Campioană de Grand Slam din nou! Barbora Krejcikova câștigă titlul Wimbledon

Barbora Krejcikova este noua campioană de la Wimbledon, după o victorie în trei seturi în finala cu Jasmine Paolini, 6-2, 2-6, 6-4.

Fostă număr 2 mondial, Krejcikova – cunoscută mai degrabă drept o specialistă de dublu în prima parte a carierei ei – revine astfel în prim-planul tenisului feminin și ajunge la două titluri de Slam. Ea a câștigat Roland-Garros în 2021 și are în palmares și șapte titluri de Slam la dublu. Titlul feminin rămâne în Cehia, după victoria Marketei Vondrousova de anul trecut. 

Pentru Jasmine Paolini e un moment frustrant; italianca pierde a doua finală de Grand Slam consecutivă în această vară, după cea de la Paris, unde a cedat în fața Igăi Swiatek.

E un rezultat special pentru Barbora, pentru că ea câștigă acum titlul pe care l-a cucerit și Jana Novotna, în 1998, cea care a ghidat-o și a ajutat-o multă vreme în carieră și cea care a determinat-o să se axeze pe tenis, spunându-i că are potențial. Novotna a decedat în 2017, iar una din dorințele sale a fost ca Barbora a fost să câștige un Slam.

În ceea ce o privește pe Jasmine Paolini, ea pierde a doua sa finală de Grand Slam consecutivă, dar ce efort și ce performanță pentru ea, singura jucătoare de la Serena Williams încoace (2016) care se califică în două finale consecutive de Slam, în același sezon. Nicio jucătoare clasată în afara Top 5 WTA nu a reușit vreodată asemenea rezultate precum cele reușite de Paolini, ceea ce e absolut remarcabil pentru o jucătoare care până în acest an nu trecuse niciodată de turul doi (!) la niciun Slam.

Esența ei, ca jucătoare, e despre o muncă bine făcută, combinată cu o atitudine corectă. Asta e dovada faptului că succesul vine pentru oricine face lucrurile în mod corect și nu renunță în niciun moment, în niciun context. Nu trebuie să ai un fizic impresionant, nu trebuie să ai cele mai elegante lovituri, nu trebuie să ai nici cele mai puternice lovituri. Succesul poate veni oricând, atât timp cât faci ce trebuie și nu te abați în niciun moment de la acest drum.

O finală imprevizibilă a fost în egală măsură echilibrată. Primele două seturi au fost în oglindă, atât prin scor, cât și ca evoluție a jucătoarelor: Krejcikova a fost jucătoarea mai bună în primul set și a profitat deplin de starea de pasivitate a italiencei. În setul doi, Paolini a început mai agresiv, a fost mult mai alertă și a ținut-o permanent în mișcare pe Krejcikova, cea care, fiind plimbată și agresată, nemaiavând timp să creeze, a greșit des și ușor.

Setul decisiv a fost unul foarte echilibrat, ambele au jucat bine pe propriul serviciu și au încercat să scoată tot ce e mai bun. Însă, deși a avut câteva momente în care a fost cu spatele la zid, Krejcikova a fost jucătoarea mai bună, per total, mai inspirată și s-a simțit acel plus de experiență în momentele mari, când a jucat impecabil punctele de la 3-3 în setul decisiv încolo. Trecutul liniei a fost mai greu, Barbora a părut că se sufocă un moment sub presiune, a și oferit două șanse de break, dar a reușit să închidă la a treia minge de meci.

Clasată în prezent pe locul 32, dar urmând să se reîntoarcă de luni între primele 10 jucătoare ale lumii, acest triumf al Barborei Krejcikova e o poveste frumoasă despre cum să întorci spatele momentelor grele și să nu uiți de ce ești capabil să faci.

