Australian Open, ziua a 5-a | Favoriții tropăie, în frunte cu Nole. Se pregătesc adevăratele războaie

N-a fost loc de rezultate ieșite din comun în turneul masculin, dar există și o parte bună: săptămâna a doua va fi plină de meciuri unul și unul. Până acolo, să vedem ce s-a întâmplat noaptea trecută și care sunt primii jucători calificați în turul 4. 

Djokovic – Stepanek

Singurul neajuns al acestui meci a fost faptul că a durat doar 3 seturi. A fost așa cum ar trebui să se joace un meci de tenis între favoriți și outsideri. Novak este cu câteva clase peste Stepanek, dar chiar și așa, se vede că avansăm în turneu, pentru că cehul a fost primul adversar care chiar a pus ceva presiune pe aura de favorit a lui Djokovic. Statisticile sunt neimportante, cu excepția uneia, anume punctele la fileu. Stepanek a abuzat de ele (aproape 70 de veniri la fileu) și a câștigat mai bine de jumătate. Când vezi un bătrânel talentat ca Stepanek jucând, ai senzația că nu doar tribunele vor să vadă spectacol, ci și oponentul sau, chit că e mai bun. Novak mi s-a părut, pe alocuri, tentat să înfrumusețeze punctul decât să-l câștige, ba salvând mingi care păreau să se ducă în out, ba preferând loburi decât passing-uri sănătoase. Puțini au finețea lui Stepanek atunci când vin în față, și împotriva altui jucător decât Djokovic, cehul probabil că ar fi făcut mai mult.

Verdasco – Anderson

Încă un five-setter pe care a 5-a zi de AO l-a găzduit a fost între Verdasco, fost semifinalist la Melbourne, și sud-africanul Anderson. (Să strecurăm o paranteză aici: niciunul din cele 8 meciuri ale zilei nu s-a terminat în 4 seturi. Au fost 3 sau 5 – ori la bal ori la spital). De data asta, spectatorii de pe Hisense Arena au fost martorii unui upset spectaculos (unul dintre puținele din această primă săptămâna). Cheia meciului poate că a stat în setul al patrulea, câștigat de Anderson la ție-break, după mai bine de o oră de joc. A urmat un decisiv sărac în lovituri câștigatoare pentru spaniol (doar 4, față de 14 ale învingătorului său), care, pe vremuri, când se bucura de reputația unui don juan, măcar avea o scuză.  

Almagro – Janowicz

Cuminte la microfon, dar crizat pe terenurile fără hawkeye (dacă ar fi jucat în era de dinaintea tehnologiei în tenis, probabil ar fi făcut atac de cord până la 25 de ani), Janowicz și-a găsit nașul (scuzați clișeul) în persoana lui Almagro, favoritul 10. Deznodământul nu este neapărat ciudat, ci mai degrabă scorul pune pe gânduri. Tie-break în ambele seturi, pierdute de Jerzy la 3 și la 4, după un meci în care scorul la ași a fost 18-11 pentru Nico. Ultimul set, al treilea, s-a terminat rapid, după o jumătate de oră, cu 6-1, iar Almagro are să-l întâlnească în următorul tur pe Tipsarevic.

Wawrinka – Querrey

Încă un american părăsește Australian Open, încă un elvețian merge mai departe. Stan din Lausanne tocmai și-a aranjat ploile pentru săptămâna a doua, dând peste provocarea maximă: un meci cu Djokovic. O victorie ar însemna o borna pentru el, dar și o navetă de bere de la Federer, probabil. Dar toate la timpul lor. Despre meciul cu Querrey acum. Doi jucători complet diferiți, aproape vecini de clasament în top 20. Wawrinka, un tip masiv, cu backhand executat cu o singură mână, constant și demn de invidiat; Querrey, un jucător calm, cu figură de adolescent întârziat, având sarcina de a ține sus steagul american în ultima vreme.  În fapt, a fost ultimul american rămas în cursă, iar după eliminarea lui se fac 37 de Slamuri de când un reprezentant al SUA a câștigat unul. Au fost trei seturi numai, dintre care două duse în prelungiri de încăpățânarea lui Sam. Primul dintre ele, un tie-break lung și strâns, ar fi fi putut reveni americanului – a avut mai puține greșeli nefortate și mai multe lovituri câștigatoare.

