Călător la tenis. Cinci ponturi pentru o călătorie reuşită

Să zicem că ţi-ai pus o dorinţă. Să zicem că dorinţa este să îi vezi pe cei mai mari jucători de tenis de aproape. Să zicem că ai voinţa şi mijloacele ca să-ţi faci dorinţa să se îndeplinească. Şi să mai zicem că, dacă tot investeşti material şi emoţional într-o astfel de călătorie, ar fi de dorit ca totul să iasă cât mai aproape de ceea ce ai visat. Hai sa vedem cam ce ar trebui să faci.

1. Fii realist în aşteptări. Vei evita dezamăgirile

Fii realist atunci când îţi alegi turneul la care vrei să mergi. Prezenţa jucătorilor la un turneu este o certitudine doar cu câteva zeci de ore înainte. Şi chiar şi atunci, pot exista surprize. Sunt, însă, turnee la care gradul de risc referitor la o posibilă absenţă a jucătorilor pe care vrei musai să-i vezi este mai mare decât la altele. Printre acestea se numără turneele dinspre sfârşit de an sau cele care debutează imediat după cele de Grand Slam. Motivul este evident: în aceste momente, jucătorii se resimt cel mai mult după efortul făcut, iar potenţialul unei neparticipări din cauza accidentărilor este mare. Turneul de la Paris Bercy, de exemplu, cu plasarea lui la sfârşitul sezonului şi înainte de Finalele de la Londra, a fost, în ultimii ani, o sursă permanentă de frustrare pentru fanii care sperau să-l vadă pe Nadal şi, mai nou, chiar şi pentru cei ai lui Federer.

Fii, de asemenea, realist şi atunci când îţi alegi fazele competiţiei la care vrei să asişti. Sunt foarte mulţi fani care îşi iau bilete exclusiv la finale pe principiul că dacă jucătorul x sau y a câştigat de „n” ori acolo, „e imposibil să nu fie şi anul ăsta”. E drept că o finală e o finală. Miza, atmosfera, încărcătura emoţională fac din acel meci unul cu totul şi cu totul special. Dar şi jucătorii mari sunt oameni, în ultimul timp parcă mai oameni ca niciodată. Iar tenisul e tenis. În ciuda istoricului favorabil pe care îl poate avea un jucător într-un turneu, nu există niciodată garanţia sută la sută că el va ajunge mereu în finală.

Ia în calcul și intervenția nedorită a condițiilor meteorologice. La un turneu indoor nu ai de ce să-ți faci griji, însă în cazul unei competiții care are loc în aer liber, trebuie să verifici cu atenție prognoza meteo. Un turneu al cărui program e dat peste cap de condițiile meteo poate să-ți dea și ție peste cap programul, în funcție de câte zile de cazare ți-ai luat sau când ai programată reîntoarcerea acasă. Ca să nu mai amintim și că trebuie să ai hainele potrivite cu tine.

2. Planifică din timp. Vei economisi resurse.

Identifică din timp turneul la care îţi doreşti să ajungi. Calendarele turneelor sunt disponibile pe site-urile ATP şi WTA. Odată ce ai stabilit turneul la care vrei să mergi, identifică opţiunile pe care le ai referitor la zboruri şi cazare. Pentru că turneele mari se desfăşoară în metropole, ai de obicei o multitudine de opţiuni de zboruri din care poţi să alegi. Nu uita că trebuie să ai în vedere şi transportul de la aeroport la locul în care eşti cazat. În unele capitale (Roma, de exemplu), poţi avea surprize foarte mari dacă te decizi să te bazezi pe transportul în comun pentru transferul către / de la aeroport.

Analizează atent variantele referitoare la cazare. Ca şi în cazul biletelor de avion, şi la hoteluri poţi obţine reduceri pentru rezervări făcute din timp. Închirierea unui apartament poate fi, în cazul în care mergi cu mulţi prieteni sau cu familia, o variantă mult mai avantajoasă. Plus că poţi să experimentezi ce înseamnă să trăieşti ca un localnic. Nu închiria, însă, apartamente din surse neverificate, s-ar putea să ai surprize. Mergi pe site-urile dedicate şi analizează cu atenţie descrierea condiţiilor de cazare şi a vecinătăţilor. Citeşte printre rânduri recomandările făcute proprietăţii respective. O zi petrecută la tenis este o experienţă pe cât de frumoasă, pe atât de obositoare, vei avea nevoie de un loc ok în care să te refaci. Ultimul lucru pe care ţi-l doreşti este să ratezi o zi de turneu din cauza eventualelor problemele cu cazarea.

3. Fii cu ochii în patru pe bilete. Te poţi trezi că nu mai sunt.

Scoatem din start din discuţie turneul de la Wimbledon, care merge după alt sistem. De obicei, biletele se pun în vânzare cu câteva luni înainte de începerea turneelor. Este indicat, dacă vrei să achiziţionaţi bilete la rundele finale, să fii pe fază. De multe ori, la Masters-uri acestea sunt sold-out rapid. La Roland Garros, biletele pentru rundele finale se epuizează în câteva zeci de minute. Stai cu ochii pe site-ul turneului la care vreţi să mergeţi, înscrieţi-vă în baza lor de date, pentru a primi informaţii, astfel încât să ştiţi din timp când este momentul în care biletele vor deveni disponibile.

Cele mai multe turnee oferă posibilitatea achiziţionării biletelor online, aşa că, atâta timp cât ai un card de credit şi te descurci pe calculator, nu ar trebui să fie o operaţiune complicată. Din problemele pe care le poţi avea: sunt turnee care nu oferă opţiunea printării electronice a biletelor şi care solicită să ai o adresă în ţara respectivă, la care biletele să fie trimise; alternativ, poţi ridica biletele de la casele turneului; sunt turnee la care procedura de achiziţionare bilete este restricţionată la procedura online, aşa că verifică înainte de a opta pentru cumpărarea de bilete de la faţa locului.