Pe iarbă, ca orice jucătoare creativă, Krejcikova poate deveni periculoasă atunci când își etalează toate opțiunile. Precum Ash Barty, retrasă din tenis, Krejcikova este una dintre jucătoarele capabile să varieze și să schimbe ritmul într-o manieră sufocantă. Nu își copleșește adversarele prin forță, dar le debusolează prin variația pe care o propune: într-un singur schimb trece de la slice la lovitură plată la scurtă la minge razantă. Stăpânește toate loviturile (în unghi scurt, în lung de linie, din apropierea fileului, combinații scurte-lob) și are o viziune excelentă asupra a ceea ce trebuie să facă pe teren: cehoaica chiar se joacă și creează. E un tenis elegant, care se bazează mult pe feeling, pe selecții ale loviturilor.

Prin stilul acesta imprevizibil, plin de artificii, dar consistent, a triumfat la Roland Garros. După acel titlu câștigat în 2021, cehoaica a fost macinată de accidentari și a intrat într-un cerc vicios din care a mai putut ieși abia lunile trecute. În același an 2021, Krejcikova s-a accidentat la încheietură, a jucat mai puțin, a pierdut des, n-a mai avut la fel de multă încredere. A riscat și a continuat să joace, deși fizic nu a fost în cea mai bună stare (a vrut să-și apere trofeul la Paris, dar a pierdut în primul tur în 2022) iar asta i-a adus și alte accidentări, la umăr și gleznă. Au urmat pauze, reveniri greoaie, meciuri în care a părut o umbră a jucătoarei care câștiga titluri importante în trecut și, desigur, și căderea în clasament.

În mijlocul sezonului de zgură, cine ar fi văzut-o pe Krejcikova jucând, ar fi spus că e imposibil ca ea să se regrupeze și să revină în tenisul mare prea curând (meciul cu Jaqueline Cristian, de la Madrid, e cel mai elocvent exemplu). Nimic din jocul ei nu arăta bine; totul era haotic, de la selecția loviturilor până la limbajul corporal, care a trădat-o deseori, arătând cât de mult suferă pentru că nimic nu se leagă.

După Australian Open de anul acesta, Krejcikova și-a luat o pauză de trei luni și s-a întors în aprilie. Din aprilie până acum câteva săptămâni, la Birmingham, nu a câștigat niciun meci din patru încercări. Apoi a venit Wimbledon, turneu la care până acum trecuse de turul trei o singură dată și era singurul Slam la care încă nu bifase (cel puțin) sferturi de finală.

Tenisul e însă un altfel de sport. Îți oferă mereu oportunități să schimbi lucruri și să îmbunătățesti lovituri sau atitudini. Ajunsă în sezonul de iarbă, Barbora a început să câștige meciuri (nu o mai făcuse din ianuarie), a început să se simtă bine fizic, iar la Wimbledon, pe măsură ce a început să lege victoriile, și-a amintit de cine e, iar asta a ținut-o prezentă în moment, conștientă de valoarea ei și de ce e capabilă.

Cu cât meciurile au fost mai grele și mai echilibrate, cu atât Krejcikova s-a folosit de experiența ei, amintindu-și că e o campioană de Grand Slam – iar asta nu e o întâmplare. A jucat precum o campioană de Grand Slam, a ieșit din situații complicate precum o campioană de Grand Slam.

De fapt, asta e și povestea acestui rezultat: oricât de greu ar fi la un moment dat, oricât de frustrante ar fi perioadele prin care treci, să nu uiți niciodată cine ești și de ce ești capabil. E ceva ce îți va da întotdeauna alte perspective și îți oferă claritate și viziune.

De la jucătoarea debusolată, haotică, care părea că nu înțelege ce caută pe terenul de tenis la Madrid, Krejcikova e campioană de Grand Slam din nou, la trei luni distanță. A fost suficient doar să prindă un moment prielnic și să scape de problemele fizice pentru a se reîntoarce de unde a plecat. Pentru că dacă ai reușit o dată ceva ce părea imposibil, poți repeta asta, poți ajunge din nou în aceeași poziție, oricât de greu a fost poate drumul până acolo, cu condiția să nu uiți cine ești și ce ai reușit.