BRD Năstase Țiriac, ziua a 5-a: Hăne, out, Tipsy, out, finală pentru Horia și Max

Gilles Simon – Daniel Brands: 6-1 7-5

Face ce face turneul de la București și, ca orice turneu de 250 care se respectă, oferă șanse unor jucători nebăgați în seamă de nimeni pentru un traseu cât mai lung. Ca și în anii trecuți, BRD Năstase Țiriac Trophy propune un careu de semifinaliști surprinzători. Mă rog, trei surprinzători, plus Gilles Simon, care pare să-și fi găsit o a doua casă în Cotroceni. Păstrând proporțiile, Bucureștiul e pentru Gillou cam ceea ce este Monte Carlo și Barcelona pentru Rafa Nadal. Campionul en-titre a ajuns la a 16-a victorie consecutivă la Arene, confirmându-și seriozitatea cu care privește această competiție printr-o victorie solidă în fața lui Daniel Brands. 

A fost meciul care a deschis o zi lungă și călduroasă. Față de zilele anterioare, startul pe Central s-a dat cu două ore mai devreme, pentru a face loc întregului program, fapt care, combinat cu temperatura ridicată și cu exodul masiv al bucureștenilor către un mini-concediu prelungit de 1 Mai, a făcut ca asistența să fie ceva mai redusă la primul joc.  Gilles a arătat mult mai bine față de chinuitorul meci cu Nieminen: a luat un start rapid, câștigând lejer primul set, 6-1, apoi a temperat prompt revirimentul germanului din setul 2, închizând meciul la 6-1, 7-5. Victoriile aduc alte victorii, Simon e dovada, iar la ce nume au ajuns în careul de ași, francezul poate fi considerat lejer favoritul principal la un nou titlu, al patrulea. “Joc bine la Bucureşti pentru că mă simt bine aici, pentru că ştiu că am avut victorii multe aici şi asta îmi dă încredere. Nu mă gândesc încă la finală. Aştept să vedem cu cine joc semifinala. Oricum va trebui să joc cel mai bun tenis al meu în orice meci“, a spus Gillou. De jucat, va juca împotriva lui Lukas Rosol, care, spre disperarea unor fani Rafa prezenți în complexul din Cotroceni, și-a continuat pentru încă o zi parcursul excelent de la București.

Poate nu știați, dar este prima semifinală ATP pentru Rosol (28 de ani, locul 48 ATP), devenit faimos la nivel mondial după incredibila prestație (sau transă) de la Wimbledon 2012.

 

Lukas Rosol – Viktor Troicki: 6-3 6-1

Cehul a venit la București cu moralul la cote înalte după ce a adus două puncte Cehiei în Cupa Davis contra Kazahstanului, meciuri jucate tot pe zgură, iar asta pare să-i fi servit drept motivație. După ce a trecut de Gilles Muller în turul inaugural, Rosol a scos doi capi de serie, pe Andreas Seppi și pe Viktor Troicki. Contra ultimului a impresionat prin jocul foarte inspirat și prin felul în care a reacționat la mingile de break ale sârbului. Viktor a avut suficiente șanse de a relansa meciul, dar Rosol a luat taurul de coarne la fiecare dintre cele 10 mingi de break de care a beneficiat acesta, exasperându-l pe sârb până când acesta a pierdut complet filmul. Singura realizare notabilă a lui Troicki a fost felul în care a câștigat unicul său game din setul secund: condus cu 15-40, Viktor a servit patru ași unul după altul. A rămas însă doar ca o sclipire izolată. 

 Guillermo Garcia-Lopez – Janko Tipsarevic: 6-3 3-6 6-4

A urmat cel mai frumos meci al zilei și, foarte posibil, al turneului. În mod potrivit, s-a terminat cu o surpriză: Guillermo Garcia-Lopez, singurul spaniol care a preferat Bucureștiul turneului de 500 de la Barcelona, l-a eliminat pe Janko Tipsarevic, dând o lovitură atât planurilor organizatorilor, care și-ar fi dorit în mod sigur favoritul principal cât mai departe în turneu, dar și speranțelor sârbului de a-și regăsi la București feng-shui-ul pierdut post-Australian Open.