Benneteau – Tipsarevic

Al doilea meci consecutiv de 5 seturi pentru Tipsarevic s-a încheiat azi-noapte, pe Margaret Court, tot cu victoria sârbului. A fost Lacko, iar acum Juilen Benneteau cel care s-a găsit în situația de a fi trimis acasă de favoritul 8 al turneului. Trei ore și jumătate în care francezul și-a jucat foarte bine rolul de underdog talentat, venit cu temă clară. A venit constant la fileu, așa cum trebuie să faci atunci când joci cu majoritatea băieților din top 10. Din cele 53 de veniri, 64% le-a transformat în puncte. Se putea și mai bine, dar au fost suficiente să-l ducă pe Tipsy în decisiv, acolo unde aerul rarefiat al celor care joacă la Turneul Campionilor l-a ajutat să domine la toate capitolele importante, adică ași și winners.  Tipsarevic își va continua video-blogul pentru Eurosport (se numește TipsyTime și nu e deloc o pierdere de timp dacă sunteți interesați să vedeți un bărbat în toată firea la cumpărături), și va avea un meci tare, cu Almagro, învingătorul lui Janowicz.

Nishikori – Donskoy

Japonezul a avut un traseu destul de facil până acum și a știut să profite. Doar Victor i-a pus ceva probleme (nu se vrea a fi o glumă, deși ar merge), luându-i un set la tie-break, în primul tur. De atunci și până acum, Kei și-a făcut meciurile simple, câștigând în 3 seturi. Cu Donskoy, un relativ no-name care se găsește totuși în prima sută (locul 82), japonezul a venit, s-a fâstâcit un pic în primul set, l-a bifat în tie-break, apoi totul a curs normal. Nici nu avea cum să fie altfel când favoritul 16 joacă împotriva unuia căruia AustralianOpen.com nici nu i-a găsit o poză să-i pună la descriere. Pentru Nishikori urmează Ferrer, care are resurse ceva mai însemnate decât acest Donskoy.

Berdych – Melzer

Probabil nu puțini erau cei ce sperau că Melzer să-l obosească un pic pe Tomas “Mr. Congeniality” Berdych. Cehul însă știe tenis, și mai mult nu s-a putut, așa cum însuși Melzer a recunoscut apoi.  S-a terminat destul de rapid, prea rapid, cel mai rapid meci al zilei, la băieți. Clasicul 6-3, 6-2, 6-2, fără ca Tomas să fie victima vreunui break. De adăugat că Berdych o să joace cu Anderson următoarea partidă, pe care o va câștiga, și apoi începe distracția.

Ferrer – Baghdatis

Mi s-a întâmplat de câteva ori în dimineața asta, uitându-mă la meci și făcând și alte lucruri concomitent (băut mailuri, trimis cafele), să nu mai știu care-i Ferrer și care-i Baghdatis. Sunt la fel de mici, aleargă la fel de colo-colo, lovesc cam la fel, până și freaza aia de Basset Francez o au în comun. Când mingea se ducea în fileu, îmi dădeam seama că aia e opera sărmanului Marcos, pentru că pe lângă poftă de puncte și de glorie, ai nevoie și de alte lucruri (ceva mai multă experiență la nivel înalt, un plus de voința, etc), pe care numai campionii trecuți prin viață precum David le au. Minimum de seturi și aici, cum era de așteptat (6-4, 6-2, 6-3), și să privim înainte -€“surprizele au farmecul lor, dar absența lor anunță meciurile tari ce vor urma.