Briana Szabo și procesul ei de creștere în tenisul profesionist: „Am nevoie de mai multă constanță. Nu sunt atât de departe de jocul fetelor din Top 150”

Briana crescuse la Winners. Verile, după ce punea în cui rolele cu care se antrena pentru patinaj, era toată ziulica pe lângă tatăl ei, care ținea lecții la baza de tenis din Cluj. „Poate să mă fi jucat cu rachetele prin zgură”, spune Briana, într-o doară: gândul îi era numai la patinajul artistic, de care se apucase, temeinic, încă de la 3 ani.

Abia mai încolo, pe la 5 ani, a început să joace tenis. Se făceau niște grupe de copii la Winners, și fetele care se ocupau de asta au luat-o pe lângă ele pe Briana. Mergea o dată pe săptămână și era mai mult o joacă. În camera copilăriei, muțunașii și păpușile continuau să execute „ritberger”, „lutz” sau „axel”.

Până la 10 ani, a prins drag de tenis și atunci s-a dus la tatăl său să îi spună că asta vrea să facă – și că vrea să o facă la modul cel mai serios, cu el antrenor. „Nu știu ce a fost atunci în mintea lui. Știu doar că m-a luat deoparte, mi-a explicat despre ce vorba, ce sacrificii și câtă muncă presupune cariera de tenismen profesionist și mi-a spus că dacă asta îmi doresc, el e acolo să ajute”.

*

La numai cinci ani de la acel moment, în august 2021, Briana Szabo se pregătea să devină cea mai tânără jucătoare din circuitul profesionist WTA. Iar debutul – asta nici în visurile copilăriei nu putea visa! – avea să fie tocmai pe zgura ei de acasă, la baza Winners, în primul dintre turneele WTA 250 găzduite de Cluj în ultimii ani.

Primul meci în WTA e un punct de cotitură în cariera oricărei tinere, dar pentru Briana, la 15 ani, avea să fie mai mult de-atât. Ține și acum minte cum emoția și nerăbdarea se amestecau cu aburul stropilor de ploaie ce cădeau pe zgura încinsă, de mijloc de august. Fusese programată în prima zi „de tablou”, făcuse încălzirea și se pregătea pentru marele debut, când primii stropi au început să cadă pe „Centralul” de la Winners Open. Stătea în buza tunelului și încerca să „fure” câte ceva din atmosfera debutului. Tribuna era plină – familie, vecini, colegi, prieteni – tot Clujul urma să fie cu ochii pe ea.

Dar, chiar atunci, s-a pornit o ploaie torențială de vară, și totul s-a contramandat pentru a doua zi. „Am avut și mai mari emoții, deja îmi imaginam ce o să fie, că văzusem deja cu o zi înainte. M-am panicat puțin, dar a fost super mișto când am intrat pe teren. Era familia, foarte mulți prieteni, toți acolo. M-au aplaudat cu toții când am intrat pe teren, a fost atmosferă, a fost incredibil. Asta e prima mea amintire, când am intrat pe teren și toată lumea m-a aplaudat”. „Cam despre asta e vorba în tenisul adevărat”, și-a spus Briana, când a călcat pe zgura copilăriei, pregătindu-se de primul ei schimb de mingi din circuitul WTA.

*

„Mi s-a părut incredibil să pot să fiu cu fetele acolo, să le văd pe teren, să mă mai antrenez cu ele, să stau în vestiar cu ele. Dar a fost ceva incredibil nu doar pentru mine, și pentru oraș mi se pare ceva foarte bun, și pentru tenisul românesc. Înainte, fuseseră niște ani fără turnee serioase la noi. Iar eu cred că e foarte important să avem turnee aici. Din păcate nici turnee ITF nu prea avem în România. E trist, având în vedere că sunt atâția jucători buni și la fete, și la băieți. Au fost cinci turnee ITF anul trecut. Dacă ar fi mai multe, cei care nu își permit să iasă din țară ar juca mai mult, ar crește mai ușor”, îmi spune Briana.

„Am crescut mult față de momentul debutului. Atunci aveam 15 ani, și cred că în primul rând mental am făcut un progres foarte mare, dar și ca tenis mă simt mai constantă. Mai e, oricum, de îmbunătățit mult.”