Ce-i drept, pentru cine a avut ochii larg deschiși, nu-i neapărat o mare surpriză. Tipsy a venit în România fără să aibă niște răspunsuri clare la întrebările care-l macină de la o vreme și care-l făcuseră să se ceară singur ‘afară’, adică să-și ia o pauză de câteva zile după Monte Carlo. Pauză pe care a anulat-o foarte repede, în speranța că un alt turneu îl va ajuta. În meciul inaugural, cu Giraldo, Tipsarevic a arătat vulnerabil în setul doi, dar a profitat de faptul că sud-americanul, prea nervos, n-a știut ce să facă sau pe ce butoane să apese.

În sferturi, numărul 10 mondial a dat peste un tenisman care în ziua lui bună poate fi o durere de cap pentru oricine; dovadă că asta a fost a 9-a victorie a sa din carieră la un jucător de Top 10. Iar realitatea e că, deși Janko a avut și el șansele lui să facă mutarea decisivă, sârbul a fost ‘second best’ cam pe toată durata meciului, trebuind să vină mereu din spate. Chiar și în setul secund, pe care l-a câștigat, Tipsarevic a avut probleme mari de tot pe propriul serviciu, trebuind de fiecare dată să facă extra-time ca să-și țină serviciul, asta în vreme ce pe serviciul lui Garcia Lopez, exceptând break-ul, n-a prea contat.  

Spaniolul a surprins prin calitatea ridicată a retururilor, mereu foarte agresive, lungi și în forță, prin numărul mic de erori neforțate, printr-o defensivă frustrantă și prin varietatea unghiurilor pe care le-a găsit, transformând deseori apărarea în atac. Tipsy, cum spuneam, a muncit mult și s-a salvat de câteva ori cu serviciul, dar a păcătuit prin câteva erori neforțate în momente cheie, greșeli care l-au costat mult. Cea mai mare, și care s-a dovedit fatală, a venit pe final de meci. La 4-4 în decisiv, pe serviciul lui Lopez, Tipsarevic conducea cu 30-0 și, la faza imediat următoare, a avut terenul liber pentru un lung de linie care să-i ofere trei șanse de break. L-a trimis afară, iar de acolo s-a ales praful pentru el. A pierdut opt din următoarele nouă puncte, și meciul odată cu ele. 

Sigur, acea minge trimisă afară n-a venit întâmplător. Janko a fost pus sub o presiune permanentă de agresivitatea lui Garcia-Lopez; obligat fiind să găsească liniile, Tipsarevic a sfârșit prin a ține prea mult la cuptor acel lung de linie, pe care ar fi fost suficient să-l plaseze și atât.  

Per ansamblu, meciul a fost foarte aproape de ceea ce vedem, de regulă, la televizor în meciurile de înalt nivel. Mingi bune de ambele părți, schimburi foarte solicitante, variate, un ritm extrem de alert, tensiune, echilibru, meci pe muchie de cuțit. Drama ar fi crescut dacă s-ar fi ajuns la un final de decisiv în prelungiri, așa cum i-ar fi stat bine unei astfel de partide. Din păcate, Tipsarevic a ‘stricat’ un potențial final și mai bun decât cel pe care l-am avut.

 

Florian Mayer – Victor Hănescu: 6-3 7-6(3)

Ritmul foarte bun de la Tipsarevic – Garcia Lopez a fost și mai evident după ce s-a făcut trecerea la Hănescu – Mayer, meci jucat la un alt gen de viteză. Altă zi, alt public, alte condiții, alt adversar, alt rezultat pentru Victor. Românul a intrat în meci ceva mai încordat decât o făcuse cu o zi înainte, cu Youzhny. Să fi jucat un rol și eliminarea lui Tipsarevic? Să fi pus, subconștient, o presiune mai mare pe Hănescu faptul că tabloul i se deschisese brusc prin ieșirea din concurs a favoritului 1? E o posibilitate, dacă ne gândim cât a insistat Victor la conferințe că nu vrea ca publicul să aibă așteptări prea mari de la el. Apropo de public, parcă la acest meci atmosfera a fost oleacă mai calmă decât cu o zi înainte. Poate a contat și ritmul meciului, ca un gin tonic: adică bun doar pentru fanii acestei băuturi, greu de digerat pentru restul.

