Când Dimitrov va ajunge mare, Bucureștiul se va putea mândri că l-a avut pe lista campionilor

Până anul acesta am fost convinsă că titlul de Baby Fed acordat lui Dimitrov era justificat doar în aparenţă. Ok, faptul că dreapta şi serviciul aduceau cu cele ale Federer ca formă nu mi se părea suficient pentru a-l declara pe Grigor moştenitorul celui mai strălucitor joc din tenisul masculin al ultimului deceniu. Mi se părea că Grigor avea glazura, dar n-avea blatul: serviciul cădea sub presiune, fizicul cădea sub presiune, crampele îi veneau de hac când îi era lumea mai dragă, reverul era frumos dar cam fragil, iar deplasarea şi anticiparea păreau cam haotice. Grigor, care a crescut cu 5 centimetri mai mult decât Federer, nu are graţia compactă a acestuia, iar fizicul lui de adolescent deşirat alergând de colo colo aducea aminte mai degrabă de Bambi pe gheaţă decât de mult lăudata plutire federeriană.

Nu ştiu dacă plecarea de la Muratouglou acum doi ani a dat startul procesului de maturizare sau a fost un efect al acestuia, nu ştiu cât de mult a ajutat faptul că a dat şcoala franceză de antrenorat pe şcoala suedeză şi mai nou pe cea australiană. Nu ştiu dacă prietenia cu Sharapova are vreun rol (Dimitrov s-a exprimat foarte laudativ la adresa felului în care discuţiile cu Maria l-au ajutat înaintea victoriei la Djokovic de la..) dar anul acesta Dimitrov nu mai este băieţandrul care cădea sub presiune anii trecuţi. Acum Grigor Dimitrov seamănă cu Federer nu numai stitlistic, ci şi prin felul calm şi asumat în care joacă şi prin varietatea incredibilă pe care o etalează sub presiune.

Vezi cel mai bine cât de multe dimensiuni are jocul lui Dimitrov când este opus unui adversar cu un joc unidimensional ca Lukas Rosol. Nu vreau să diminuez din meritele finalistului şi câştigătorului de anul trecut: Rosol face puţine lucruri pe teren, dar le face exemplar. Serviciul şi dreapta sa, ambele ucigător de eficiente, sunt suficiente pentru a-i aduce victoria contra multor adversari. Însă contra lui Dimitrov, care i-a pus azi multe întrebări pe teren, Lukas n-a avut răspunsuri.

Primul set a fost foarte strâns ca scor, însă am avut senzaţia tot timpul că Dimitrov n-a atins viteza maximă, că încă îşi căuta tactica care să-i demonteze jocul cehului. Şi încet, încet, hibele din jocul lui Rosol au început să se iţească: în primul rând reverul, cu care a greşit azi de multe ori. Apoi slice-ul, mai ales cel pe rever, cu care Grigor l-a chinuit până la sfârşitul meciului. Apoi faptul că Dimitrov, ca toţi jucătorii mari nu greşeşte lovituri de rutină, neutre, aşa numitele „rally shots”, pe când Lukas a dat multe cadouri de genul acesta. Iar deplasarea sa insuficient de sprintenă a mai contribuit şi ea la nişte rame şi lovituri defectuoase. Rosol a jucat curajos şi s-a ţinut cât a putut de Dimitrov, dar era clar că pur şi simplu nu sunt în aceeaşi ligă. Jocul lui Grigor este mult prea divers.

Numai o scurtă enumerare a lucrurilor care m-au impresionat tot acest turneu la Dimitrov: serviciul, în special cel out-wide, cu care a făcut nişte puncte frumoase, mai ales când îi trebuiau mai mult; forehandul este uimitor de flexibil, şi ca traiectorie, şi ca spin, şi ca viteză; reverul a rezistat la retur şi a întors presiunea prin acele sliceuri teribile, după care mingea nu mai sărea nici 10 centimetri; deplasarea a fost exemplară, apărarea lui Dimitrov este acolo sus cu cele mai bune; calmul său în momentele cruciale şi determinarea cu care lovea mingea, şi în apărare, şi în atac; competenţa şi curajul la fileu, unde s-au jucat nişte puncte absolut fabuloase. În concluzie, nu cred că lui Dimitrov îi lipseşte ceva din joc din puncte de vedere tehnic. Este o plăcere să-l priveşti jucând şi o plăcere şi mai mare să-l vezi câştigând.

După reacţia pe care a avut-o după ce-a câştigat tie breakul primului set şi apoi după câteva puncte antologice, mi se pare că şi pentru Grigor a fost o plăcere acest meci şi turneu. Faptul că l-a câştigat ca favorit 1, faptul că a jucat la ore şi pe temperaturi diferite şi a depăşit nişte jucători care i-au opus rezistenţă în feluri diferite (Vesely, Stakhovski, Rosol), şi că s-a ridicat la înalţimea statutului de favorit unu dovedeşte că Grigor Dimitrov a făcut trecerea de la băiat la bărbat, de la „baby” la jucător de tenis în toată puterea cuvântului. Sper ca această primă jumătate de 2014 să fie începutul unei prietenii lungi şi frumoase între Grigor, trofeele ATP şi noi, publicul spectator şi (re)cunoscător.

| Fotografii: BRD Năstase Țiriac Trophy, Radu Restivan

Rosol, fericit cu finala

Campion anul trecut, finalist în 2014. Bilanț de excepție pentru Rosol, motiv pentru care cehul a fost foarte pozitiv la conferința de presă: „Este o săptămână perfectă, dacă cineva mi-ar fi spus acum câteva săptămâni că voi fi în finală, n-aș fi crezut. Nu am nimic să îmi reproșez, nu sunt dezamăgit, am jucat un tenis foarte bun, dar nu am putut face mai mult cu un adversar cum este Grigor. Oricum, poate că a contat și faptul că eu am jucat ieri 3 seturi, iar Grigor doar 15 minute. Despre Dimitrov pot să spun că a jucat foarte bine, e deja foarte bine cotat și cred că va ajunge în curând în top 10”.

Grigor: „Multă muncă în spatele acestor titluri”

Precum Sorana cu o săptămână în urmă, Dimitrov a apreciat în special faptul că a putut fi urmărit într-un meci atât de important de prieteni și de familie. „M-am simțit foarte bine, dar am simțit că nu am jucat la nivelul zilelor trecute. A trebuit să ridic nivelul în setul al doilea, dar am știut la ce să mă aștept. A fost un meci frumos! Mă bucur că nu am nimic programat săptămâna viitoare. Voi avea câteva zile libere, timp să mă pregătesc pentru continuarea sezonului de zgură. 

Încerc să nu mă gândesc foarte mult la titlurile câștigate. Mi-am dorit foarte mult să ajung aici, așa că, pentru mine, aceste titluri înseamnă multă muncă și mult timp dedicat. 

Urmează turnee din ce în ce mai importante, jucători din ce în ce mai buni și meciuri din ce în ce mai grele. Chiar dacă mi-aș dori să sar peste anumite etape, nu am cum, nu pot vedea în viitor. 

A fost foarte plăcut să am familia alături la acest turneu. Ei nu m-au văzut până acum într-o finală la un turneu din circuitul ATP. A fost o duminică frumoasă! Totul a mers ca pe roate în ultima săptămână”.