*

Când vorbește despre ce are de îmbunătățit, Briana Szabo are lucrurile foarte clare în minte. Din acest motiv, nici nu are, pe termen scurt, mari planuri de clasament. „Vreau doar să îmi îmbunătățesc un pic jocul, să îmi ridic nivelul, să fiu mai aproape de fetele din Top 200. Și mental simt că trebuie să mai ridic nivelul. Cred că e foarte important mentalul și mai am de lucrat și acolo. Jocul meu e bun, zic eu, am jucat și cu fete din Top 100 la Cluj și e OK, dar mai am de îmbunătățit aspecte de serviciu sau să fiu mai bună în anumite momente de presiune”, se autoanalizează Briana.

După ce, în 2022, a făcut două semifinale și mai multe sferturi în turnee de 15.000 de euro, Briana țintește mai sus în 2023. „Anul ăsta o să încerc turnee mai tari. Am voie doar 16 până împlinesc 18 ani, pe 26 noiembrie, care înseamnă tot anul teoretic, ceea ce e cam nasol. Dar o să încerc să joc mai mult turnee de 25k, 40k, și să fac mai multe puncte, dacă scot rezultate bune. Cam ăsta e planul pe anul ăsta. Vreau să îmi cresc nivelul de joc și, automat, să fac mai multe puncte”.

Pe termen lung, ambițiile ei sunt cât se poate de serioase. „Vreau Top 20 cât de repede, în jur de 20 de ani ar fi ideal”, îmi spune Briana, cu un zâmbet ștrengăresc pe față. Nu e omul multor cuvinte, dar simți, în cele pe care le zice, o încărcătură de motivație și de asumare rare la vârsta ei, în tenis, și nu numai.

O întreb despre cum e să crești ca jucătoare din România în epoca Simona Halep și îmi răspunde fără să clipească că o ia ca pe o motivație. „Mi se pare că și fetele mai mici ca mine, și cele din generația mea, și cele mai mari vor să ajungă unde a ajuns ea, să fie locul 1, să câștige Grand Slam-uri, și cu siguranță este o motivație să fim și noi ca ea, dacă nu chiar să o depășim”. Apoi nuanțează – și aici se vede cel mai bine asumarea drumului pe care a pornit la vârsta de 10 ani. „Eu nu pot să iau performanțele Simonei ca pe o presiune, căci, totuși, nu te obligă nimeni să faci ce faci. E de la tine, e dorința ta, și atunci succesul ei e ceva pozitiv, care te inspiră”.

Și, apropo de discuția cu tatăl său de la 10 ani, nu simte că face sacrificii ca sportiv profesionist. „Sigur că uneori nu poți merge cu prietenii la cabană sau nu poți sta până seara târziu, în weekenduri, cum fac cei de vârsta mea. Dar nu pot să zic că nu am prieteni; socializez, dar în limita pe care mi-o permite timpul. Nu văd sacrificii la care să nu poți rezista. Până la urmă, eu mi-am ales asta, sunt de acord cu programul acesta”. În plus, viața de circuit compensează și ea, cumva. „Toate călătoriile prin locuri așa de diverse te dezvoltă ca persoană, socializezi cu atâția oameni faini, cu alți jucători, legi prietenii”.

*

Când vine vorba despre călătoriile din circuit, Briana spune că e norocoasă să le poată face alături de tatăl său, Adrian, care îi e și antrenor. E o situație mult mai des văzută pe afară, dar destul de atipică în tenisul românesc, în care multe dintre tinerele jucătoare se plâng că nu își găsesc un antrenor cu care să comunice cum și-ar dori, iar dacă și-l găsesc, nu își permit să îl ia cu ele prin turnee pe cât și-ar dori, din evidente rațiuni de buget. Briana nu are problema asta.