4. Coordonează-ţi bugetul cu aşteptările. Sunt mai multe opţiuni pentru bilete.

Biletele la turneele de tenis de afară nu sunt ieftine. Dar există opţiuni pentru toate buzunarele. Poţi cumpăra bilete pentru aşa-numitele show courts, terenurile mari, care de obicei sunt două sau trei, sau pentru outside courts, terenurile mici. Starurile vor juca inevitabil pe terenurile mari. În consecinţă, biletele pentru aceste terenuri sunt de câteva ori mai scumpe decât biletele pentru terenurile mici. Un bilet achiziţionat pentru un show court îţi dă dreptul să intri numai pe acel show court  (nu şi pe celelalte) şi acces nelimitat la outside courts. Exemplu: dacă deţii un bilet pentru Chatrier, nu vei putea să intri pe Lenglen, şi nici pe Court nr. 1, dar vei putea asista la meciurile de pe terenurile mici. Cu un bilet achiziţionat doar pentru outside courts nu vei avea acces la central sau la celelalte terenuri mari.

În plus faţă de tipul de terenuri, preţurile biletelor variază şi în funcţie de zile. Cu cât mai târzii fazele turneului, cu atât mai scump biletul. Biletele se achiziţionează pe zile şi, în cazul turneelor la care se joacă şi în nocturnă, separat pe sesiuni: de zi şi de noapte. În acest caz, pentru a asista la toate meciurile care se joacă pe central într-o anume zi, este nevoie să cumperi bilete pentru ambele sesiuni. Desigur, există şi varianta pass-urilor, care vin într-o multitudine de variante, de la pass-urile pentru o săptămână la pass-uri care îţi dau acces nu numai la terenuri, dar şi la o alte servicii. Acestea sunt, bineînţeles, cele mai scumpe.

5.  Nu te lăsa păcălit de prejudecăţi. Magie e peste tot, şi pe arena centrală, dar şi pe terenurile mici.

Show court-urile sunt exact ceea ce denumirea lor sugerează. Terenuri de spectacol, cadrul potrivit pentru starurile care fac spectacol, în faţa unui public venit pentru spectacol. Foarte multe din cele care se întâmplă acolo se învârt în jurul acestei noţiuni, de la ceremonialul prin care trebuie să treci tu ca spectator (verificarea biletelor, asistentele / asistenţii care te îndrumă către locul tău special alocat), până la mizanscenă (intrarea copiilor de mingi, a arbitrilor, a jucătorilor) şi la script-ul bine ştiut de la pauze, în care toată lumea îşi joacă rolul sub supravegherea atentă şi permanentă a camerelor care transmit imagini pentru întreg globul (jucătorii îşi trag sufletul, cuminţi, pe băncuţele lor; muzica sună; lumea din tribune îşi manifestă, fiecare cum poate, starea de bine).

Pe de altă parte, terenurile mari sunt, ei bine, … mari. Pe jucători îi vezi, de cele mai multe ori, ca pe nişte omuleţi într-un dreptunghi. Lumea din jurul tău e multă şi variată, cu diverse feluri de exprimare a emoţiei şi a obidei. A fi spectator în mulţimea de pe central poate fi în unele momente o experienţă ok, în altele mai puţin. Cele mai frumoase momente rămân acelea în care jocul e strâns, jucătorii on fire şi îţi dai seama, în timp ce participi la ah-urile şi of-urile colective care străbat arena, că, pe neobservate, ai devenit una cu mulţimea.

Pe terenurile mici, „de afară” este mai greu să devii una cu mulţimea, dar poţi vedea jucătorii de aproape. De foarte aproape. Privitul jucătorilor la antrenamente tinde, din ce în ce mai mult, să devină, pentru spectatori, un eveniment cel puţin la fel de important ca şi asistarea la un meci pe central. Atunci când vedetele se antrenează, lumea se adună într-un număr impresionant, iar atmosferă devine frenetică. Unele turnee au luat măsuri, limitând, prin parapete, estacade, împrejmuiri, interacţiunea dintre spectatori şi jucători, altele se bazează încă pe muşchii bodyguarzilor pentru a scoate starurile vii din chinga mulţimii. Tot aşa, la unele turnee poţi obţine, de la desk sau de pe site-ul oficial, programul antrenamentelor, în timp ce la altele este absolut imposibil să intri, ca spectator, în posesia acestor informaţii.

Tot pe terenurile mici, vezi tenisul mai puţin contaminat de elementul spectacol. Dacă nu eşti atent, poţi să scapi chiar momentul în care jucătorii intră pe teren, pentru că nu mai există ceremonii pompoase de introducere a combatanţilor. Nu există muzică şi nici ecrane gigantice, doar cerul de deasupra. În schimb, vezi fiecare detaliu al execuţiilor şi auzi fiecare vocală din înjurături. La pauze, netelevizate, jucătorii sunt mai naturali. Arbitrii de scaun sunt, şi ei, relaxaţi. Aşa de relaxaţi că poţi avea ocazia să îl auzi pe Mo, după ce este interpelat de spectatori că anunţă scorul în spaniolă, deşi se află în Italia, cum se justifică, cu lux de amănunte, în trei limbi deodată. Totul e mai simplu şi mai direct. Şi te face să te gândeşti că, parcă, şi la anul ai vrea să-ţi faci bagajele şi să vii să vezi de-aproape magia.