Mayer a câștigat (6-3, 7-6) pe deplin meritat, dar a făcut-o în primul rând tactic. Victor avea motive să se teamă de slice-ul lui Florian, spusese asta în conferința post-Youzhny, și am văzut și de ce. Slice-ul lui Mayer, venit mai mereu pe reverul românului, a lucrat ca un șarpe veninos, deranjându-l în mod evident pe Hănescu. Atât de mult l-a încurcat execuția funky a germanului încât Victor a sfârșit prin a avea mari probleme în a mai anticipa direcția loviturilor lui Mayer. Am văzut de multe ori, prea multe, schema asta la lucru: slice pe reverul lui Victor – retur slab – eroare neforțată sau winner Mayer într-un unghi prea scurt pentru ca Hănescu să mai poată replica.

E de apreciat iscusința tactică a germanului, dar mai ales calmul lui, cunoscută fiind apetența lui din trecut pentru a pierde situația de sub control din te miri ce motive. De data asta, Mayer, campion aici în 2011, a fost solid ca o stâncă. A îmbrățișat rolul de inamic public numărul 1 și a controlat meciul cap-coadă, nedându-i lui Hănescu ocazia de a intra în ritm. A avut o singură scăpare, rebreak-ul de la 4-4 în setul secund, când Victor a reușit, în fine, să se insinueze cu câteva retururi agresive, ceea ce a condus la relansarea, pentru moment, a meciului. În tiebreak s-a reluat scenariul pe care îl văzusem preț de un set și jumătate, cu Mayer dictând direcția, ritmul și situația pe tabelă.

 

Rămâne un sfert de finală pentru Victor Hănescu (al treilea, după 2003, 2004) și o săptămână bună pentru el la un turneu la care nu mai câștigase un meci din 2007.  ”Nu ştiu dacă Mayer m-a scos din joc sau eu nu am reuşit să intru mai tare în joc. Cert este că, azi, Mayer a fost mai bun ca mine. În tie-break mereu m-a prins pe picior greşit, dar am reuşit să mă ţin de el. Dacă în alte dăţi aş fi renunţat la o asemenea situaţie, acum m-am luptat pentru fiecare minge.  Mă bucur că sunt sănătos şi merg mai departe. Săptămâna viitoare voi juca la Estoril. Cred că Simon rămâne principal favorit al acestui turneu”, a spus Victor.

 

Horia Tecău/Max Mirnyi – Andreas Seppi/Viktor Troicki: 6-3 3-6 10-8

Dacă n-avem român în semifinale, avem în schimb român în finala de la dublu. Horia Tecău și Max Mirnyi au reușit, cu ceva emoții pe final, să treacă de Seppi/Troicki și să bifeze a treia finală a sezonului. Meciul, altminteri foarte plăcut și dinamic, părea să fie o formalitate pentru ai noștri, în full control până la 6-3, 3-3. Atunci, o minge de break ratată s-a întors împotriva lor; în game-ul imediat următor favoriții și-au pierdut serviciul și dintr-o dată ne-am trezit cu toții în maxi-tiebreak, într-o situație complicată. Perechea italiano-sârbă a condus în câteva rânduri, ba chiar a egalat la 8-8 după un schimb foarte spectaculos. Ultimele două puncte au fost jucate însă perfect de către Mirnyi și Tecău, care merg în ultimul act.

“A fost un meci dificil, dar ne bucurăm că noi am fost cei care au câştigat ultimele puncte. Am şansa de a juca o nouă finală la Bucureşti, de data aceasta alături de Max. Sperăm ca mâine să facem un meci bun. Am făcut o pregătire bună înainte de turneu şi suntem în formă.  Am simţit că sunt acasă, publicul ne-a susţinut şi este important pentru noi acest lucru deoarece nu te lasă să scazi şi te ţine acolo în joc“, a declarat Horia.

După eșecurile de la Sydney și Delray Beach, cei doi au șansa să spargă, în fine, gheața în cadrul acestui parteneriat. Pentru Tecău ar fi al doilea trofeu consecutiv la București. Adversarii în finală le vor fi  Lukas Dlouhy/Oliver Marach (Cehia/Austria). 

Fotografii: Radu Restivan