„Cum e relația fiică – tată la început de drum în tenisul profesionist?”, o întreb de Briana. „Avem momente de tensiune, la antrenamente ne mai certăm. Sunt momente când îl contrazic și el se supără. Dar, oricum, e un plus, mă ajută foarte mult, călătorim tot timpul, nu sunt singură. Nu mai zic că mă cunoaște foarte bine, știe dacă și când am nevoie de ceva. Sunt părțile astea, ca în orice relație. Fiind în familie poate îmi permit și eu mai multe, dar eu cred că e un plus, mă ajută foarte mult. E greu să îți găsești un antrenor, e greu să mergi cu el la turnee tot timpul, ajută foarte mult să nu fii singur și să te înțeleagă cineva. Plus că are o experiență mare”. În ultimul an, echipa Briana Szabo – Adrian Szabo a urcat de pe 1.146 WTA pe 702 WTA, un salt de aproape 500 de locuri.

*

Pe lângă munca cu echipa sa, Briana are o antenă atentă la tot ce mișcă în circuitul profesionist în general, iar în jurul ei cu atât mai mult. Altfel spus, e tobă de tenis. Îmi vorbește despre Victoria Azarenka, favorita ei „de când eram mică” – „când mă uitam eu prima dată la tenis ea juca super bine, prin 2015. Îmi place foarte mult spiritul ei de luptă, nu se lasă niciodată” – și îmi exemplifică cu un meci recent de la Australian Open, contra chinezoaicei Zhu Lin. „Juca super prost tenis, dar nu voia să piardă. Mi s-a părut incredibil! Backhand-ul ei îmi place foarte mult și încerc să îl copiez cât de bine”.

E „super” pasionată de tenis și profită de orice prilej ca să înțeleagă mai mult și mai bine, fie că e vorba de un antrenament cu Ana Bogdan, la Cluj, la Winners, fie că e vorba de un antrenament cu Gabi Ruse, la Billie Jean King Cup. „E de-ajuns să vezi ce fac ele, care e atitudinea lor înainte de meciuri, cum își pregătesc meciul. Stai cu ele și nu e vorba de sfaturi sau de explicații savante, pur și simplu prinzi din zbor cam despre ce e vorba la nivelul lor”.

Chiar îi place să se uite la tenis, mi se destăinuie Briana. Face și asta parte din „procesul de învățare”: „Mereu mă uit la televizor dacă sunt turnee. Mă uit indiferent cine joacă, îmi place să văd diferite stiluri de joc, să înțeleg ce fac anumiți jucători în anumite momente. Mă uit la meci și încerc să analizez cu ochii jucătorului profesionist, nu doar cu inima: <<Hai, Azarenka!>>. Mă uit și la tenisul de băieți și încerc să văd ce fac bine, ce nu fac bine în anumite momente. Și când sunt pe la bază mă uit la alți jucători”.

Briana e încă în clasa a X-a, așa că, dacă o întrebi despre „lecții”, s-ar putea să te privească cu ochi de licean „promoția 2025”. „Lecții? Poate la ultimul Open de la Cluj. Am învățat mai multe despre mine, despre jocul meu și am înțeles că nu sunt atât de departe de jocul fetelor din Top 150, dar că am nevoie de mai multă constanță. Am învățat că mai am de îmbunătățit, dar că se poate”.

Briana Szabo despre…

Jocul ei – „Joc mai agresiv, lovitura favorită e forehand-ul.”

Suprafața favorită – „Zgura ar fi, dar am început să joc mai mult pe hard și îmi place. Cu zgura sunt mai obișnuită, că am jucat toată viața. Anul trecut, înainte de turneul de la Cluj, și până acum, în decembrie, am jucat tot pe hard, vreo 4-5 luni, și mi s-a părut că merge bine jocul și pe hard. Doar că nu prea sunt turnee pe hard în zonă, în Cluj nu am unde să mă antrenez, că nu avem niciun teren, deci e mai greuț.”

Echipa sa – „Mă antrenez cu tata, Adrian Szabo, fac pregătirea fizică cu Dan Tudorache și lucrez și cu psihologul sportiv Ioan Popoviciu. În turnee, merg tot timpul cu tata.”

Jucătoarea favorită – Victoria Azarenka

Pasiuni extra-tenis – Cititul, patinajul

Fotografii: Winners Open, Transylvania Open

*

Abonează-te aici gratuit la ATLT, noul nostru newsletter de sport – pentru comentarii și idei despre momentele relevante din sport și despre personajele care contează cu adevărat!