Murray, o altă prezență în finală ar surprinde teribil. Deși apreciați de fani, Goffin, Paire sau Brian Baker ar șoca realmente dacă ar ajunge atât de departe.

6. Lukas Rosol

Evident, nu există un om căruia rezultatul de joi să-i fi schimbat mai mult viața decât însuși eroului principal, Lukas Rosol. În transă sau nu, el a făcut un meci fantastic, iar aburii victoriei îl vor fi părăsit cu greu. Asta e, însă, o armă cu două tăișuri. Nu o dată s-a întâmplat ca, în astfel de situații, eroul să devină un pământean obișnuit cu proxima ocazie, iar pentru Rosol sunt toate șansele să se repete istoria, dat fiind că adversarul din următorul tur, neamțul Kohlschreiber, nu se va arăta deloc impresionat de noua carte de vizită a cehului. 

Pentru Rosol sunt două scenarii plauzibile de acum înainte: fie va merge cu valul și va folosi capitalul imens de încredere și de energie în sens pozitiv, îmbunătățindu-și dramatic rezultatele de acum înainte, așa cum, de exemplu (păstrând proporțiile) și Soderling a făcut-o, fie va fi foarte apăsat de eticheta de “omul care l-a scos pe Nadal în turul  2 la Wimbledon” și va avea mari dificultăți, mai ales din punct de vedere mental, să se ridice la înălțimea așteptărilor. Presiunea poate pierde meciuri, iar Rosol o va simți în mod diferit de acum înainte, asta e clar.

7. Nadal

L-am lăsat la urmă pe cel care dat naștere, involuntar, acestui mic cutremur în tenisul masculin. E doar un meci, o simplă înfrângere, a argumentat Nadal, și așa și e, nu spune nimeni că eșecul trebuie dramatizat sau proporțiile lui trebuiesc exagerate. Pe de altă parte, Nadal pierde atât de rar astfel de meciuri încât n-ai cum să nu-ți pui întrebări referitoare la cum va fi el afectat pe termen scurt. Mai ales prin prisma faptului că vine sezonul de hard și, așa cum spuneam la punctul 1, Nadal îl va ataca din postura de favorit 3, ceea ce presupune, teoretic, obligația de a-i bate atât pe Djokovic, cât și pe Federer în meciuri succesive, un task greu pentru oricare dintre cei trei fantastici. 

Cum cui pe cui se scoate, Nadal are ocazia de a șterge amintirea neplăcută a acestui mic dezastru (cea mai timpurie eliminare a sa într-un Slam din 2005 încoace – tot turul 2, tot Wimbledon) exact la locul faptei, adică la Turneul Olimpic de tenis, care va avea loc tot pe iarba londoneză. Dacă nu va reuși să-și apere titlul olimpic, e posibil ca norii să se adune și mai mult asupra ibericului. Însă a-i pune sub semnul întrebării forța mentală, tăria de caracter și capacitatea de a reveni ar fi o copilărie, dacă nu cumva o prostie fără margini. Pauza pe care o va îmbrățișa acum îl va remonta fizic și psihic, așa că Rafa are toate șansele să depășească rapid momentul. Paradoxal, îl ajută și felul în care a pierdut, fapt recunoscut și de el: “Nu aveam ce face mai mult în setul 5″. O astfel de înfrângere e mai ușor de acceptat și de depășit.

Cu toate astea, e cert că Nadal va avea însă o misiune și mai dificilă în față. Să nu uităm că nu a mai câștigat un titlu pe o altă suprafață decât zgura de la Tokyo, 2010, ceea ce spune, iarăși, multe. În ce măsură va putea să concureze, în lunile următoare, cu un Djokovic în continuare foarte puternic, cu un Federer care simte perspectiva locului 1, dar și cu alți jucători, care au văzut la Rosol că se poate, depinde numai de el.